Actualitate

Despre drepturile Basarabiei asupra României

Cât putem să supraviețuim orfani?

Această stare de lucruri a generat forma noastră specifică de adresare către politicienii de peste Prut, care este inspirată nu numai de soarta dramatică pe care am avut-o, dar și de îndrăzneala lui Constantin Stere în 1917. Deși a trecut mult timp de atunci și am ajuns în Anul Centenar, împlinirea noastră încă nu are loc. Ba mai mult, în loc să ne adunăm forțele pentru a convinge Marile Puteri, care au recunoscut Unirea în 1918, și pe succesoarele Pactului „Ribbentrop-Molotov” să repare consecințele înțelegerii dintre Stalin și Hitler, Bucureștiul ne îndeamnă să sărbătorim împreună.

Desigur, o sută de ani de la întregirea Țării este pentru România o aniversare așteptată și plăcuta, care trebuie sărbătorită. Însă pentru basarabeni și, mai ales, pentru nord-bucovineni, această dată provoacă tristețe, durere și neîncredere în ziua de mâine. Cât am mai putea să supraviețuim orfani, cu părinții și frații în viață?

În 1917, Constantin Stere a lansat sloganul „Drepturile Basarabiei asupra României”, apreciind acea perioadă ca pe una benefică pentru eliberarea Basarabiei și revenirea ei acasă. Intuiția sa lucidă sugera decesul Imperiului Țarist. El cunoștea atmosfera ce predomina la București în ajunul intrării Regatului Român în război. Știa, de asemenea, că elita politică românească, deși avea bărbați școliți și devotați, era lipsită de o idee națională, strategie comună, de lungă durată, ce ar fi consolidat societatea în scopul reîntregirii neamului.

Lipsește o strategie națională comună

Din păcate, Bucureștiul nici astăzi nu are o astfel de strategie națională. După 1989, România a făcut două lucruri importante: în 2004, a aderat la NATO și, în 2007, la UE. Și ce a urmat apoi? Bruxelles-ul o îndeamnă să se integreze mai efectiv, să lupte cu corupția, iar americanii îi cer să mărească cheltuielile bugetare pentru armament, să transforme armata în una profesionistă și să majoreze efectivul militarilor români în Afganistan. Cam astea ar fi interesele mai marilor lumii, cu atât mai mult, cu cât americanii au anunțat, încă în anii ’90, că problema Basarabiei nu este a SUA, ci a României. Declarația i-a aparținut fostului ambasador al Statelor Unite la Moscova Jack Foust Matlock.

Lipsa unei strategii naționale pentru Neamul Românesc are consecințe grave și pentru societatea noastră, și pentru mentalitatea elitei politice de peste Prut. Să ne amintim de anul 1916, când România a întrat în război de partea Antantei cu scopul de a elibera Ardealul. În ajun, se discuta și despre eliberarea Basarabiei, însă balansoarul intereselor politice ale elitei românești a înclinat spre Transilvania, care era mai dezvoltată. Atunci însă basarabenii, fiind mai îndrăzneți și, bucurându-se de sprijinul lui Alexandru Marghiloman, au reușit să se impună primii. Evenimentele anilor 1914-1918 au ceva în comun cu zilele noastre, mai exact cu anii 2014-2018, chiar dacă situația de atunci din România și Europa era foarte grea și imprevizibilă. Totuși, și astăzi, ca și atunci, basarabenii și nord-bucovinenii sunt în afara granițelor politice ale României, elita politica românească se conduce de propriile interese și Bucureștiul nu are o idee strategică națională comună cu privire la Unire.

R. Moldova nu are istorie

Despre această situație îngrijorătoare au vorbit și unele personalități din România, Europa și America. De exemplu, la cei o sută de ani ai săi, renumitul istoric Neagu Djuvara a concluzionat: „Noi, românii, o facem pe formula stupidă – să nu piară ființa statului. Ce e asta ființa statului? Ființa statului polonez a pierit 200 de ani și uite ce vânjoși sunt și acum. Ce înseamnă ființa statului? Ființa neamului să nu dispară, dar nu ființa statului, care e o entitate juridică. Noi avem mania asta ca, odată ce ne merge rău, să sărim în barca cealaltă… Marea faptă bună a românilor este însăși trecerea lor prin istorie… Dacă recuperăm Basarabia, ar trebui de acum înainte să investim mult în această zonă.”

Iar americanul George Friedman, căruia, grație profesorului Dan Dungaciu, am avut ocazia să-i dăruiesc cartea mea „Bassarabia Unknown to the West” (Basarabia necunoscută), dă o explicație similară atitudinii elitei politice românești pe parcursul istoriei. Spre deosebire de polonezi, afirmă el, românii s-au ferit să treacă prin istoria celor mai periculoase vremuri și au contat pe condiții mai prielnice lor, pentru ca cele mai grele lecții de istorie pentru ei să fie făcute de alții din afară. Profesorul Friedman scoate la suprafață și motivul acestei stări de lucruri, menționând că „unirea R. Moldova cu România este unica modalitate reală și benefică pentru ambele țari”, iar nehotărârea Bucureștiului de a rezolva această problemă nu este de ordin economic, ci ține de mentalitatea elitei politice. Statul R. Moldova nu are istorie, spune Friedman, pentru că e făcut în baza violării istoriei de către Stalin.

România întregită ar fi mai puternică și pentru SUA, și pentru Europa

Anume perioada actuală este foarte benefică pentru România ca să treacă demn prin istorie. Țara face parte din NATO și Uniunea Europeană, se dezvoltă economic și este un aliat de încredere al SUA, iar de la 1 ianuarie 2019 va prelua președinția UE. Având toate cărțile și pârghiile la îndemână, ar mai avea nevoie de curaj și responsabilitate pentru a solicita cu insistență Marilor Puteri să accepte reîntregirea Țării. Dacă SUA, din motive de securitate, pledează pentru unificarea celor două Corei, și România întregită ar fi mai puternică nu doar pentru americani, ci și pentru Europa.

În Declarația de Independență a R. Moldova – singurul act juridic ce confirmă apariția acestui stat, recunoscută la nivel internațional, este scris negru pe alb: „Republica Moldova este un stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără niciun amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”. Acest spațiu a fost și este România.

Cât privește ambițiile Comratului, găgăuzi ar trebui să înțeleagă niște lucruri simple. Mai întâi de toate faptul că, în componența României Mari și a Uniunii Europene, calitatea vieții lor va fi mult mai bună. În orice caz, autonomia găgăuză, garantată de Chișinău, se află pe teritoriul R. Moldova, dar nicidecum a Federației Ruse. De aceea dreptul Basarabiei asupra României constă în cererea necondiționată ca adevărul istoric să triumfe.

Sergiu I. Chircă,
Om Emerit în știință,
membru de onoare al Academiei Române,
profesor universitar

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *