Fratie de arme

sau cum Iu. Rosca ii da o mana de ajutor lui V. Voronin in lupta impotriva Opozitiei si a Romaniei

Iluziile unora ca, la un moment anume, Rosca se va desprinde de Voronin au ramas simple iluzii. Dupa ce a pierdut in mod rusinos alegerile, Rosca nu doar ca nu a incercat o distantare de Voronin pentru a-si recupera identitatea politica in perspectiva viitoarelor confruntari electorale, ci, dimpotriva, se identifica tot mai mult cu ideologia PCRM. Aceasta inseamna ca relatiile dintre Rosca si Voronin sunt cu mult mai adanci si complexe decat s-a crezut si ca exista un proiect politic pentru perioada postelectorala, in care PPCD i s-a rezervat un rol aparte, inca inainte de 5 aprilie. Ca acest proiect politic nu este o himera ne-o dovedeste si sincronizarea uluitoare a reactiilor lui Rosca si Voronin la evenimentele din 6-7 aprilie si la declaratia presedintelui roman Traian Basescu privind situatia din RM.

In adresarea sa televizata catre popor, V. Voronin, desi a indemnat la impacare si dialog civilizat, a reiterat vechile acuze la adresa Opozitiei interne si a Romaniei. Astfel, el e convins ca in RM „exista forte care sunt capabile sa sacrifice institutiile democratice, respectul fata de lege, optiunea europeana a RM si statalitatea ei de dragul ambitiilor de a accede la putere. Anume aceste forte au reusit in doar cateva zile sa arunce tara inapoi in atmosfera fricii si a neincrederii de la inceputul anilor ’90. Anume ele, prin negarea consecventa a tuturor bazelor democratice ale societatii moldovenesti, se parea ca au creat toate premisele posibile si imposibile pentru ca tara sa se abata din calea modernizarii europene, sa dezlantuie actiuni de razbunare impotriva oponentilor sai, sa discrediteze statalitatea sa prin dispretul fata de suprematia dreptului”. In numarul de vineri al „Flux”-ului, intr-un amplu articol, Rosca se refera la aceleasi probleme, ca si Voronin. Ai senzatia ca ambele materiale sunt scrise de aceeasi mana, deoarece abordarile coincid suta la suta. Comparati citatul de mai sus, din adresarea lui Voronin, cu cel din articolul lui Rosca: „Acum este limpede. Intreaga operatiune de lupta impotriva institutiilor statului de drept si a democratiei reprezentative, derivate din alegeri libere si bazate pe exprimarea vointei majoritatii cetatenilor de a-i acorda puterea unei anumite forte politice, capata in Moldova forme de-a dreptul monstruoase”. Nicio deosebire, repet, parca sunt scrise de aceeasi mana!
 

Masina propagandistica a lui Voronin ii induce opiniei publice convingerea ca de cele intamplate pe 7 aprilie se face vinovata opozitia liberala, asistata de „presa antistatala”. Exact acelasi lucru il afirma si Rosca care, dupa ce-i acuza de vandalism pe „Filat, Chirtoaca, Urechean si altii”, se arunca asupra presei necomuniste care, chipurile, a cultivat „o logica a urii, sora cu ura de clasa a comisarilor lui Lenin”. Din aceasta presa, potrivit lui Rosca, fac parte „PRO TV, Vocea Basarabiei, Timpul, Jurnal de Chisinau, Unimedia si toti acesti campioni ai minciunii si ai perversiunii morale, erijati in postura de atleti ai europenismului si ai democratiei”. Iata si punctul pe „i”: „Intoxicarea regulata si supradozata a opiniei publice cu intoleranta tipic atee si bolsevica, practicarea unui iacobinism de croiala provinciala a si fost principala cauza a dezastrului din 7 aprilie”.
 

