Social

Jurnal de călătorie. România văzută de pe Valea Plopului

Acesta urma să dea startul activităților noastre zilnice. Eduard a destins atmosfera prin diverse jocuri care au presupus atenție, creativitate, cunoașterea celorlalți, dar și cunoașterea de sine. Ziua s-a încheiat cu discursul domnului Baltasiu despre ce presupune „trezia”, ascultarea, hotărârea și cunoașterea, lucruri pe care urma să le învățăm.

În următoarea zi, prima prelegere a fost susținută de academicianul Alexandru Surdu, vicepreședintele Academiei Române. Maestrul a adus în discuție numeroase teme, pornind de la felierea roșiilor și terminând cu filosofia cunoașterii de sine. Una dintre teoriile expuse cuprindea ipoteza conform căreia fiecărui teritoriu național îi este caracteristic un anumit mod de percepere a realității, începând cu caracterul, comportamentul și terminând cu arta. De asemenea, a menționat că în comunitatea locală (Valea Screzii), elementul primordial care îi unește pe toți este însuși părintele Nicolae Tănase, un axis mundi spiritual. A doua prelegere a fost susținută de Dorin Lozovanu, conferențiar și expert în studii demografice ale românilor în spațiul ex-sovietic. Scopul principal al prelegerii a fost scoaterea în evidență a numărului mare de români care se află în diferitele colțuri ale lumi (nord-estul Rusiei: Cikotka), dar și a faptului că mulți dintre ei, deși nu sunt integrați complet în comunitățile respective, sunt totuși tolerați. Cert este faptul că ei nu dispun de posturi în sectorul administrativ, fiind obligați să accepte cetățenia rusească în favoarea unui loc în pătura socială superioară, astfel că identitatea românească se pierde treptat. Ziua de 27 iulie s-a încheiat cu seara românească unde ne-au bucurat cu prezența Lorena Olteanu și Doina Lavric. Încântătoarele doamne ne-au delectat sufletul cu minunatele dansuri horite sub strunele cobzei, reușind să ne trezească melancolia și spiritul românesc.

În ultima zi petrecută alături de Eduard, acesta ne-a propus tehnici prin care să ne relaxăm, mai ales pentru că mulți dintre noi eram tensionați și chiar adormiți. Exercițiul a scos la suprafață neregulile interioare și ne-a ajutat în același timp să ne relaxăm și detașăm față de tot ceea ce înseamnă negativism. Cele câteva zile petrecute alături de el au avut un efect mai mult decât revigorant asupra minții, trupului, interiorului nostru. Prin toate jocurile propuse ne-a captat atenția, ne-a adus la starea de a conștientiza ceea ce se află în jurul nostru, dar mai ales a întărit relațiile dintre noi.

Ziua a patra, petrecută în Valea Screzii, a fost poate cea mai neobișnuită dintre toate zilele de cercetare. Înainte de masă am fost la biserică, unde s-a ținut rugăciunea de dimineață. Într-un spațiu relativ mic, peste 15 copii, aceiași în fiecare dimineață, vin împreună cu părintele și spun rugăciunile. A început ploaia torențială, care a fost ritualul ce a dat de pe noi toate greutățile, ne-a făcut să uităm de toate problemele noastre și să trăim momentul așa cum a fost el făcut să fie. După masa de dimineață, doamna Bulumac ne-a propus o activitate foarte relaxantă în care trebuia să modelăm lutul. Să simți lutul, iar lutul să te simtă pe tine, aceasta e principala propoziție care s-ar fi potrivit perfect modelării elementului primordial, pământul, lutul. După masă, domnul profesor a ținut o prelegere care s-a concentrat în jurul noțiunii de timp și gestionarea eficientă a acestuia. A redat imaginea tinerei generații, generație care s-a obișnuit cu risipa de timp, dar și cu lejeritatea ce rezultă din acest fapt. Timpul este bunul cel mai de preț imediat după suflet iar spre deosebire de bani, pământuri și alte resurse materiale, acesta nu se regenerează.

În ziua a treia a lui gustar, am ajuns să cercetăm un cimitir vechi și demult neîngrijit. Fiecare cruce era specifică în felul său, astfel că dacă unele erau îndreptate cu scrisul spre est, celelalte aveau scrisul pe partea opusă. Diversitatea se observă și prin modul în care sunt scrise. Se găsesc cruci pe care a fost sculptat numele celui decedat, pe cele de fier nu scrie nimic, iar pe cele de lemn fie este scris cu vopsea, fie este scris cu un fel de marker. Inscripțiile sunt pe cât de interesante, pe atât de ciudate. Tot acest amalgam de modele, scrieri, imaginea în ansamblu arată într-un mod indirect situația celor care au trăit prin zonă (oameni înstăriți și cei săraci). Cea mai veche cruce este din anul 1908, iar cea mai recentă din 2015, 6 iulie. Cimitirul reprezintă un spațiu al istoriei întregi care prin caracteristicile sale indirecte are rolul de a creiona portretul omului din sat, aspectele economice, culturale și sociale ce îi însoțesc calitatea de a fi (fost).

În dimineața zilei de 7 august, ne-a lipsit cu desăvârșire înviorarea de dimineață a domnului profesor, dar s-a început într-un mod mai deosebit, cu dansuri tradiționale. Fiind îndrumați de către domnul profesor de coregrafie, Florian Teodorescu, am reușit pe parcursul a 2 zile să învățăm mișcările unor dansuri tradiționale care, din păcate nu se mai joacă decât la atelierele de dansuri. Primul dans învățat de noi a fost „Ungurica”, un dans destul de simplu, dar foarte frumos atunci când se prind cu toții de mână. „Dansul raței”, de asemenea reprezintă o totalitate de mișcări ritmice însoțită și de replici: „Uite una rața, măi, uite două rața, măi, uite trei rața, măi, și-ncodată, măi flăcăi…”, „3 sunt pentru lăutari…”, „Uite-acuma baițele, cu-amândouă la podele, și-un genunche sus, uite că s-a dus…!”.

Am învățat pașii unui dans cunoscut de toată lumea sub numele de „Ciuleandra”, acesta, la fel ca și „Brașoveanca”, are ritmul crescendo, astfel suntem nevoiți să mai și ascultăm melodia pe lângă simplele mișcări executate mecanic. Dansul popular este mai mult decât o varietate de mișcări ritmate, e o stare de spirit, o emoție, o trăire, redată prin intermediul ritmului și a melodiei.

Locul pe care am avut ocazia să-l vizităm, și-a pus amprenta asupra trăirilor noastre sufletești, asupra relațiilor dintre noi, dar mai ales ne-a oferit o șansă uriașă pentru a descoperi interiorul și exteriorul comunității de trăitori din Valea Screzii, o comunitate unită care crește frumos sub binecuvântarea părintelui Tănase.

Cristian Chiriac

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *