Timpul.md

Sănătate 27 Aprilie 2021 | 07:17

Déjà vu, un mister al creierului uman

 Cu siguranţă ai avut cel puţin o dată un déjà vu. Eşti într-un loc nou, cu oameni noi, făcând un lucru complet nou şi deodată ai o imagine pe care ţi se pare că ai mai văzut-o odată...sau poate primeşti o replică şi ţi se pare că ai mai auzit-o la un moment dat, deşi ar fi fost imposibil.

Termenul „déjà vu” a fost folosit pentru prima dată de un francez şi înseamnă, desigur, „deja văzut”.

Este o experienţă frecventă şi la copii, şi la adulţi, şi totuşi rămâne unul din marele mistere a le creierului uman, în ciuda nenumăratelor studii pe această temă.

Care ar putea fi explicaţia? Depinde pe cine întrebi. Parapsihologii vor spune că un déjà vu se datorează unei experienţe dintr-o viaţă anterioară sau unei premoniţii. Psihologii, mai sceptici, vor spune că ţine pur şi simplu de dorinţele tale, de fantezii şi imaginaţie. Cu alte cuvinte ţi-ai dorit un lucru, iar când el se întâmplă cu adevărat ţi se pare că l-ai mai trăit, dar de fapt l-ai trăit în imaginaţia ta.

Totuşi, unii cercetători nu se mulţumesc cu atât şi caută explicaţii mai pertinente.

De ce avem déjà vu
Prima teorie a fost cea a văzului. Se spunea că un ochi ar putea vedea ceea ce se întâmplă în jur cu câteva fracţiuni de secundă mai repede decât celălalt, iar când al doilea ochi înregistrează informaţia, ai impresia că ai mai văzut-o. De fapt, amintirea provine de la primul ochi şi este veche de numai câteva sutimi de secundă. Teoria a fost combătută rapid, pentru că şi cei cu un singur ochi au déjà vu uri şi, în plus, în această senzaţie sunt implicate şi alte simţuri, de exemplu auzul sau simţul tactil.

Una dintre explicaţiile ce a rămas încă în picioare este cea a anomaliilor de memorie. În timpul unui déjà vu, senzaţia că ai mai trăit acea experienţă este foarte puternică, dar n-ai putea să spui când şi unde ai mai trăit-o. În plus, pe măsură ce trece timpul îţi aminteşti că ai avut un déjà vu, dar nu mai ştii de ce era legat.

Asta înseamnă, spune teoria, că există o suprapunere între memoria de scurtă durată şi cea de lungă durată. Cu alte cuvinte experienţa pe care o trăieşti este stocată în memorie foarte rapid, înainte că creierul să o poată procesa şi evalua.

De fapt, nu îţi aminteşti o experienţă anteriora identică ci exact pe cea pe care o trăieşti în momentul respectiv şi care a intrat în memorie înainte să-ţi dai seama. Până la urmă, mintea umană lucrează mai repede decât orice calculator.



Alţi psihologi şi psihiatri sunt de părere că déjà vu-urile sunt mici aberaţii neurologice. Epilepsia de lob temporal, cea mai frecventă formă de epilepsie a adulţilor este adesea asociată cu déjà vu-urile, în sensul că cei bolnavi au foarte multe experienţe de acest gen, şi în timpul crizelor, şi între ele.

Şi cum epilepsia este rezultatul unei activităţi electrice aberante la nivelul creierului, se presupune că şi la persoanele sănătoase, déjà vu-urile sunt provocate de mici impulsuri electrice rătăcite prin creier. Astfel, impresia că-ţi aminteşti o scenă este falsă. Ea nu există în memoria ta, dar acel impuls electric îţi dă această senzaţie.

Pe de altă parte, se cunosc şi cazuri de persoane care au avut crize de déjà vu, în timpul anumitor tratamente. Un bărbat bolnav de gripă a luat o combinaţie de medicamente care i-a dat senzaţii puternice şi repetate de déjà vu.

I s-a părut atât de interesant încât a urmat tratamentul până la sfârşit şi a contactat doi psihiatri care au scris şi o lucrare bazându-se pe cazul lui. Aşadar este posibil ca şi anumite substanţe pe care le ingerăm să dea déjà vu-uri, chiar dacă acestea nu se repetă des şi nu sunt extrem de puternice.

Jamais vu, opusul lui déjà vu
Dacă mulţi dintre noi au déjà vu-uri şi cunosc fenomenul, mai puţini ştiu că există şi opusul, numit jamais vu, adică „niciodată văzut”. Cei care au asemenea senzaţii nu sunt capabili să recunoască obiecte, situaţii sau persoane, deşi sunt siguri că le-au mai văzut odată. De multe ori, jamais vu apare la persoane care suferă de epilepsie sau amnezie, dar uneori şi la oameni sănătoşi.

Se pare că în acest caz există o comunicare slabă între memorie şi sistemele care înregistrează senzaţiile prezente.


Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus