Timpul.md

Actualitate 14 Septembrie 2018 | 17:33

Ion Valuță, unul dintre cei mai fideli cititori ai TIMPULUI: „Am hotărât să vă citesc, pentru că erați singura publicație care promova românismul”

În cei 17 ani de la fondare, ziarul TIMPUL a încercat să fie cât mai aproape de cititorii săi, să-i informeze, să-i ajute și să relateze despre necazurile și bucuriile fiecăruia în parte. În ajunul acestei aniversări, l-am provocat la o discuție sinceră despre vremurile, la care am ajuns, pe profesorul de matematică de la Universitatea Tehnică din R. Moldova, Ion Valuță, care se numără printre cei mai fideli cititori ai ziarului. Ne-a spus că a gustat atât din învățământul românesc, cât și din cel sovietic și, totodată, s-a dat cu părerea despre motivele din care am devenit cel mai sărac stat din Europa.

Ion Valuță s-a născut în anul 1930, în satul Dondușeni din raionul cu același nume, în familia unui învățător. În anii ’40, familia s-a refugiat în România pentru o scurtă perioadă, iar apoi, prin voia destinului, au revenit acasă. „În 1944, ne-am întors înapoi, pentru că tatăl meu știa că nu a făcut nimic rău. El era învățător și era stimat în sat, așa că ne-au dat înapoi casa și, datorită evreilor, care l-au caracterizat bine, Slavă Domnului, nu ne-au deportat”, își amintește cititorul nostru.

Nu îndrăznește să ceară pensie din România

Ion Valuță a avut un unchi în Sfatul Țării, care purta exact același nume, iar alt unchi al său era constructor de avioane la Moscova. Cu toate astea, atât el, cât și întreaga sa familie s-au considerat întotdeauna români. Astăzi el regretă că, poate în cel mai important moment al vieții sale, acest lucru a fost neglijat. „În anul 1940, tatăl meu a îngropat la marginea grădinii actele și cărțile românești, deși era conștient că, dacă sovieticii descopereau această comoară, ne-ar fi deportat în Siberia. Și eu mi-am păstrat cu sfințenie carnetul de elev și buletinul de identitate românesc, iar, când a apărut posibilitatea să-mi redobândesc cetățenia românească, am stat la coadă o noapte întreagă. Dar atunci când m-a ajuns rândul și i-am spus consulului că am deja buletinul românesc și trebuie să mi-l reînnoiesc, el s-a uitat lung la mine. Apoi m-a anunțat că actul meu de identitate nu are nicio valoare și că trebuie să strâng un alt pachet de documente. M-am gândit de ce oare ei procedează așa cu oamenii care și-au păstrat documentele, cu riscul propriei vieți?”, adaugă Ion Valuță.

Într-un final, profesorul universitar și-a redobândit cetățenia română în conformitate cu prevederile legale, însă nu a îndrăznit să ceară și pensie de la statul român. „Puteam s-o solicit, dar am considerat că este necinstit, deoarece nu am muncit nicio zi acolo. Este adevărat că aici am o pensie mică, dar poate și eu sunt vinovat. Poate nu am pus suficient de mult umărul, ca să ridic inteligența populației din R. Moldova”, afirmă dascălul, zâmbind.

Diferența dintre școala românească și cea sovietică

În vârstă de 88 de ani, Ion Valuță consideră că pentru a depăși problemele de orice gen, societatea trebuie să preia exemplele pozitive din istorie. „Comuniștii au demonstrat că au greșit atunci când au vrut să distrugă lumea veche și să construiască alta nouă, deoarece sistemele sociale se formează în mod evolutiv, în cicluri, pe spirală, în decurs istoric. Mai ales în învățământ trebuie să respectăm aceste principii, deoarece învățământul este tradiție”, specifică interlocutorul nostru.

Profesorul universitar este de părere că toate imperfecțiunile din sistemul de învățământ al R. Moldova își au originile în perioada sovietică. O treaptă importantă în dezvoltarea învățământului a constituit-o, în viziunea sa, Unirea Basarabiei cu România. „În acele timpuri, s-a consolidat un sistem de învățământ românesc, caracterizat conform principiului: se deschid școli unde sunt învățători bine pregătiți. Acest sistem a funcționat până în anul 1944, cu excepția anului școlar 1940-1941. Apoi s-a stabilit sistemul sovietic pe care îl caracterizăm conform principiului: se deschid școli unde sunt copii”, explică Ion Valuță. El ține să precizeze că anume în sistemul sovietic, prin anii 1950–1960, prin diferite modalități au fost scăzute cerințele față de elevi, în timp ce autoritățile cereau rezultate foarte bune. În atare condiții, erau susținuți și lăudați profesorii care puneau note bune, indiferent de capacitățile discipolilor. „Aceste situații au provocat scăderea nivelului de învățământ. În consecință, s-a tolerat copiatul și au apărut elemente de corupție, notele fiind de formă”, ne asigură profesorul.

O vacă costa 3000 de lei, iar leafa învățătorilor era de 22 000 de lei

Toate aceste practici au scăzut considerabil calitatea studiilor între Nistru și Prut. Astăzi însă, atrage atenția Ion Valuță, pedagogii nu sunt motivați din cauza salariilor mizere și pentru că nimeni nu mai vrea să îmbrățișeze această profesie, ca să nu moară de foame. „Sunt profesor universitar și am un salariu de 5000 de lei, datorită experienței de 65 de ani și a titlului științific. Pe când, pe vremea românilor, tatăl meu primea pentru munca didactică 10 mii de lei pe lună. I se adăuga și ajutorul pentru copii, de trei-patru mii de lei, și pentru reședință primea o anumită sumă de bani. Iar odată ce se scumpeau produsele la piață, creștea și salariul bugetarilor. Astfel, în unele luni salariul lui era 22 de mii. Destul de mult, dacă ne gândim că pe atunci o vacă costa trei mii de lei”, relatează cititorul TIMPULUI.

Căutând să explice motivele din care profesorii de astăzi o duc de azi pe mâine, Ion Valuță crede că lipsa banilor în Bugetul de Stat pentru majorarea salariilor este cauzată, mai întâi de toate, de atitudinea neglijentă a guvernanților. „Eu am citit undeva că Berlusconi a câștigat 12 milioane de dolari, dintre care șase milioane le-a plătit impozite. Dar la noi au pus impozit unic pe venit de 12% și se plâng că nu sunt bani în buget”, susține profesorul.

„Judecătorii nu au tradiția de a judeca de sine stătător și obiectiv”

În opinia lui Ion Valuță, o altă mare problemă a R. Moldova este situația din justiția noastră. Pe lângă majorările de salarii, consideră el, sistemul judecătoresc autohton ar fi trebuit să treacă printr-o reformă veritabilă, menită să șteargă memoria sovietică. „În Uniunea Sovietică, judecătorii luau hotărârea pe care le-o dicta comitetul central al partidului. Din păcate, ei până în prezent sunt ghidați psihologic de aceleași principii, ceea ce se transmite din generație în generație. Judecătorii noștri nu au tradiția de a judeca de sine stătător și obiectiv. Ei trebuie trimiși peste hotare la studii sau schimb de experiență”, recomandă interlocutorul nostru.

Nici clasă politică nu avem, menționează el, deoarece acum oricine poate conduce țara. „Credeam că sistemul de vot mixt este o schimbare pozitivă, întrucât vor nimeri în Parlament și persoane independente. Dar până la urmă am înțeles că oricum toți vor fi cumpărați de anumite partide. Astfel de probleme se fac observate în toate țările ex-sovietice”, susține Ion Valuță.

Profesorul are o explicație plauzibilă și pentru sărăcia la care sunt condamnați moldovenii, de atâta amar de vreme, iar originile acesteia le vede tot în URSS. „Pentru a depăși sărăcia, trebuia să trecem la un sistem de producere capitalist. Însă acest sistem nu există nici în Rusia, nici în R. Moldova, pentru că e mai ușor să trăiești după sistemul sovietic - să nu faci nimic, nici să nu ai nimic, dar să dai vina pe altcineva”, consideră dascălul.

De ce TIMPUL?

Când a venit ultima dată în redacția noastră, Ion Valuță a adus un teanc de ziare, pentru a ne demonstra că citește TIMPUL, pagină cu pagină. Ne-a spus că-și amintește cu entuziasm de ziua în care a cumpărat primul număr al ziarului. „Recunosc, acum 17 ani, am cumpărat primul număr mai mult pentru titlu, care n-avea cum să nu-mi amintească de „Timpul” lui Eminescu. Ulterior, m-a atras conținutul și calitatea materialelor, dar și faptul că erați singura publicație care promova românismul. Și acum îmi aduc aminte editorialele lui Constantin Tănase. În prezent, citesc cu interes opiniile Alexandrei Tănase despre învățământ, editorialele lui Moni Stănilă, dar și materialele de actualitate”, ne-a mai spus el.

Oaspetele nostru a recunoscut că de ceva timp nu mai este abonat al ziarului. Totuși, ne-a dat asigurări că ne citește în fiecare săptămână. „Am fost ani buni abonat la TIMPUL, dar de la o vreme plec deseori la țară, unde mai am o casă. Și pentru că, de câteva ori, ziarul nu a ajuns la mine, am hotărât să-l cumpăr de la chioșc. Nu-mi pare rău dacă așa cheltuiesc mai mulți bani, pentru că acord și eu un ajutor redacției”, ne-a anunțat la despărțire, cu un fel de mândrie frumoasă, profesorul Ion Valuță.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus