Ei nu sunt subiect de titluri bombastice în presă, dar asta nu înseamnă că nu au nimic de spus. Așadar, continuăm rubrica dedicată oamenilor de rând și gândurilor ce-i frământă.
Efim Jereghi, 60 de ani
„Toată viața am lucrat șofer. Mai exact, am petrecut 24 de ani la volan. Transportam lacuri, diluanți, stofă, scândură și alte componente pentru o fabrică de mobilă din Chișinău. Am reușit să ajung în multe orașe din Ucraina, Rusia și Caucaz. Acum mă țin de sănătate. Sunt invalid de gradul II. Am avut un atac de cord, dar mi-a dat Dumnezeu să scap cu viață. Mă mai primblu, fac cumpărături, mai stau cu nepoții. Iată vreau să mai iau agheasmă de la biserică. Îs creștin, nici nu se discută, dar sunt multe lucruri pe care nu le mai cred, pentru că acum nu-i ce a fost chiar și în credință.” […]
„Am doi copii educați, un băiat și o fată. Au rămas să muncească în țară și nici nu au de gând să plece. Căsătoria și apariția copiilor au fost printre cele mai frumoase momente din viața mea.” […]
„Nu sunt de acord cu afirmația că în perioada sovietică era mai bine. Înainte trebuia să stai în rând și o oră ca să prinzi un ziar bun. Eu și acum păstrez câteva numere ale revistei „Nistru” a lui Dumitru Matcovschi, iar când a apărut „Glasul”, primul ziar în limba română din Moldova, m-am simțit foarte mândru c-o pot citi.” […]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
