Occidentul are în continuare suficient de multe motive să se teamă de atacuri teroriste ca şi până acum. Asta pentru că, indiferent câţi criminali islamişti vor fi ucişi sau câte grupări teroriste ar fi destrămate, vor exista suficienţi sceleraţi care să preia de la cei căzuţi steagul „războiului sfânt împotriva necredincioşilor”. În ciuda numelui pe care-l poartă, acest conflict – a cărui monstruozitate a ieşit în evidenţă pe 11 septembrie 2001 – nu trebuie comentat totuşi într-o cheie religioasă.
Nu este în realitate mai mult decât o luptă care se duce între nişte lideri perfizi care profită de înapoierea celor mai mulţi dintre conaţionalii lor şi o lume modernă care crede în progres. Este o luptă în care carnea de tun este furnizată de mase de oameni săraci, lipsiţi de educaţie şi de cele mai elementare informaţii despre lumea din jurul lor şi care sunt dirijaţi diabolic către un duşman inventat. Este o luptă condusă de nişte conducători inteligenţi care ştiu să se ascundă de rachetele americanilor în buncăre sau în moschei (Osama Bin Laden a fost ucis după zece ani de căutări) în timp ce soldaţii lor credincioşi se aruncă în aer în numele credinţei că, astfel, vor deveni martiri şi-şi vor câştiga locul în lumea lui Allah.
Această luptă nu ar putea exista dacă tinerii săraci (sau doar naivi) din lumea islamică ar avea o alternativă serioasă la societatea arhaică şi violentă în care trăiesc acum. Lucrurile stau însă exact pe dos. Datele statistice publicate în ultimii ani de organismele internaţionale arată cât de descurajantă este situaţia educaţiei din ţările musulmane. În cartea „Războiul Timpurilor”, apărută în 2006, Traian Radu Ungureanu publică mai multe rapoarte ale ONU referitoare la educaţia din această parte a lumii. Iată câteva exemple.
52% din populaţia masculină şi peste 60% din femeile din lumea islamică sunt analfabeţi. (Raportul asupra subdezvoltării umane arabe, realizat în 2002)
Un stat majoritar musulman are o rată medie a alfabetizării de aproape 40%. Nu există nicio ţară majoritar musulmană cu o rată a alfabetizării de 100%.
Cele 57 de state membre ale Organizaţiei Conferinţei Islamice (OIC) au la un loc în jur de 500 de universităţi, o universitate la trei milioane de musulmani (2004).
Totalul cărţilor traduse în limbile arabe în ultimii 1000 de ani este egal cu numărul cărţilor traduse într-un singur an în Spania, potrivit raportului ONU pentru dezvoltare din 2004.
Lumea musulmană cheltuieşte 0,2 la sută din PIB pe cercetare şi dezvoltare, spre deosebire de 5 procente din PIB în lumea occidentală.
Chiar dacă în 2011 aceste date pot fi considerate depăşite, ele arată şi acum unde stă adevărata miză a războiului împotriva terorismului. Lupta împotriva mişcărilor generate de oamenii de teapa lui Osama Bin Laden nu trebuie dusă cu bombe, ci cu cărţi, iar conducătorii acesteia nu trebuie să fie generalii de armată occidentali, ci elitele politice, culturale sau chiar economice din statele de religie musulmană.
Bineînţeles că, în această ecuaţie, Occidentul poate juca un rol foarte important, rol pe care deocamdată nu s-a arătat suficient de hotărât să şi-l asume. Este obligat însă să facă acest lucru, dacă nu din considerente umane, măcar pentru a-şi salva propriii cetăţeni de viitoarele atacuri teroriste.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
