Sunt jurist de 25 de ani, am fost ministru al Justiţiei şi sunt vicepreşedinte al Consiliului Baroului Avocaţilor din RM, dar am ajuns să epuizez toate căile legale, în urma adresării în toate instanţele posibile, încercând să stopez evoluţia acestui cancer al justiţiei, alimentat de corupţie. Drept dovadă voi relata doar câteva cazuri stringente de corupţie judecătorească, pe care le cunosc din propria-mi experienţă de avocat.
Occidentul a avut dreptate…
Începutul activităţii mele profesionale a coincis cu perestroika. La vremea când am plecat din Procuratură (noiembrie 1988), judecătoriile populare pronunţau deja sentinţe de achitare(!), iar procurorii – renunţau la învinuire, dacă era temei pentru aceasta. În 1988-1990 am activat ca judecător la Judecătoria Buiucani. Anume atunci societatea a cunoscut poate cele mai cutremurătoare evenimente legate de Mişcarea de eliberare naţională. Autorităţile sovietice ale RSSM încercau disperat, dar şi suficient de stângaci, să împiedice procesele de schimbare, mai ales cele legate de eliberarea naţională. Însă, nici chiar atunci justiţia n-a fost umilită şi folosită în asemenea hal, cum se întâmplă în prezent. Despre corupţie nici măcar nu auzisem la acea vreme. Aceasta se referă şi la poliţie… Când am ieşit din PCUS (da, am fost membru de partid), am scris în cerere că statutul de judecător este incompatibil cu cel de membru de partid, or justiţia trebuie să fie independentă. Asta a devenit convingerea mea fermă. În anii care au urmat am fost implicat nemijlocit în ceea ce numim noi reforma judiciară şi de drept. Romantismul Parlamentului ’90, dar şi naivitatea Parlamentului agrarian ’94-’98 au dat naştere unui cadru amplu legal privind independenţa justiţiei, extrem de apreciat de experţii occidentali. Toţi aceşti paşi au fost făcuţi în scopul edificării mult doritului stat de drept, în care justiţia trebuia să asigure triumful dreptăţii şi să garanteze ireversibilitatea proceselor democratice din societate.
Occidentul a investit în justiţia din Moldova sume enorme. ONU, Consiliul Europei, diferite ONG-uri internaţionale, guvernele SUA, Olandei, Germaniei, Suediei, Elveţiei, Franţei, Norvegiei au implementat şi continuă să implementeze programe importante pentru crearea unei clase noi de judecători şi a unui cadru legal adecvat. Lordul cancelar al Marii Britanii, în raportul prezentat la Chişinău în iunie 1999, la Conferinţa miniştrilor Justiţiei ai ţărilor membre ale CE, spunea că în Europa au apărut state noi care, în scurt timp, au reuşit să adopte un cadru legal foarte apreciat – uneori, mai avansat şi mai bun decât în ţările cu tradiţii democratice. Dar va fi necesar mult mai mult timp pentru ca acest cadru juridic să funcţioneze din plin. Timpul a arătat că, cel puţin în cazul RM, şeful justiţiei Marii Britanii a avut mare dreptate.
Marea dezamăgire – eşecul proiectului de lichidare a instanţelor economice
Anii care au urmat după 2001 au fost dezastruoşi pentru justiţia naţională, care a fost coruptă chiar de conducerea politică de vârf din acea perioadă. Instanţele judiciare, dar şi Procuratura şi alte organe de drept, au fost subordonate brutal pretinselor interese ale statului care, de fapt, erau fie interese private, fie ale clientelei politice. În schimb, în calitate de recompensă, justiţia & Co. a primit acordul tacit de a proceda după bunul plac în cazurile ce nu intrau în cercul de interese ale „patronilor”.
Am mai afirmat şi-mi reiterez poziţia – din fericire, nu toţi judecătorii sunt corupţi sau părtinitori. Aceasta însă nu salvează situaţia… Ceea ce se întâmplă în justiţia locală este greu de imaginat. Incapacitatea politicienilor de a face ceva eficient în domeniu se îmbină cu apatia organelor de autoadministrare judecătorească, special create pentru a consolida şi proteja independenţa judecătorească, dar şi pentru a-i trage la răspundere pe cei care compromit statutul de judecător. Cel mai tare m-a dezamăgit eşecul proiectului de lichidare a instanţelor economice. Nu pentru că aş fi împotriva instanţelor specializate. Dimpotrivă. Dar instanţele economice de la noi sunt atât de afectate de corupţie, sunt atât de implicate în proiectele criminale de acaparare a afacerilor, încât o altă soluţie, decât lichidarea lor, nu există.
