Afaceri

Pe cine deranjeaza investitorii straini?

Deja de doua saptamani compania „Le Bridge Corporation Limited” sta cu un magazin duty free in Aeroportul International Chisinau – gata sa activeze, dar inchis si fara vreo sansa reala macar sa stie cand va putea fi pornita activitatea acestuia. Cu o investitie de 15.423.000 lei in constructia si amenajarea acestuia si un volum de marfuri ale celor mai cunoscuti producatori europeni care valoreaza 14.107.319 lei, stocate in Aeroport, investitorul s-a pomenit in situatia ca nici macar nu mai are acces la propriile bunuri, nemaivorbind de posibilitatea de a opera.

Ce se intampla de fapt?

De fapt, daca abordam subiectul doar din perspectiva businessului, respectiva constructie da peste cap situatia de pe piata duty free, care la ora actuala este controlata de operatorul „Dufremol” – proprietarul a cateva buticuri amplasate in acelasi Aeroport si a unui magazin amplasat in hotelul „Joly Allon”. Dupa ce, acum un an si jumatate, a pierdut un tender pe care l-a anuntat Ministerul Economiei si Comertului (si pierderea acestuia a fost un adevarat soc pentru compania respectiva, deoarece forma si termenii in care a fost anuntat erau ca si special croiti pentru ea), operatorul este acum constient de faptul ca noul magazin „Le Bridge Duty Free”, prin amploarea sa si formula de comert pe care este gata sa o ofere, pur si simplu nu ii lasa nicio sansa sa mai ramana singurul operator pe piata, bucurandu-se de toate privilegiile statutului respectiv. Si aceasta situatie este lesne de inteles, pentru ca nimanui nu i-ar placea sa-si piarda intr-o buna zi din profituri, fiind silit sa taie din preturi sau sa-si revada strategia de afaceri.

Insa, in loc sa faca un efort sustinut pe parcursul unui an si jumatate ca sa reduca din handicap, concurentul asteapta momentul pana ce magazinele „Le Bridge Duty Free” sunt gata sa se deschida si ataca in judecata Contractul de arenda dintre „Le Bridge Corporation Limited” si Aeroportul International Chisinau. Acesta din urma, intru executarea Incheierii Judecatoriei Economice de Circumscriptie din aceeasi zi, aplica masurile de asigurare si suspenda contractul de locatiune a spatiilor ocupate de magazinul „Le Bridge Duty Free”. Aeroportul, din exces de zel si fara vreo jena fata de un partener de business – ca doar parteneri ii sunt si o parte, si cealalta -, limiteaza accesul proprietarului in magazin la un numar de doua persoane care vor fi prealabil stabilite de catre companie si chiar il informeaza pe proprietarul „Le Bridge Duty Free” ca, in cazul in care va dori sa-si retraga bunurile din magazin, este invitat sa depuna o cerere prealabila. Nu va miroase a un fel de invitatie de a elibera locul?

In opinia avocatilor, decizia de a suspenda activitatea magazinului este una total abuziva, deoarece intrece o simpla masura de asigurare si, de fapt, ia forma unei sanctiuni egale cu lichidarea unui business nici macar pornit la acea ora. Cel mai caraghios lucru este ca o atare masura de asigurare poate fi aplicata intr-o zi, dar recursul, conform procedurii, necesita minimum 15 zile. Minimum 15, maximum – nu se stie cat. Aceasta sistare este fructificata din plin de catre concurent care, la cateva zile, incepe extinderea magazinelor sale si amplaseaza schelele nici mai mult, nici mai putin, in chiar imediata vecinatate cu intrarile la magazinul „Le Bridge Duty Free”, facand imposibil un eventual acces al cumparatorilor spre un magazin care, totusi, se poate deschide in orice clipa. Din informatia obtinuta la telefon de catre juristii „Le Bridge Corporation Limited” de la Inspectia de Stat in Constructii, aceasta nu a inregistrat nici o autorizatie de constructie pe numele „Dufremol” privind executarea lucrarilor de constructie in incinta Aeroportului International Chisinau. Si, chiar de ar exista, aceasta nu are valoare juridica daca nu este inregistrata la Inspectia de Stat in Constructii.

Intre timp, orice adresare a investitorului Franck Arif, proprietarul pagubit, lasa surde toate instantele. Ma rog, s-o fi gandit ele, instantele, acest Arif ar fi cazul deja sa se obisnuiasca cu situatia in care afacerea ii este in permanenta trenata – ba de pompieri, ba de inspectori in constructie, ba de administratia Aeroportului, ba de alte servicii ale statului. Astfel, daca in tot Aeroportul roletele sunt permise, in magazinul lui acestea prezinta un pericol iminent; tapetele utilizate sunt reale focare de incendii si cate inca zeci de alte pretentii, pe care omul deja a si obosit sa le noteze, caci oricum peste doua zile vor aparea altele si mai ciudate…

Dreptul primului venit?

Lucrurile ar fi fost mult mai simple, daca aceste actiuni nu ar avea alura unei campanii bine gandite si operate de catre cineva. Prea usor se indeplineste orice moft al concurentului si prea victorios se simte acesta, care de vreo doua luni incoace umbla vajnic, anuntand la stanga si la dreapta – atat la Chisinau, cat si la Congresul comertului fara taxe de la Cannes – ca „Arif niciodata nu va deschide magazinul din Aeroport” si ca „locul lui nu este in Aeroport” – asa, de parca stie el ce stie… Si ne vine si noua deja sa credem ca, intr-adevar, el stie ceva mai mult decat altii in aceasta tara.

Valeriu Romanov, directorul comercial „Dufremol”, declara pentru Jurnal.md ca „tenderul anuntat cu un an si jumatate in urma nu se referea si la Aeroport”. „Intr-adevar, spune Franck Arif, directorul general „Le Bridge Corporation Limited”, tenderul se referea doar la punctele de trecere a frontierei terestre Moldova-Romania. Dar parca vine cineva in Aeroport asa samavolnic si incepe o constructie de proportii? Atunci cand compania „Le Bridge Corporation Limited” si-a definitivat strategia de dezvoltare a retelei si a hotarat sa lucreze pe segmentul luxury, a devenit clar ca aceasta strategie poate fi realizata doar in cazul in care va detine si un magazin in aeroport, altminteri acesti producatori nici nu discuta cu tine. Atunci a fost elaborat un plan de afaceri pentru un magazin aditional in aceasta locatie, prezentat Ministerului Economiei si Comertului, care a si eliberat licenta respectiva. „Le Bridge” a tratat aceasta permisiune cu cea mai mare responsabilitate, construind un magazin de cea mai inalta clasa, unic in tara. Este chiar un element de imagine a republicii”.

Dar… „Le Bridge” a castigat acest tender in conditii foarte dubioase”, nu se lasa concurentii. Normal, zicem noi, cum sa nu para dubios, daca tu te vedeai deja cu licenta in buzunar si, cand colo, vine cineva si-ti incurca itele.
La urma urmei, si lui Franck Arif i se pare dubioasa situatia in care, la 19 iunie 2009, fara organizarea vreunui concurs, Companiei „Dufremol” SRL i-a fost eliberata licenta MMII 032097 pentru activitatea a 12 magazine duty free, inclusiv pentru deservirea corpului diplomatic.
Intrebari fara raspuns

Sta acum investitorul si se intreaba: ce sa faca? Sa-si ia lumea in cap si sa lase investitia paragina? Sa astepte batjocura pana cand concurentii vor veni sa-i ofere marinimosi „colacul salvator”, propunandu-i sa cedeze magazinul pentru o anumita suma, ca dupa cum se vede, le-a placut? Sa se gandeasca cu frica la soarta celorlalte cinci magazine din retea, caci si cu acestea ar putea sa treaca prin acelasi calvar? Sa mai astepte – poate, totusi, instantele de resort ii vor chema la un moment dat pe ambii si ii vor pune fata in fata, ascultandu-le argumentele si luand o decizie corecta? Caci, la o adica, nimic nu-i impiedica pe ambii si chiar pe un al treilea sau al patrulea sa opereze pe aceasta piata? Sau macar sa i se spuna cu ce a gresit si in fata cui – poate ca are ceva si el de raspuns si de pledat? Deocamdata omul este lasat in ceata.

Asa, de parca nu ar fi vorba de o investitie de peste sapte milioane de euro. Si lucrurile nu s-ar intampla in Moldova, ci pe alta planeta. Si de parca ar da investitorii buzna peste noi. Si de parca, in topul tarilor cu risc major pentru investitii, Moldova ar sta pe undeva pe la coada listei, dar nu in fata. La fel de dezorientati sunt cei aproape 200 de angajati ai retelei, care se tem ca de la un loc de munca cu un salariu si conditii bune, cu permanente traininguri de la cei mai buni experti straini, s-ar putea trezi maine, in plina criza, pe drumuri. Iar acestora li se mai adauga inca circa 1000 de angajati „Le Bridge Corporation Limited”, care au inceput si ei a se intreba ce se intampla in cazul in care investitia lui Franck Arif se dovedeste a fi zadarnica.

Dupa cum va spuneam, toate instantele si institutiile carora li s-a adresat „Le Bridge Corporation Limited” au ramas surde. Pe nimeni nu intereseaza ca un investitor strain, care ar trebui ocrotit de lege si de acordurile bilaterale semnate intre Franta si R. Moldova, e pur si simplu pus la perete de aceasta situatie. Probabil, tot asa cum nu ii intereseaza eventualele repercusiuni de imagine a R. Moldova, capitol la care investitorii straini sunt foarte atenti.

 

Aurel Marcu, pentru TIMPUL

 

Degeaba si-a dorit omul sa construiasca la hotarele tarii niste magazine care sa ii uimeasca si pe straini. Deocamdata, R. Moldova ii uimeste pe straini cu altceva, foarte urat…

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *