De astăzi, reintrăm într-un fel de Săptămână a Patimilor: orice mişcare tectonică ce se va produce în cadrul Alianţei sau în afara ei, orice gest pe care îl vor face cei trei lideri unul în adresa celuilalt, orice cuvânt spus, serios sau la întâmplare, pe scena deschisă sau în culise, ne va afecta şi pe noi, nu numai pe ei, în cel mai direct mod. Ne aflăm în faţa deznodământului şi am vrea să ne aşteptăm la cât mai puţine surprize şi la cât mai multă înţelepciune din partea domnilor parlamentari, indiferent de culoarea lor politică.
Nimeni nu are de câştigat din faptul că R. Moldova nu are preşedinte. Îl priveam, ieri, pe liderul Opoziţiei cum se bucura de marea izbândă de a fi adunat „zeci de mii” de oameni la manifestaţii de stradă. Înţeleg că, după ce a pierdut câteva piese grele din dotarea partidului său, Voronin vrea să-şi vindece orgoliul rănit. Dar bucuria lui e amăgitoare, pentru că sabia unor astfel de manifestaţii e întotdeauna cu două tăişuri.
Comuniştii vor să ne arunce într-o nouă campanie electorală? Poate că pe această cale am putea scăpa chiar de unii dintre ei, ajunşi din întâmplare în Parlament. Dar cu ce preţ! Nervii societăţii noastre sunt astăzi extenuaţi peste măsură şi au nevoie de calm, nu de marşuri electorale. De aceea stăm cu ochii pe actualii deputaţi şi vrem ca deznodământul de vineri să fie unul rezonabil.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
