Cultură

„Eforia” numelor străine

Antroponimele (numele de persoană) şi toponimele (numele de locuri) străine, ce provin din limbile de largă circulaţie, în special din engleză, franceză, germană ş.a. se scriu în limba română aşa ca în original, iar pronunţia se ghidează, cu unele excepţii, tot de regulile limbilor respective.

Nume de personalităţi celebre ca Shakespeare, Churchil, Foucault se pronunţă „Şecspir”, „Cercil”, „Fucó”, denumirile vestitelor oraşe Lepzig, Bologna, Marseille se vor citi „Laipţig”, „Bolonia”, „Marsei”, iar numele unor state, precum Ohio (SUA), Chile sună „Ohaio”, „Cili”.

Aceste câteva exemple demonstrează că discrepanţa dintre scriere şi pronunţie este uneori foarte mare şi asemenea nume nu pot fi rostite la întâmplare sau citindu-le literă cu literă, cam cum se obişnuieşte în română, pentru că un nume pronunţat „Foucault” sau „Bologna”, sau „Ohio” doar îl va deruta pe cel care ascultă. Pe de altă parte, necunoscând scrierea corectă a unor astfel de nume, nu le vom putea identifica în dicţionare sau în alte surse de informare.

Deosebit de atenţi la aceste aspecte ar trebui să fie prezentatorii de la radio şi televiziune, pentru care proverbul „de zece ori măsoară”, adică verifică, şi o dată pronunţă este de mare actualitate. Mai ales ei nu trebuie să se încreadă în varianta scrisă, lucru care se mai întâmplă uneori. Într-un program recent de la „Mesager”, un comentator sportiv ne-a tot spus despre nişte competiţii desfăşurate în Jamaica şi cum a fost la Jamaica, citind conştiincios literele cuvântului şi, mai ales, „J”-ul iniţial, or acest nume de ţară nu se pronunţă Jamaica, ci „Geamaica”. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu prenumele maghiar Sandor, pe care prezentatorul l-a rostit aşa cum se scrie, cu „S” iniţial, însă acest nume foarte popular la unguri trebuie pronunţat „Şandor”.

Când numele propriu este articulat după ureche, putem auzi şi alte ciudăţenii – tot în cadrul acestui program cineva relata despre ceea ce s-a petrecut în staţiunea românească „Euforie de Nord”. Se vede că prezentatoarea cunoaşte cuvântul euforie şi a crezut că staţiunea respectivă poartă acest nume cu semnificaţii de prea bună dispoziţie, dar nu e chiar aşa. Eforíe este un oraş din judeţul Constanţa, format din staţiunile Eforie-Nord şi Eforie-Sud, vizitate, de altfel, şi de concetăţenii noştri.

Pentru a evita asemenea confuzii, cei care difuzează informaţiile ar trebui să consulte mai des sursele de informare şi specialiştii, iar „eforia numelor proprii străine” nu trebuie să dureze prea mult, nici chiar pentru începătorii în domeniul jurnalismului.  

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *