Actualitate

Jaful secolului sau cum guvernarea comunista a distrus Investprivatbank

(Continuare din numarul de ieri)

Fiind in asteptarea reactiei oficiale a organelor Statului la „fabula” pe care v-am expus-o ieri, astazi indraznim sa tragem unele concluzii. Asadar, prin efectul Ordonantei Bancii Nationale a Moldovei (BNM) din 19 iunie 2009 s-a dispus instrainarea unei banci private in folosul Statului, prin intermediul unei alte banci comerciale, controlata insa de guvern. Exproprierea in cauza s-a produs nu in baza unei hotarari a Guvernului sau a Parlamentului, ci in baza unei dispozitii verbale, emise de prim-ministra Zinaida Greceanai.

Aceasta instrainare de proprietate s-a desfasurat cu o viteza fulgeratoare si intr-o totala lipsa de transparenta, fara un concurs efectiv cu stabilirea unui termen rezonabil pentru formularea si depunerea ofertelor, fara o evaluare competitiva a ofertelor si chiar fara oferta din partea institutiei cumparatoare – „Banca de Economii” (BEM). Totul s-a facut la comanda, in mod abuziv si cu urmari prejudiciabile in proportii deosebit de mari pentru actionarii IPB.

Abuz peste abuz…

Organele abilitate ale Statului sunt obligate sa stabileasca circumstantele acestui jaf fenomenal de proprietate privata, sa evalueze responsabilitatea personala a factorilor de decizie de prim rang, care au aprobat si au ordonat aceasta expropriere, iar in mod special urmeaza ca Parlamentul RM, caruia i se subordoneaza BNM, sa investigheze toata activitatea conducerii de atunci a BNM, care a comis grave ilegalitati. Este vorba, mai ales, de procedura de desemnarea a lichidatorului. Numirea in aceasta functie a lui Ion Ropot – care anterior a lucrat in departamentul responsabil pentru supravegherea bancilor comerciale din cadrul BNM si, respectiv avea misiunea directa de a intreprinde actiuni de prevenire a insolvabilitatii acestora – este in evidenta contradictie cu prevederea legii, care spune ca lichidatorul trebuie sa fie o persoana impartiala si a carei numire sa nu creeze un conflict de interese.

Nu poate fi omis din vizorul Procuraturii Generale si al CCCEC nici faptul nerespectarii de catre lichidator a procedurii de instrainare a activelor si obligatiunilor bancii, care urma sa treaca imperativ mai multe etape: cererea de oferta lansata de lichidatorul bancii, oferta depusa de bancile care intentioneaza sa procure activele si obligatiunile bancii lichidate, aprobarea ofertei de lichidator, solicitarea permisiunii BNM acordate bancii-cumparator de a procura activele si obligatiunile bancii lichidate, eliberarea permisiunii BNM solicitata de banca-cumparator, incheierea si executarea contractului de vanzare-cumparare a activelor si obligatiunilor bancii lichidate. Astfel, este mai mult decat evident ca vanzarea activelor si obligatiunilor IPB a fost ilegala, deoarece nu a fost depusa oficial vreo oferta in acest sens din partea BEM, lichidatorul nu a aprobat nici o oferta si n-a exista vreo oferta desemnata castigatoare, iar BEM nu a solicitat si nu a primit de la BNM permisiunea scrisa pentru aceasta instrainare. Totul a fost abuz flagrant.

De ce tace Statul?

Organele Statului sunt obligate sa dea o apreciere acestui jaf al secolului si prin prisma respectarii Legii exproprierii pentru cauza de utilitate publica nr. 488-XIV din 8 iulie 1999, care prevede ca exproprierea, adica transferul de bunuri si de drepturi patrimoniale din proprietate privata in proprietate publica, se efectueaza doar pentru o cauza publica de interes national sau interes local, in conditiile prevazute de lege dupa o dreapta si prealabila despagubire si numai prin decizia Parlamentului. Or, in cazul dat, functiile Parlamentului si le-a insusit dna Greceanai.

Anume Parlamentului, si nu dnei prim-ministru Greceanai, ii revenea dreptul legal si obligatiunea de a declara o expropriere. Si aceasta, numai dupa ce urmau sa fie respectate foarte multe proceduri imperative, inclusiv amiabile, intre expropriator si expropriat. Mai mult, potrivit aceleiasi norme de lege, exproprierea pentru cauza de utilitate publica nu poate fi facuta decat prin hotarare judecatoreasca, cu dreapta si prealabila despagubire.

Respectiv, decizia „troicii” din 23 iunie 2009, cu participarea premierului Zinaida Greceanai, a guvernatorului Leonid Talmaci si a presedintelui BEM, Grigore Gacichevici, nu e numai un act ilegal, ci si o substituire flagranta a autoritatii instantei judecatoresti. De ce au tacut pana in prezent si nu au reactionat, timp de sase luni, Procuratura Generala, CCCEC si Procuratura Anticoruptie? De ce tace astazi Procuratura? Sa mai fi ramas oare, in aceasta institutie, ramasite puternice de… gurbulism?

