1. Apa trece, pietrele raman: TIMPUL a venit pe lume in acelasi timp cand a venit la putere Voronin – Voronin pe 25 februarie 2001, TIMPUL – pe 14 septembrie 2001. Acum, in 2009, pe 14 septembrie Voronin pleaca, TIMPUL insa ramane, isi serbeaza cu constiinta datoriei implinite opt ani de la nastere si merge mai departe.
2. Priviri mute, mutre acre. Nu e intamplatoare coincidenta dintre varsta TIMPULUI si varsta domniei lui Voronin, dar alta mi-e vorba: aparitia, pe 14 septembrie 2001, la Chisinau a TIMPULUI, a fost observata cu bucurie doar de „Cronica Romana” de la Bucuresti printr-un articol elogios semnat de scriitorul de origine basarabeana Alexandru Mironov, aici insa am fost intampinati cu priviri mute, mutre acre, rautacioase si chiar ranjite de ura.
3. Anii, banii si dusmanii. Daca Dumnezeu imi va mai da timp sa scriu o carte despre aflarea mea in jurnalismul de la Chisinau, voi demonstra cu acte in regula de ce am fost cel mai atacat ziarist, cum si de catre cine am fost atacat. Aceasta e singura mea razbunare – sa-i iau cu mine in istorie. Mi-a fost intoarsa pe dos biografia, mi-a fost contestata simtirea, mi-au fost numarati anii si banii, pe care nu i-am avut, metaforele si paharele pe care nu le-am baut. Am ramas in picioare nu prin stoicism razboinic, ci prin indemnul crestinesc: „Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce spun”.
4. Ura si iubire. In acesti opt ani am invatat zeci de lectii de jurnalism. Una dintre ele e sa nu-ti pierzi capacitatea de a te indigna in fata raului. Jurnalistul care nu se mai poate indigna trebuie sa lase meseria pentru ca devine nu pur si simplu inutil si ineficient, dar periculos si pentru meserie, si pentru societate. Un ziarist care nu se mai indigneaza in fata raului si a strambatatilor lumii, devine complicele facatorilor de rele.
5. Idei si persoane. Nu am lovit niciodata in demnitatea umana, am atacat idei. „Paduchii” (vorba lui Bogatu) presei rosii au procedat intotdeauna invers: au lovit in persoana. Prin aceasta si se deosebeste jurnalismul de constiinta de cel de propaganda. Jurnalismul de constiinta serveste publicul, propaganda serveste Puterea. Aici trece linia frontului dintre noi, ziaristii din presa libera, si propagandistii comunistilor, care ataca sub chip de ziaristi.
6. Dumnezeu si Mamona. Un ziar bun e, inainte de toate, un ziar moral, iar un ziar moral e cel care-si serveste Neamul. Puterea de obicei e amorala. Comunismul este intotdeauna amoral. Toate „ismele” sunt amorale, indiferent ce nume poarta. Un jurnalist aflat in slujba comunismului este amoral, si e cu atat mai amoral, cu cat stie mai multa gramatica si are talent. El foloseste harul dat de Dumnezeu impotriva lui Dumnezeu, slujindu-l pe Mamona.
7. Colegi si oameni buni. Un ziar bun poate fi facut doar de oameni buni. Le exprim si aici sincerele mele sentimentele de respect si pretuire colegilor mei – oamenii buni care fac TIMPUL (ii enumar, dupa cum stau prin birouri, de la dreapta la stanga): Arcadie, Gheorghe, Tatiana, Luminita, Irina, Sorina, Vitalie, Andrei, Oleg, Nicolae, Ion, Pavel, Valentina, Angelina, Natalita, Maria, Silvia, Sandu, Olesea, Elena, Veronica, Andrei si Tudor.
8. Codrule, codrutule. Un ziar bun poate fi facut doar cand ai cititori buni. TIMPUL are cititori buni. Si va avea si mai multi. Lor, cititorilor, ma inchin, ca in fata unui codru-codrut verde.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
