Timpul.md

Timpul Local 15 Mai 2021 | 06:42

Dicţionar de nume:Leahu. Leşanu

Numele Leahu şi Leşanu au la bază un nume etnic.   

Cronicarul Grigore Ureche scrie că Polsca Zemlea, cum o numeau la ei locuitorii ţării respective, el, cronicarul Gr. Ureche, o numeşte Ţara Leşască, pentru că mai de mult ea se numea aşa, după numele lui Leh, strămoşul legendar al polonilor, care primul ar fi locuit pe acele meleaguri (Gr. Ureche, 121). Locuitorii Ţării Leşeşti erau numiţi Leşi, iar pentru singular circulau trei variante: Leh, Leah, şi Leş, care au sensul „polon”, „polonez”. Numirile acestea sunt atestate în toate cronicile româneşti şi s-au păstrat până azi în numele de familie ale românilor şi în numiri de localităţi.

În documentele moldoveneşti numele Leahu este atestat începând cu anul 1495 şi e frecvent pe parcursul secolelor XVII (Gonţa, 380-381) şi XVIII. În documentele basarabene Leahu este atestat la 1734 (B, 13, 4), 1774 (RM, II, 472), 1820 (B, 3, 52). La 1789 este scris cu forma Lehu (B, 20, 137). Şi azi, în republică, numele Leahu este purtat de 2481 de persoane, iar cu forma incorectă Leah de 357 de persoane. În general, numele acesta indică originea etnică. Dar nu în toate cazurile strămoşii celora care poartă azi numele Leahu au fost de origine leşi, „poloni”. În majoritatea cazurilor numele acestea au fost date ca porecle, care făceau aluzie la anumite trăsături de caracter asemănătoare cu ale leşilor. Iată, de exemplu, cum îi descrie pe leşi cronicarul Grigore Ureche: „Leşii sântu oameni războinici, oameni învăţaţi de carte, că pentru învăţătura şi a cărţii şi a vitejiii nu li-i preget, nici de trudă, nici de cheltuială, ce încunjură ţările de învaţă, ca să deprinză tinereţile truda şi la bătrâneţe înţelepciunea, de care au nevoinţă mai mare”. Sau: „Au obiceai léşii… după sfadă şi după price, daca-i vor împăca, nu va ţiniia prismă, ci la nevoia lui ca direptu un frate să va pune” (Gr. Ureche, 122-123). Astfel de calităţi, dar au existat, probabil, şi unele defecte care au servit drept bază pentru porecle. Sunt atestate şi nume topice provenite de la persoane cu numele Leş. Într-un document basarabean de la 1780 se spune că, printre drumurile ce merg de la Chişinău la Sângera, un drum părăsit se numea Leşul (SDL, 234). Şi azi, în România, în judeţul Bihor din Ardeal, există o comună cu numele Leş. De la numele localităţii Leş, cu sufixul -anu, care indică originea locală, s-a format numele Leşanu. În Recensământul Moldovei de la 1774, numele Leşanu este atestat în ţin. Orhei-Lăpuşna, în satele: Sărăteni – Ştefan Leşanu, Coropceni – Ştefan Leşanu şi Petre Leşanu, Târgul Orheiului – Gheorghe Leşanu şi Andrei Leşanu, Ciorna – Maftei Leşanu (RM, II, 411, 412, 415, 416, 465). Azi, în republică, numele Leşanu este purtat de 424 de persoane, iar cu forma incorectă Leşan sunt înscrise 1471 de persoane.

Maria Cosniceanu,
doctor în filologie

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus