Liderii celor 19 țări s-au întâlnit marți, 7 iulie, pentru un summit de urgență cu scopul de a discuta situația financiară a țării, după ce fostul ministru de finanțe al Greciei și-a dat demisia. Specialiștii afirmă că succesorul acestuia, Euclid Tsakalotos pare a fi orientat spre concilierea părților opuse. Ce se va întâmpla mai departe? E întrebare ce-i frământă pe greci și pe europeni deopotrivă.
Următorul termen-limită este la sfârșitul lunii iulie, când Grecia trebuie să întoarcă Băncii Centrale Europene (BCE) datoria de 3.5 miliarde de euro. Deocamdată, reprezentanții BCE au declarat marți că vor pune la dispoziția băncilor grecești 89 de milioane de euro. Această sumă este suficientă pentru ca băncile să-și continue activitatea, însă nu anulează riscul ca acestea să rămână fără lichidități. Dacă nu va exista un pachet de măsuri acceptat de toate părțile până la sfârșitul lunii iulie, băncile Greciei vor trebui să activeze fără ajutorul creditorilor. Măsurile de austeritate vor fi negociate între Grecia și cele trei instituții creditoare, numite „troika” – Fondul Monetar Internațional, Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană.
Atunci când țările, companiile sau indivizii împrumută o anumită sumă de bani și nu pot plăti datoria la timp, aceștia intră în default sau în incapacitate de plată. Asta s-a întâmplat cu Grecia pe 30 iunie a.c., când aceasta a eșuat să întoarcă Fondului Monetar Internațional datoria de 1.5 miliarde de euro. Această mișcare a dus la activarea și celorlalte datorii ale țării. Incapacitatea de plată a Greciei (deși creditorii se feresc să o numească așa) poate avea repercusiuni serioase asupra economiei și a relației statului elen cu alte țări.
În Uniunea Europeană, cele mai importante decizii, cum ar fi cele ce vizează bugetele, sunt luate de către guvernele statelor membre. Fiecare guvern se află într-o relație hotărâtoare cu populația pe care o conduce, întrucât cetățenii reprezintă votanții și plătitorii de taxe ale țării respective. Introducerea monedei unice euro în ianuarie 1999 a dat naștere unei tensiuni. Valuta comună unea cele 19 națiuni din zona euro, pe când politicile bugetare și de impozitare continuau să le diferențieze.
Criza din Grecia a început în anul 2010. Drept răspuns, băncile internaționale și fondatorii străini au renunțat la investițiile din Grecia, pentru a nu mai fi vulnerabili la schimbările drastice produse în statul elen. În cazul Greciei, poporul simte cel mai acut fiecare val al măsurilor de austeritate. „Eu simt că viitorul țării mele este cu Europa, însă nu-mi plac măsurile de austeritate. Suferim cu toții”, declară profesoara Helen Megaloeconomou.
Zona euro fără Grecia
Ce s-ar întâmpla dacă Grecia ar părăsi zona euro? În acest sens, părerile sunt împărțite. Pe de o parte, mai mulți experți se declară îngrijorați, afirmând că ieșirea Greciei din zona euro va însemna răspândirea crizei în întreaga regiune. Extinderea crizei ar putea duce la următorul șoc financiar global.
Pe de cealaltă parte, alți specialiști susțin că ieșirea Greciei din uniunea monetară europeană nu poate fi o catastrofă, deoarece Europa s-a asigurat ca un astfel de scenariu să nu ducă la extinderea problemelor în regiune, fenomen numit „contaminare financiară”. Potrivit experților, Grecia reprezintă o mică parte din economia zonei euro, de aceea aceasta ar putea părăsi uniunea fără a influența economiile altor state. Există voci care susțin că ieșirea Greciei din zona euro ar readuce autonomia financiară a statului elen și ar relansa economia unei țări aflate pe cont propriu.
În pofida frustrărilor apărute în urma nenumăratelor negocieri, liderii politici europeni declară că existența unei Europe unite este indispensabilă. Ei afirmă că uniunea mai are anumite carențe ce ar putea fi rezolvate prin reformarea sistemului conform modelului american. Un sistem de tip federal ar permite transferarea facilă a banilor de la un stat la altul, atunci când este nevoie.
Fără îndoială, ieșirea din zona euro a Greciei ar mai însemna trecerea unei granițe necunoscute și crearea unui precedent foarte periculos pentru unitatea regiunii.
Contextul crizei din Grecia
Grecia a devenit epicentrul crizei europene imediat după criza de pe Wall Street din 2008. În timp ce piețele financiare globale erau încă instabile, Grecia anunță în 2009 că și-a subestimat situația financiară și trage primele semne de alarmă privind deficitul bugetar al țării. Drept reacție, Greciei îi sunt interzise împrumuturile de pe piețele financiare, iar în 2010, țara se îndreaptă spre faliment.
Pentru a împiedica o calamitate, Fondul Monetar Internațional, Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană au convenit asupra unui plan de susținere financiară de 240 de miliarde de euro în 2010. Pentru a debloca aceste tranșe de ajutor, creditorii au impus mai multe măsuri de austeritate, cum ar fi concedierile în sectorul de stat, creşterile taxelor, scăderile pensiilor și ale salariilor. De asemenea, Troika a cerut reforme concrete, care să transforme Grecia într-o economie competitivă și o destinație potrivită pentru dezvoltarea unei afaceri.
Deși Grecia a primit zeci de miliarde de euro pe parcursul acestor ani, criza elenă nu pare să părăsească zona euro. Şase ani de recesiune au şters din economie aproape 25% şi au adus rata şomajului la cea mai ridicată cotă din Uniunea Europeană, de peste 25.5%. Specialiștii afirmă că banii împrumutați s-au îndreptat pentru a acoperi alte datorii internaționale ale Greciei și nu au fost investite în economie. Mulți economiști, dar și cetățeni dau vina pe măsurile de austeritate impuse de creditori. „A vota împotriva măsurilor de austeritate trebuie să fie văzut de către liderii Uniunii Europene drept un semnal de alarmă. Zona euro trebuie să sufere modificări și să servească oamenilor, nu băncilor”, spune actorul Manos Cizek. De cealaltă parte, țările creditoare ale Greciei, cum ar fi Germania, acuză conducerea de la Atena. Potrivit creditorilor, Grecia nu a implementat reformele economice negociate, iar Germania nu intenționează să schimbe regulile jocului pentru Grecia.
În timp ce dezbaterea capătă proporții tot mai mari, Grecia riscă să rămână (la propriu!) fără bani.
Sursa: The New York Times
Traducere și adaptare: Victoria Colesnic
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