Despre colindători şi cei „semănaţi”
Am decis să ies în public cu unele exemple sfidătoare pentru ceea ce numim noi „justiţie”, în speranţa că acestea vor putea, cât de puţin, schimba în bine starea de lucruri din domeniu. Încep cu un caz cumva amuzant din Ucraina, or, în RM nu am auzit de asemenea operaţiuni, deşi loc – şi motivaţie – pentru ele ar fi prea suficient…
Aşadar, în decembrie 2008 organele speciale din Ucraina au organizat o operaţiune numită „zacistka”, în cadrul căreia au efectuat o serie de percheziţii la domiciliile şi la birourilor judecătorilor Judecătoriei Administrative de Apel din Lvov. Au fost depistate sume importante de dolari şi hrivne. Cea mai mare parte din bani a fost găsită la preşedintele instanţei, Igor Zvarîci. Acesta a explicat că banii sunt de la colindători care, conform tradiţiilor locale de iarnă, au trecut pe la judecătorie cu iconiţe şi colinde şi l-au „semănat” – care cu copeici, care cu hrivne, care cu dolari. Ziarele de atunci scriau că judecătorul-milionar a fost arestat pe acoperişul casei în încercarea de a fugi. Se mai scria că în acelaşi safeu au fost găsite „tabele de evidenţă” a dosarelor repartizate judecătorilor, cu indicarea hotărârilor care trebuiau a fi „adoptate”, în interesul cui şi a sumelor din „semănat” care urmau încasate şi ulterior repartizate între judecătorii nominalizaţi pe aceleaşi tabele.
Şi în Moldova există tradiţia colindelor şi a „semănatului”. La 8 februarie 2007, un judecător* de la Judecătoria Economică de Circumscripţie (acum judecător al Curţii de Apel Economice) a pronunţat o hotărâre prin care a încasat 1,3 mln. USD de la o bancă din Ucraina. Curios e că nimeni n-a cerut încasarea sumei vizate de la bancă, aceasta fiind atrasă din oficiu, adică la iniţiativa judecătorului (!), în calitate de intervenient accesoriu. Adică, nici nu era pârât (!). Mai mult, banca nu numai că n-a asistat la proces, dar nici n-a fost citată. Judecătorul a încredinţat administratorului reclamantului, printr-o încheiere specială, citarea participanţilor la proces. Atenţie, legea permite prin excepţie doar încredinţarea unui participant la proces a citaţiei sau înştiinţării (adică a documentului propriu-zis, nu şi „citarea”) pentru a fi înmânată destinatarului. Citarea, însă, este o procedură care ţine strict de atribuţiile exclusive ale instanţei de judecată. În fine, administratorul reclamantului menţionat, de la adresa sa de la domiciliu şi din numele său, dar nu al instanţei de judecată, a expediat băncii din Ucraina, cu poşta specială, un colet cu menţiunea „documente juridice” pe 25 de pagini. La bancă au semnat pentru primirea coletului, în care se aflau 25 de pagini din Legea RM cu privire la insolvabilitate! În schimb, la dosar sunt anexate „confirmările” poştale despre citarea conformă a băncii. (Cu acest prilej vreau să dau un sfat businessmenilor moldoveni: mare atenţie la scrisorile recomandate şi conţinutul lor! Mai bine deschideţi-le imediat şi verificaţi până a semna.)
Nici hotărârea de judecată pronunţată n-a fost expediată băncii – evident, pentru a împiedica depunerea în termen a apelului. Iar pentru a da impresia de un apel extrem de tardiv, hotărârea a fost înaintată spre recunoaştere şi executare pe teritoriul Ucrainei doar peste doi ani. Totuşi, banca a atacat hotărârea cu apel, achitând şi taxa de stat în sumă de peste 27 mii USD. Curtea de Apel Economică, după o încercare disperată de a restitui apelul ca tardiv, a fost obligată de CSJ să-l examineze în fond.
Vi s-a creat cumva impresia că, în cazul descris, pe la Judecătoria Economică au trecut colindătorii? Cu siguranţă, nu!.. Dar în numărul următor voi reveni cu alte istorii cu „colindaţi” şi „semănaţi”, pe care le-am văzut chiar cu ochii mei.
* Nu am scris în mod intenţionat numele judecătorului. Vreau să vă propun un joc. Comentând pe www.timpul.md, spuneţi dvs. cine credeţi că poate fi respectivul. Să vedem dacă ghiciţi… La sfârşitul acestei serii vom face publice toate numele.
Ion Păduraru, avocat,
ex-ministru al Justiţiei (1998-1999),
vicepreşedinte al Consiliului Baroului Avocaţilor din Moldova
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