Si mai izbitoare sunt similitudinile in atitudinea fata de discursul lui Traian Basescu. (Apropo, pentru prima data, „Flux”-ul da dovada de atata impartialitate si publica integral ambele texte – al lui Basescu si al lui Voronin…) In articolul sau Rosca trece, cu „eleganta” ce-l caracterizeaza, peste acuzatiile aduse de Voronin lui Basescu („Acest discurs – de la inceput pana la sfarsit – constituie un exemplu de revansism statal si nu mai lasa niciun fel de indoieli in privinta la aceea cine anume ii inspira pe acei politicieni, putini la numar, din Moldova, pentru care lupta pentru valorile liberale se identifica, nu stiu de ce, cu lupta impotriva independentei Moldovei”); in schimb, se opreste in detalii la problemele de identitate. Iata ce declara Voronin vizavi de problema data: „Da, avem o istorie zbuciumata, care a croit pe parcursul secolelor soarta noastra in mod dureros. Vorbim aceeasi limba, chiar daca o numim diferit. Si asta nu ar trebui sa fie un prilej de razboaie politice.Cred ca dificultatile noastre de comunicare si de intelegere au motive istorice si de mentalitate usor de inteles”.

Rosca sare imediat si-l completeaza pe Voronin, explicand in ce rezida „dificultatile noastre de comunicare”: „Ar trebui spuse cateva cuvinte si despre realitatile etnolingvistice si etnopsihologice din RM. Faptul ca populatia romaneasca, vorbitoare de limba romana din RM, ca urmare a doua secole de ocupatie ruseasca si de asimilare, se autoidentifica in proportii semnificative drept moldoveni vorbitori de limba moldoveneasca este o realitate. Iata de ce etnonimul roman versus moldovean si, respectiv, glotonimul limba romana versus limba moldoveneasca trebuie privite cu ingaduinta si intelepciune, mai ales de catre cei care au mai multa pregatire academica sau, ca in cazul romanilor din Romania, nu au fost supusi unui crunt proces de deznationalizare.Atunci cand aceeasi realitate etnolingvistica, existenta in mod obiectiv, este interpretata in mod subiectiv diferit, tactul si bunavointa, respectul pentru sensibilitatea fiecarui purtator al limbii si culturii noastre ar trebui sa devina atitudini cu adevarat fratesti”.

Reprosul, evident, e facut la adresa Romaniei, nu a lui Voronin; anume Romaniei i se imputa lipsa unei „atitudini cu adevarat fratesti” fata de RM… Si ca sa nu lase nicio urma de indoiala in acest sens, Rosca adauga: „In RM este nevoie sa se afirme politonimul de moldovean drept element identitar ce ar defini orice cetatean al statului nostru, iar autoidentificarea etnica si culturala trebuie lasata la latitudinea fiecaruia in functie de educatia si de perceptia subiectiva a acestuia”. Si inca un citat din Rosca: „Faptul ca unii se autoidentifica drept moldoveni nu constituie vreo vina sau culpa a oamenilor de acelasi sange cu noi, nici macar atunci cand ei incearca sa isi afirme identitatea etnica in opozitie cu cea romaneasca. Nu este vina, ci drama lor”.
 

…Cu mai multi ani in urma, Rosca spunea cu totul altceva… Dar nu aceasta e problema; problema consta in aceea ca, facand-o pe realistul, pragmaticul si conciliatorul in chestiunea identitatii, el nu sufla o vorba despre antiromanismul patologic promovat de regimul Voronin. A spune si niste lucruri adevarate, dar a nu viza esenta antiromaneasca a politicii nationale promovata de Voronin, inseamna a te solidariza cu aceasta politica. Or, Rosca exact acest lucru face: spala imaginea de antiroman a lui Voronin.
 

S-ar putea ca anume acest rol sa-i fie rezervat lui Rosca in proiectul politic despre care vorbeam la inceputul acestui material – sa justifice politica antiromaneasca a regimului Voronin. Din fericire, acest lucru nu-i va reusi lui Rosca din foarte obiectivul motiv ca nu va mai juca vreun rol cat de cat important in politica de la Chisinau. Pe 5 aprilie, electoratul a batut ultimul cui in sicriul lui politic. Singurul lucru pe care il mai poate face acum Rosca e sa incheie pariuri ca va trece in urmatorul parlament – pariuri pe care le va pierde, precum le-a pierdut si pe cele incheiate pana la scrutinul din 5 aprilie 2009.