Organele de drept ar trebui sa examineze cazul si prin prisma nerespectarii normelor Legii nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 „Cu privire la antreprenoriat si intreprinderi” si a Legii nr. 1265-XIV din 5 decembrie 2000 „Cu privire la inregistrarea de Stat a intreprinderilor si organizatiilor”, acte care prevad ca lichidarea intreprinderii se efectueaza de catre comisia de lichidare sau de lichidator, desemnati de fondatori (asociati) sau, dupa caz, de instanta de judecata. Lichidarea IPB prin ordonanta guvernatorului BNM contravine normelor imperative ale legii si structurile Statului ar trebui sa reactioneze prompt, altminteri RM riscand o noua si considerabila condamnare la CEDO.

De „sus”, de foarte „de sus”…

Evenimentele intamplandu-se in perioada alegerilor parlamentare anticipate, guvernarea comunista a facut totul ca, din retragerea frauduloasa a licentei IPB, sa se organizeze un show TV de proportii, prin care sa se acumuleze dividende politice si sa se obtina cu orice pret cele „80 de mandate”… La ordinul de „sus”, managerii IPB au devenit, peste noapte, un grup de infractori foarte periculosi pentru societate, care trebuiau (si au fost) izolati, fiind periodic scosi in fata camerelor TV si in fata judecatorului de instructie pentru a demonstra electoratului ca in RM „triumfa” legea, ca RM e singura tara a minunilor de pe glob, in care chiar si problema depunatorilor se poate rezolva in cateva saptamani. Iar dosarele penale, intentate urgent si fara temei presedintelui si vicepresedintilor bancii, erau doar un decor al acestui scenariu diabolic, plamadit de clanul Voronin si executat de lacheii lui.

Astazi este evident ca preluarea de catre BEM a depozitelor in suma de circa 620 mln. de lei a fost nu doar o actiune totalmente ilicita, ci si o greseala extrem de mare ce va avea consecinte grele asupra starii financiare a „Bancii de Economii” si va afecta si indicii BNM in urmatorii cativa ani. Alocarea acestor sume impunatoare la o dobanda ce tinde spre „zero”, in loc de a oferi IPB, la timpul respectiv, un credit de stabilizare de maximum 180 mln. de lei la conditii de piata (sau participarea in capital cu reprivatizarea ulterioara peste doi-trei ani), asa cum s-a procedat in multe alte tari, a fost o decizie nu numai neprofesionista, ci si criminala, cu serioase urmari prejudiciabile.

Evident e si faptul ca IPB s-ar fi putut salva daca Banca Nationala i-ar fi oferit acel suport relativ mic pe care l-a cerut si daca masurile administrative ar fi fost luate la timpul potrivit – bineinteles, cu conditia ca BNM sa nu fi aplicat metodic o serie de lovituri drastice managementului si actionarilor IPB. O dovada este si faptul ca IPB a eliberat de sine statator, in lunile de criza maxima (1 martie – 19 iunie 2009), depozite in suma de 350 mln. de lei, adica 30% din portofoliul de depozite ale persoanelor fizice. Si asta in conditii de blocaj complet din partea BNM. Mai mult, in acea perioada, BNM a oferit multiple si impunatoare credite altor banci pentru completarea lichiditatilor, demonstrand o atitudine selectiva fata de bancile comerciale.

Apropo, in luna mai 2009, IS „Infocom” a tiparit pe facturile pentru serviciile comunale urmatorul anunt: „Nu platiti prin intermediul IPB”. Poate ca a fost intamplator, dar, dupa distribuirea respectivelor facturi in mai toate casele din Chisinau, oamenii au inceput sa ia cu asalt oficiile IPB ca sa-si salveze depunerile. Cererile de ridicare a depozitelor depaseau suma de 100 mln. de lei, banca nu le mai putea face fata si nimeni nu se mai indoia de faptul ca procesul de distrugere a bancii este dirijat „de sus”. De foarte „de sus”…

In concluzie

Daca actualele structuri ale Statului nu vor lua atitudine prompta, nu vor inceta imediat urmarirea penala impotriva managerilor IPB si nu vor redresa situatia cu respectarea drepturilor private ale fondatorilor si proprietarilor IPB, apoi nu numai ca se va legitima jaful secolului, instrumentat de fosta guvernare comunista, dar Statul risca o noua condamnare rusinoasa la CEDO. Proprietarii bancii au si atacat in instanta Ordonanta guvernatorului Leonid Talmaci din 19 iunie 2009, solicitand recuperarea celor 160 mln. de lei – contributia privata in capitalul social al IPB – si repararea prejudiciilor materiale cauzate actionarilor bancii, estimate la peste 60 mln. euro.

In legatura cu acest jaf, actuala guvernare liberal-democratica are de sustinut un test foarte complicat. Vinovatii trebuie neaparat sa raspunda in fata legii, iar guvernarea trebuie, imediat, sa initieze discutii cu proprietarii IPB pentru a gasi pe cale amiabila o solutie reciproc avantajoasa pentru ambele parti.

 

NOTa: Redactia va urmari cu atentie evolutia situatiei si va oferi spatiu pentru toti cei care doresc sa se pronunte asupra acestui caz.

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *