O luna cu Ordonanta de Urgenta

Maine se implineste o luna de cand presedintele Traian Basescu si-a prezentat faimosul sau discurs in Parlamentul Romaniei. Ne-a bucurat mesajul Domniei Sale, dar optimismul pe care ni l-a insuflat atunci incepe sa se stinga incetul cu incetul.

Ceea ce Basescu ne promitea ca si garantat 100 de procente, ulterior a suportat o anumita schimbare de optica. „Milionul” de cereri care urmau sa fie examinate de Ministerul Justitiei a devenit „cel mult 30.000 de persoane”, intr-o declaratie a premierului Emil Boc. Nici afirmatiile ministrului de Externe Cristian Diaconescu, facute in cancelariile europene, nu sunt prea incurajatoare. Se creeaza impresia ca redobandirea cetateniei romane ii da batai de cap conducerii de la Cotroceni. Ce ar trebui sa deduca romanii basarabeni din aceasta situatie? Ca Romania este supusa unor presiuni din exterior si din interior, pentru a-si schimba atitudinea fata de ei? Sau ca „subtilitatile” limbajului diplomatic sunt uneori greu de inteles? Unii lideri de opinie de la Bucuresti au protestat, alarmati de faptul ca… patru milioane de moldoveni l-ar putea vota din nou presedinte pe Traian Basescu! In context, tot mai multi basarabeni se intreaba daca nu cumva acel discurs al presedintelui Basescu a fost doar un balsam verbal, menit sa ne oblojeasca ranile dupa revolta populara din 7 aprilie.
 

Desi Ordonanta de Urgenta a Guvernului Boc a simplificat cate ceva din procedura, aceasta a ramas inca foarte complicata. Vorba proverbului: „Pana ajungi la Dumnezeu, te mananca sfintii”. Cand vezi lungul sir de acte necesare pentru redobandirea cetateniei romane, iti trece tot cheful. N-o sa inteleg niciodata de ce pentru a-mi redobandi cetatenia romana trebuie sa prezint si actele de nastere si de casatorie ale buneilor, de ce nu sunt suficiente cele ale parintilor, care certifica faptul ca s-au nascut si au trait in Romania? Daca cineva ar analiza cele 125 de mii de cetatenii redobandite in ultimii 20 de ani de catre moldoveni, ar putea descoperi un lucru incredibil la prima vedere: printre cei care au obtinut cetatenia, foarte putini sunt oameni de cultura, ziaristi, intelectuali. Primii care au depus cereri au fost oamenii mai pragmatici. Businessmenii, micii comercianti. Poate ca anume acest fapt i-a facut pe intelectuali mai reticenti. Multi dintre ei au sperat si mai spera ca vor obtine cetatenie romana impreuna cu toata tara. Sau ca cetatenia romana le va fi recunoscuta in mod firesc, fara sa mai trebuiasca sa adune dovezi ca sunt romani. O initiativa in acest sens a lansat recent deputatul PSD, Tudor Pantaru.
 

Practic, recenta Ordonanta de Urgenta a lasat in vigoare imensa lista de acte obligatorii, necesare pentru redobandirea cetateniei, stabilind doar termenul de cinci luni in care Ministerul Justitiei examineaza cererile. Pana a ajunge la Ministerul Justitiei insa e nevoie ca luni de zile sa stai la cozi si sa-ti cauti radacinile genealogice prin arhive.
Dar chiar si asa, Ordonanta Guvernului Boc a reaprins speranta in inimile noastre si a umplut din nou salile oficiilor postale din Chisinau. Am trecut deja printr-un experiment similar in anii 2005-2006. Atunci, ca si acum, basarabenii au expediat sute de mii de cereri pe adresa consulatului roman. Dar numai un numar infim dintre ei a primit raspuns, dupa ani buni de asteptare. Pastram si acum fisele rosii pe care le-au trimis la scrisorile noastre de recomandare functionarii de la consulatul roman – semn ca solicitarile de cetatenie au ajuns pe mainile lor. Din pacate, acolo au si ramas. Astazi, situatia nu pare sa se fi schimbat. Deocamdata, nu e clar cine receptioneaza cererile moldovenilor, ajung acestea la Ministerul Justitiei din Bucuresti? Dupa plecarea ambasadorului Filip Teodorescu, Ambasada Romaniei de la Chisinau e ca si fara stapan. In afara de cei doi feciori ai lui Sergiu Mocanu, care nu risca sa iasa din teritoriu de frica politiei moldovenesti, nimeni nu stie ce se intampla aici.
 

Se zice ca rabdarea moldovenilor e fara margini. Totusi, nu am dori sa retraim deceptiile de acum trei-patru ani, nici sa ne alimentam doar cu speranta la zile mai bune. Asteptam mai multa incredere din partea societatii romanesti si o mult mai mare deschidere catre noi – inclusiv in problema recunoasterii cetateniei romane.