Au si dictatorii slabiciuni omenesti – slabiciuni care, la oamenii normali, sunt niste virtuti. Astfel, la oamenii normali pofta de a mai glumi din cand in cand e o virtute, la dictatori – o slabiciune, Fiindca dictatorii, de regula, nu glumesc. Oameni seriosi fiind, acestia doar rar de tot isi permit cate o mica distractie – sa mai dea foc unui oras, ca Nero, de exemplu. Putini stiu ca acest Nero (Lucius Domitius Claudius), imparat roman (54-68 d. Hr.) a fost mereu pus pe glume.
Astfel, intr-un moment de tristete, ca sa-si ridice cumva dispozitia, el si-a ucis mama (Agrippina); intr-o clipa de plictiseala i-a taiat capul fratelui (Britannicus); intr-o faza de duiosie si tandrete si-a omorat sotia (Octavia), iar intr-o zi, avand dispozitie buna, i-a taiat capul dascalului sau, marele Seneca. Vazand ca supusilor sai le plac glumele sale, Nero a continuat sa glumeasca si intr-o zi a organizat incendierea Romei. Realizand ca poporul nu i-a prea inteles si aprobat gluma, Nero a intors-o imediat: a declarat ca, chipurile, Roma a fost incendiata de (primii) crestini si a pornit o crunta prigoana impotriva lor. In acelasi an, Nero mai face o gluma, ultima – se sinucide.
Dictatorul Voronin este un pigmeu in raport cu Nero, dar totusi, desi epigon, e un urmas al acestuia. Alte timpuri, alte moravuri! Cand doreste sa se mai distreze, el nu ucide, ci baga la puscarie. Ii plac la nebunie aceste glume. Pune ochiul pe unul, ii face din ochi lui Papuc, acesta il baga la duba si dictatorul rade cu pofta… Dupa care, timp de cateva saptamani, are dispozitie buna, imparte ordine si medalii, merge la biserica, repara manastiri. Cand il cuprinde iar tristetea sau plictiseala, daca nu baga pe cineva la puscarie, se apuca de distrus stadioane sau de uscat lacuri, lasandu-i pe toti cu gura cascata de uimire. Oricum, glumele lui sunt incomparabil mai neinspirate decat ale lui Nero, de aceea, saptamana trecuta, fiind intr-o dispozitie foarte proasta ca in parlament au trecut dusmanii lui de moarte (Filat, Chirtoaca si Urecheanu), dar n-au acces camarazii sai de distractii si glume (Rosca, Tarlev si Braghis), dictatorul s-a infuriat rau de tot si a ordonat sa se dea foc sediilor Parlamentului si Presedintiei. O zi intreaga au ars aceste cladiri, oferind orasenilor un spectacol rarisim. A doua zi dupa incendiere, el a recunoscut unei agentii de presa rusesti ca intentionat a organizat acest spectacol si a interzis politiei sa intervina, pentru ca amatorii de senzatii tari si curiosii sa poata petrece nestingheriti o zi din viata lor in aceste institutii (principale) ale statului.
Constientizand insa la un moment dat ca s-a intrecut cu gluma, a intors-o si el, aidoma ilustrului sau inaintas si invatator Nero: chipurile, trebusoara asta ar fi facut-o Opozitia, cu sprijinul Romaniei. Daca Nero nu prea avea pe atunci ziare, posturi de radio si televiziuni, si internet care sa-l sustina, Voronin le are din plin si acum toate acestea lucreaza ca sa demonstreze ca dictatorul Voronin nu e un Nero, ci un democrat de tip modern, european. Da, Voronin nu e Nero, de aceea, nu se va sinucide. Dar nici nu e nevoie. El s-a sinucis demult. Acum, noi avem de-a face cu un cadavru. E adevarat, cu un cadavru periculos inca, fiindca din cand in cand el mai da semne de viata si mai glumeste…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
