Timpul.md

Actualitate 19 Septembrie 2018 | 07:49

OPINIE /// Mihaela Culcinschi: Noi toți – un copil

 Afară se luminează atunci când ochii îți sunt senini și tot ce-ți mai rămâne de făcut e să oprești singur ploile.

 Pășește înainte, urcă următoarea treaptă și nu te teme să scrii primele rânduri din primul capitol al cărții pe care o scrii deja fără să-ți dai seama. Oamenii din jurul tău devin mai buni odată cu zâmbetul tău. Și termină odată și pentru totdeauna să-i acuzi pe alții de ceea ce lași în urma ta. Fără greutăți, călătoria pe acest pământ este searbădă, de aia nu le blestema, ci îmbrățișează-le, căci anume ele reprezintă motivul fericirii care, în unele momente, te face să te simți mulțumit de viață.

Mi-am amintit o frază, nu țin minte de unde, dar care rămâne actuală și cred că e importantă pentru orișicare dintre noi. „Generațiile puternice nasc generații slabe” și invers. La fel, negativismul naște pozitivismul și viceversa. Noi suntem o generație slabă, care produce negativismul de care suntem atașați inconștient. Iar când lucrurile se schimbă spre bine, nu ne vine să credem și așteptăm, fără să ne dăm seama, dulcele nenoroc. Ne zicem că nu are cum să fie bine după atâta rău. Așa se întâmplă și atunci când suntem atașați de vreo persoană, care ne dezamăgește, fiindcă nu corespunde unor standarde, deseori imposibile, pe care noi înșine le creăm pentru a ne simți mai puternici. Pe urmă ne apucăm de bocit și, renunțând la orice responsabilitate, dăm vina pe cei din jurul nostru. Așa e mai ușor de trăit în van și fără rezultate, după cum mulți dintre noi obișnuiesc s-o facă.

De aceea, atunci când lucrurile iau o altă întorsătură și întreaga lume parcă ne-ar întoarce spatele, noi devenim dușmanii noștri. În karma, orice faptă are o consecință similară pentru făptaș, iar ceea ce ni se întâmplă nouă este durabil, dar nu pentru mult timp. Prin urmare, dacă ești fericit astăzi, fii pe deplin, iar dacă tristețea îți dă târcoale, simte-o în totalitate, căci e posibil să nu mai poți savura acest moment. Fiecare clipă este diferită, ca și fiecare om.

R. Moldova se află într-o eternă tranziție și suferă încă de la nașterea sa. La noi, fiecare generație suportă consecințele acțiunilor predecesorilor săi, pe care aceștia, la rândul lor, le-au creat mai mult sau mai puțin inconștient. Ca să punem punct acestui cerc vicios, cred că ar trebui să conștientizăm cu toții că nu ne mai convine să trăim așa. Iar apoi, încetișor, să ne recăpătăm mințile spălate de străini și să ne naștem din nou. Împreună vom fi un copil care înțelege că fețele mâhnite din jurul său pot să dispară când el zâmbește. Vom fi un copil care învață să arunce din reflex hârtia de la bomboane la tomberon, dar nu pe jos. Și nu pentru că nu-i frumos, ci pentru că îl va mustra conștiința să facă murdărie. Este mult mai ușor să învățăm aceste reguli în copilărie, când creierul percepe informația mai ușor.

Să lăsăm în urmă cei 27 de ani pe care i-am trăit, împotmolindu-ne în propriile greșeli, înecându-ne în propriile lacrimi, și s-o luăm de la zero. Numai așa am putea avea viziuni noi asupra civilizației, dacă acest lucru și l-ar dori fiecare cetățean în parte. Pentru că numai împreună putem fi o unitate integră și sănătoasă, și la fel de senină ca ziua de astăzi.

În caz contrar, ar fi bine să luăm câte o lopată și să ne săpăm mormintele din timp.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus