Timpul.md

Carte 16 Iunie 2021 | 01:07

Dicționar de nume: SAVIN

Numele Savin provine de la latinescul Sabinus, nume etnic prin care erau desemnaţi locuitorii regiunii Sabina din centrul Italiei antice. 

Sabinii erau o populaţie italică veche, care se afla în luptă cu romanii şi după cel de-al treilea război sabinii au fost învinşi definitiv, regiunea a fost transformată în provincie romană, iar numele Sabinus şi Sabina cu timpul şi-au pierdut semnificaţia etnică, devenind prenume independente. Fiind purtate de câţiva martiri, prenumele respective pătrund în onomastica creştină, devenind calendaristice, şi se răspândesc în Europa. În apus a fost continuată forma latină Sabin şi Sabina, iar în răsărit sub influenţa grecească -b- a trecut în -v-, prenumele căpătând forma Sávin şi Savina, care apar şi în documentele vechi româneşti.

Prenume Sabin şi Sabina au fost preluate de români pe cale cultă în a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Introdus în calendarul creştin ortodox, prenumele Savin a circulat la români, în documentele moldoveneşti fiind atestat din sec. al XVI-lea: Savin, postelnic (1560), Savin, sulger (1619), Savin, spătar (1621), Savin Prăjescu, sulger (1610-1625) ş.a. Prenumele Savin este frecvent atestat şi în documentele basarabene: Savin, martor la o vânzare din moşia Coropceni (1652), Savin Tabără, Savin Podolanu, bătrâni din Hânceşti, martori la hotărnicia moşiilor Boghiceni, Târgul Lăpuşnei (1768), Savin Şelariul, răzeş de Horghineşti, martor (1786) ş.a. În Recensământul Moldovei de la 1774 Savin este înregistrat numai ca nume de familie (prin intermediul patronimului): Luca sân Savin, satul Săseni, Vasile Savin, satul Ineşti, Ioniţă Savin, satul Dănceni, Gavriliţă Savin, satul Oxentea, Lari Savin, satul Jora de Jos, Vasile Savin, satul Chiperceni.

Azi, în republică, cu numele Savin sunt înregistrate 2064 de persoane, iar cu prenume Savin numai 21 de persoane.

Maria Cosniceanu, doctor în filologie

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus