Interviu

Mircea Snegur: Am mare speranta in Alianta pentru Integrare Europeana

Nascut la 17 ianuarie 1940 in s. Trifesti, r-l Soroca. In 1956 a absolvit scoala medie din Frumusica, Floresti. Studiile superioare – Institutul agricol din Chisinau, 1956-1961. Aspirantura la Catedra de fitotehnie a aceluiasi institut (1968-1972). De formatie este agronom-savant, are titlul stiintific de doctor in stiinte agricole. In 1961-1968 este agronom si presedinte de colhoz in Lunga, Floresti; 1968-1973 – director al Statiei experimentale pentru culturile de camp; 1973-1978 – sef al Directiei principale stiinta agricola a Ministerului Agriculturii; 1978-1981 – director general al Asociatiei stiintifice de productie „Selectia” si director al Institutului de Cercetari Stiintifice in domeniul culturilor de camp din Balti; 1981-1989 – munca de partid; 1989-1990 – Presedinte al Sovietului Suprem (Parlamentului) RM; 1990-1996 – Presedinte al R. Moldova. In 1995 a infiintat Partidul Renasterii si Concilierii din Moldova, al carui presedinte a fost pana in 2002 cand, in baza acestui partid, a fost creat Partidul Liberal, caruia i s-au alaturat inca trei formatiuni politice. Ulterior, a contribuit la unificarea fortelor politice democratice si liberale. Distinctii de stat: Ordinul „Insigna de onoare” (1966), Medalia „Pentru vitejie in munca” (1976), „Ordinul Republicii” (2000). Titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Agrare din Chisinau, al Universitatii din Ankara (Turcia) si al Universitatii Libere Internationale din Moldova.

CRONOS: Domnule Presedinte, suntem in luna august. Sigur ca traiti sentimente care va amintesc de evenimentele de acum 18-20 de ani. Sunteti mandru de acele timpuri?

MIRCEA SNEGUR: Sentimentele sunt contradictorii. In august 1991, clasa politica de atunci, romantica de felul ei, manifesta un interes extraordinar fata de traditiile noastre stramosesti, de istoria noastra, de patriotism. Nu sunt de acord cu acei care spun ca independenta ne-a… cazut din pod, ca a fost un act spontan, declansat de puciul de la Moscova. Nu. Primul parlament, ales in mod democratic, a avut curajul, chiar daca eram in componenta URSS, sa adopte legi care sa ne indeparteze de centru. La acestea voi adauga Declaratia de Suveranitate a R. Moldova, condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop in ziua de 23 august 1990, Decretul despre Putere. Multe alte actiuni concrete ne-au ajutat ca sa apropiem proclamarea independentei. Au fost si anterior propuneri de a adopta Declaratia despre Independenta, dar erau vremuri in care graba putea sa strice. Asta o intelegeam toti, pentru ca conducerea de atunci a fost mai solidara decat toate celelalte de dupa ea.

CRONOS: Ce scopuri va propuneati atunci?
M. S.: Aveam idealuri concrete – stat democratic bazat pe drept, o societate democratizata, afirmarea republicii pe plan international si trecerea la economia de piata. Daca nu am fi fost atrasi in actiuni dusmanoase, am fi reusit. Una dintre aceste actiuni a fost conflictul de la Nistru, plamadit si inspirat de autoritatile de la Kremlin, in frunte cu Anatoli Lukianov. Gorbaciov o facea pe mortul in papusoi, cica nu stia ce se intampla. Dar cand i-am declarat la o sedinta a Consiliului Federatiei ca Moldova nu va semna noul tratat unional, i s-a inrosit chelia incat nu i se mai deosebeau legendarele sale pete. Mi-a spus: „Mircea, o sa ai republica transnistreana, republica gagauza si altceva…”. Deci, Moscova ne-a organizat aceasta napasta, care ne-a sustras de la realizarea scopurilor puse. Totusi, am facut reforme in interior, am lucrat pentru recunoasterea republicii pe plan international. In 1996, Moldova era membra a tuturor organismelor politice si creditar-financiare internationale, cu exceptia UE, membri ai careia nu suntem nici astazi. Dar in 1994 am semnat un acord de cooperare cu UE. Cand actualii lideri spun ca, in 2001, au gasit tara izolata, ca nici nu era vorba de integrare europeana, sa stiti ca mint.
In electoralele din 1996, am fost nevoit sa cedez, iar odata cu asta s-a pierdut si din consecutivitatea miscarii RM. O incercare a guvernului reformator Sturza al Aliantei pentru Democratie si Reforme a adus sperante, dar s-au gasit „clienti” care le-au vanturat. Iata de ce spun ca azi traiesc sentimente care ma bucura, dar, in acelasi timp, idealurile pe care le-am trasat in Declaratia de Independenta nici pe departe nu sunt atinse si asta ma doare. Nu vreau sa fac aluzie la nimeni. Odata cu plecarea din politica, am spus ca nu voi comenta niciodata activitatea succesorilor mei la Presedintie. Las lucrul acesta pe seama analistilor si a populatiei care, desigur, poate face niste comparatii. Ma doare si conflictul de pe Nistru. Oricine ar vrea sa ma aline, nu-mi va spulbera aceste regrete. E bine ca am reusit sa stingem acest focar mai repede decat altele din fosta URSS. Dar avem o tara dezbinata, avem in stanga Nistrului niste banditi care n-au niciun drept moral sa exploateze populatia din partea locului. Desigur, din lipsa de experienta, la implementarea reformelor au fost admise niste metode care astazi mai mult incurca. Dar nimeni nu ne poate invinui ca nu ne-am gandit la Moldova, la popor…

CRONOS: De ce, in ultimii ani, populatia nu mai are entuziasmul de la 1989 sau 1991 cand se apropie sarbatorile Ziua Limbii Romane si Ziua Independentei?

M. S.: Dar unde-i populatia? Nu-i populatia! Intelectualitatea e plecata prin straini. Toti acei care ar face sarbatorile nu-s. Iarasi am pozitii contradictorii. Sunt mandru de ceea ce s-a reusit in 1989, cand a fost adoptata legislatia lingvistica. Ma bucur ca generatia de dupa acele evenimente vorbeste o limba romana perfecta. E mai mare dragul sa-ti asculti copiii, nepotii. Mi se pare ca chiar si noi ne-am cizelat limba. La prima Mare Adunare Nationala ascultam cum vorbesc Hadarca, Dabija si ma gandeam: oare o sa ajung si eu sa vorbesc romana atat de bine?
Am semnat cateva decrete prin care ceream controlul asupra executarii legilor lingvistice. Am creat un departament special al limbilor, Centrul de terminologie. Daca e sa ne amintim de miscarile studentesti din primavara lui 1995, am semnat un decret prin care ceream „inghetarea” situatiei. Conform acelui decret, si astazi in scoli se studiaza Limba Romana si Istoria Romanilor. Am avut si o initiativa in parlament prin care ceream sa se revina la numele corect al limbii noastre – limba romana. N-a fost sustinuta acea initiativa… In timpul cat m-am aflat in fruntea statului, problema limbii n-a disparut de pe ordinea zilei. Cei care au dorit sa studieze limba au avut posibilitati s-o faca. Fiica mea era studenta la Universitatea de Stat, dar am trimis-o la Brasov, la cursuri de limba romana. Cei care n-au dorit, nu studiaza limba nici azi, dar trambiteaza ca cineva le limiteaza drepturile. Voluntarii din Corpul Pacii, care vin din America, trec cursuri lingvistice de patru-cinci saptamani si, in ziua depunerii juramantului, deja vorbesc romana. Oare chiar atat de grea este aceasta limba pentru autohtonii nostri ortodocsi? Nu sunt un xenofob – Doamne fereste, tot timpul am aparat drepturile conlocuitorilor nostri -, dar, in cazul dat, este vorba de lipsa de dorinta din partea lor. Bunaoara, unei vanzatoare i-ar trebui vreo suta de cuvinte ca sa vorbeasca in limba clientilor sai…

CRONOS: Nu vi se pare ca incapatanarea acelei vanzatoare este incurajata si de incapatanarea din politica lingvistica a guvernantilor?

M. S.: In 1989, imediat dupa adoptarea legislatiei lingvistice, in Moldova a luat start o campanie extraordinara de insusire a limbii romane de catre alolingvi. Au fost create cercuri speciale la universitati, colegii, licee etc. Atunci, toata societatea avea un scop comun. Multi rusi imi spuneau: „Mi-i rusine ca traiesc aici atatia ani si nu vorbesc limba localnicilor, dar o s-o invat”. Problema limbii trebuie sa fie problema intregii societati. Dar, daca organele respective de azi lasa lucrurile in voia sortii, tot asa procedeaza si societatea…

CRONOS: Ce ziceti despre insistenta oficialitatilor de la Chisinau asupra tensionarii relatiilor cu Bucurestiul?

M. S.: Este o mare napasta aceasta racire intentionata a legaturilor cu Romania. La vremea noastra, deschideam hotarul. Sigur, o faceam in cadrul documentelor de la Helsinki si al Cartei de la Paris. Dar eram constienti de faptul ca facem parte din acelasi spatiu cultural, lingvistic si istoric. Am deschis mai multe treceri la hotarul de pe Prut. Incepuse integrarea economica. Oare e rau sa simplifici trecerea oamenilor intre doua tari-surori, cu aceleasi traditii culturale, lingvistice, cu aceeasi istorie? Te duci dimineata la neamuri si seara te intorci acasa.
Nu-i buna deloc racirea relatiilor cu Romania. Cineva poate sa spuna ca Snegur il sustine pe Basescu si ar vrea ca Romania sa ne inghita. Asta poate s-o spuna doar unul care nu intelege pe ce lume se afla. Cu vecinii trebuie sa traim foarte bine. Eu n-am auzit niciodata ca un demnitar roman sa proclame oficial ideea unirii RM cu Romania. Intotdeauna politica a fost una de buna vecinatate si de integrare europeana. Racirea relatiilor cu Romania nu are nicio justificare. Iata, recent, au fost lansate proiecte in cadrul euroregiunilor. Romanii n-au putut participa din cauza regimului de vize. Dar noi promovam ideea intreprinderilor mixte si a euroregiunilor. N-am mai reusit s-o realizam cu Ion Iliescu. Lucinschi, Constantinescu si Kucima au creat euroregiunile „Dunarea de Jos”, „Prutul superior”. De ce ar fi negate toate aceste straduinte? Ce, istoria RM incepe din 2001? Nu! Nu cred ca ne putem astepta la o agravare a relatiilor cu Romania. Inainte de toate, am mare speranta ca se va schimba ceva in politica RM, odata cu crearea Aliantei pentru Integrare Europeana. Apoi, ratiunea conducerilor Romaniei intotdeauna a fost una corecta la acest capitol. Dupa atata mizerie, uitati-va cat de tacticos este Bucurestiul. Nu se lasa atras in potlogarii. Asta da sperante.

CRONOS: Cat de mare a fost dauna pricinuita de profitori si de lichele in anii de lupta pentru independenta? Astazi, ii vedem ca in palma…

M. S.: In elanul nostru de atunci, ei nu se vedeau, stateau ascunsi, isi faceau planuri pentru mai apoi. Ulterior au lucrat pentru distrugerea Aliantei pentru Democratie si Reforme din 1998. Ma refer la cei care au dat jos guvernul reformator Sturza si care, in 2005, au coalizat cu comunistii, dar si la altii.

CRONOS: Unii dintre ei, care se bat cu pumnul in piept ca sunt patrioti, v-au impiedicat sa castigati alegerile din 1996…

M. S.: Mai dureros e ca, din cauza lor, a scazut ritmul miscarii inainte a societatii. Daca poporul le mai oferea o sansa celor care au dus greul inceputului, viata noastra era cu totul alta astazi. Pentru noi era clar ca pamantul trebuie sa devina o proprietate a taranului. Sfatuiam taranii ca, in perioada de tranzitie, sa-si aleaga cel mai rational mod de prelucrare a pamantului, reiesind din infrastructura existenta atunci – tehnica agricola, depozitele etc. Din pacate, nu s-a facut asa. ?aranii au primit titluri de proprietate, dar, totodata, s-a produs parcelarizarea pamantului. Cuiva i-a venit nastrusnica idee cu cota valorica si au inceput sa dispara brigazile de tractoare, fermele… Toate acestea puteau fi pastrate, macar pana incepeam sa producem noi tehnica agricola, adecvata noilor conditii de gospodarire. „Agromasina” din Chisinau incepuse o colaborare cu Uzina de tractoare din Brasov. Chiar am vazut cu presedintele Iliescu primele modele mixte la „Agromasina”. Era 1996 si, pana azi, viata putea fi schimbata mult in bine.

CRONOS: Cum sa sarbatoresti cea mai mare izbanda a statului moldovenesc, stiind ca Declaratia de Independenta este arsa?

M. S.: Nu-mi vine a crede ca Declaratia de Independenta a ars. Sa fim seriosi! Oare acest act de mare importanta se pastra intr-un sertar oarecare? Numai daca cineva i-a dat intentionat foc, pentru a arata cata stricaciune au provocat evenimentele din 7 aprilie.

CRONOS: Partidul de guvernamant a mers in alegeri cu sloganul „Patria e in pericol”. Chiar Moldova este in pericol?

M. S.: Sloganul n-a fost unul reusit pentru cei care l-au lansat. Totusi, cred ca ar fi bine de descoperit organizatorii evenimentelor din 7 aprilie. Asta ar limpezi multe lucruri. Dar cineva a fost, pentru ca din nimic nu putea izbucni devastarea.

CRONOS: Si Lucinschi, si Voronin au impus ideea ca Snegur a inceput razboiul de pe Nistru. Ce au urmarit ei, lansand aceste invinuiri?

M. S.: Nici nu le voi comenta. Se zice ca si Dumitru Motpan a scris o carte in care tot Snegur este invinuit de declansarea razboiului. Se stie cine este organizatorul macelului de pe Nistru. Cine vrea detalii – sa citeasca volumul doi al cartii mele „Labirintul destinului”. Snegur nu a inceput razboiul, ci l-a oprit, semnand cu Eltin Conventia de incetare a focului.

CRONOS: Fapt pentru care tot ati fost invinuit!

M. S.: Invinuiri aiurite! Cei care ma acuzau trebuiau sa inteleaga ca semnarea intelegerii respective a fost o reusita a noastra. Eltin, punandu-si semnatura pe Conventie, a recunoscut ca Rusia a fost implicata in razboi.

CRONOS: De ce minciuna a devenit prioritara in politica oficiala promovata in ultimii ani?

M. S.: La intrebarea unei reviste „Ce ma intristeaza?”, am raspuns: minciuna. Azi se minte atata, incat iti ingheata creierii. E trist. Dar, pe de alta parte, de ce lumea crede in aceste minciuni? Sa recunoastem ca nu ne-am straduit suficient pentru a le explica oamenilor anumite lucruri…

CRONOS: Avem azi cristalizata o clasa politica moderna, care sa fie gata sa faca ceea ce v-ati propus dumneavoastra in primii ani de statalitate?

M. S: Da. Imi pun mari sperante in Alianta pentru Integrare Europeana. E tocmai ceea ce noi nazuiam – o clasa politica noua, educata, dotata multidimensional. Sunt ferm convins ca aceasta alianta poate guverna, poate aduce lucrurile la normalitate. Ii doresc succes. Totodata, am si unele rezerve. Trebuie sa fie foarte vigilenti. Nu exclud ca virusul dezbinarii poate apare la orice etapa. Deocamdata, ii vad foarte bravi, ne informeaza ca totul merge bine, ca partajeaza functiile. Dea Domnul sa fie asa, dar atentie: noi, ADR, am trecut prin asa ceva… Daca se ajunge la o mica fisura, incep discutiile inutile si dispar sortii de izbanda. Sper ca aceasta alianta sa nu aiba elemente negative de care am avut noi. Dea Domnul sa fie ocolita de posibilitatea alegerilor repetate…

CRONOS: Virusii din ADR au disparut de pe arena politica sau pericolul lor mai exista?

M.S.: Consider ca, in mare, ei sunt scosi de pe carosabilul politic. Totusi, trebuie sa fim atenti – virusii raman virusi.

CRONOS: Daca nu pierdeati alegerile in 1996, cum sarbatoream evenimentele de la acest sfarsit de august?

M. S.: Una din cauzele pierderii a fost ca contracandidatii mei m-au criticat masiv la intalnirile cu alegatorii. Iar eu n-am reusit sa merg in fiecare localitate ca sa spun adevarul. Toti „bateau” in Snegur. In plus, fusese conflictul de la Nistru, scazuse nivelul de trai. Toate acestea erau legate de numele presedintelui tarii. Amintiti-va ce spuneau despre mine Valeriu Matei, Vladimir Voronin sau Maricica Levitchi, Iulia Costin, Anatol Plugaru, care-i din partile mele de bastina, de altfel. Poate mai putin Lucinschi si Sangheli. Dar puteam sa mai raman patru ani. Cred ca ar fi fost pus pe roate un viitor mai bun al RM. Aveam deplina sustinere a institutiilor internationale. Pastrand consecventa, am fi reusit cu mult mai mult. Reveneam la reforma agrara, nu se intampla ceea ce s-a intamplat in industrie – au disparut uzine, intregi colective de munca. Cu Valeriu Muravschi si Gheorghe Efros aveam elaborate planuri de perspectiva. Realizarea lor ar fi tinut oamenii in republica…
Consider ca, in plan international, am fi fost mai aproape de integrarea europeana.

CRONOS: In anul acesta, niciuna din formatiunile politice parlamentare n-a incercat sa va solicite experienta?

M. S.: Nu. Nimeni n-a incercat sa ma contacteze in situatia politica de azi. Epoca noastra a trecut… Ii doresc Aliantei unitate si succese, ca sa readuca oamenii acasa si sa le creeze locuri de munca, sa relanseze economia. Asta-i principalul.

CRONOS: Oare naravul moldovenilor este de a se dezbina intre ei sau strainii ii dezbina, ca sa-si bata joc de ei?

M. S.: Si una, si alta. Sa nu uitam de ranza moldoveanului, dar nici de acei care intentionat baga zazanie intre noi.

Vlad Filat, presedintele Partidului Liberal Democrat din Moldova

Pentru mine, Mircea Snegur este primul Presedinte al Republicii Moldova in adevaratul sens al cuvantului. Conducand statul in timpuri dramatice pentru noi, Domnia sa a demonstrat competenta, viabilitate si tarie de caracter pentru a evita o tragedie nationala. Este unul dintre simbolurile demnitatii noastre contemporane. Si avem multe de invatat din viata lui politica, dar si din cea de toate zilele.

Ion Suruceanu, interpret de muzica usoara

Viata ne-a aratat ca mai cinstit si mai curat om la suflet printre oamenii nostri politici n-am avut. Asta am inteles-o tocmai dupa ce am mai avut doi sefi de stat. Ne-am cunoscut pe cand era presedinte al republicii si ne-a legat o prietenie dezinteresata. Nu cunosc mai multa omenie ca in familia Snegur. Am o deosebita placere sa ne onoram impreuna zilele de nastere, alte sarbatori. Iar ca sa nu ratam batranetile, deseori mergem la pescuit. De altfel, domnul Snegur a fost ca un tata pentru moldoveni. Amintiti-va cum aproape toti ii spuneau cu dragoste „Babacul”.

 

Prietenii din trecutul politic
De felul meu nu sunt un om rau. Chiar daca nu iert potlogariile, raspund la binete tuturor. Din toti cei care au fost, cu Valeriu Muravschi sunt in relatii mai apropiate, mai omenesti. Dar si cu multi deputati din primul Parlament, pentru ca impreuna am izbutit cate ceva – Mihai Cotorobai, Eugen Paslaru, dar si altii. Imi place sa discut cu Gheorghe Amihalachioaie, cu academicianul Petru Soltan…

 

Cartea „Labirintul destinului”
Primele doua volume ale cartii „Labirintul destinului” sunt in vanzare in librarii. Al treilea e redactat deja si acum lucrez la al patrulea. Nu se stie cate vor fi, caci cand te adancesti in scriere, iti dai seama ca trebuie sa mai spui ceva. Prezint in ele foarte multe exemple concrete, caci am arhiva personala, dar am lucrat si in arhiva prezidentiala, si in cea a parlamentului. La inceput, am vrut sa scriu o carte obisnuita, dar cand mi-am dat seama de ce ma apuc, am zis: ori prezint cititorului toata perioada respectiva din prima sursa, ori nu fac nimic. Daca imi da Dumnezeu putere, voi reusi s-o scot la capat.

 

Ziua de lucru
In prima jumatate a zilei sunt ocupat cu scrisul. Sigur, la cafeaua de dimineata, mai intai citesc, pe internet, TIMPUL. Asta se intampla pe la cinci dimineata. Bunelul imi spunea ca, pentru un gospodar, atunci incepe ziua de munca. Am trandavit doar in timpul studentiei, apoi nu mi-am permis sa ma trezesc mai tarziu. Dupa-amiaza mai discut cu nepotul, mai ajut sotia, care are o ograda plina cu flori. Sunt agronom de profesie si ii mai dau sfaturi. Alteori merg la „fazenda”.

 

Urmasii
Am un nepot. Tot Mircea ii spune. Sigur, oricare bunel ar zice ca nepotul sau e cel mai bun, cel mai destept. Eu o spun cat doi bunei la un loc. Va avea degraba 17 ani. Se pricepe foarte bine la tehnica electronica. Este principalul meu consultant la computer, dar si la telefonul mobil. A revenit recent la Chisinau, caci parintii sai au fost in misiune diplomatica peste hotare. Copiii nostri, Vitalie si Natalia, sunt oameni maturi. Nu mi-au creat probleme nici cand erau mici. Sigur, meritul e al sotiei mele, caci a acordat foarte multa vreme educatiei lor. Eu nu aveam timp nici macar sa-i tin in brate…

 

Pescuitul
Nu merg la vanatoare. Am fost o data si de atunci urasc impuscaturile. Dar pescuitul imi place. Merg cu interpretul Ion Suruceanu, de care ma leaga multi ani de prietenie. E o placere sa pescuiesc cu el… E mobilizator si in forma buna, chiar daca la 9 septembrie va sarbatori varsta de 60 de ani.

Moderator – Gheorghe Budeanu. Au participat: Arcadie Gherasim, Valentina Baciu, Mihai Tasca, Olesea Marcuta, Svetlana Conev

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *