Cultură

Premieră editorială: Limba ca opţiune de valoare

După cum afirmă studiile respective, limba română creează un „sentiment de inferioritate glotică” (37) populaţiei din RM, deoarece locuitorii acestei regiuni vorbesc o limbă arhaică, rudimentară, care e în acelaşi timp limba lor maternă, unica limbă cunoscută. Chiar dacă ei învaţă limba modernă standard, în situaţiile cotidiene, familiare, ei vor continua să vorbească în maniera lor firească – limba rudimentară. Se pare că inferioritatea glotică e produsă într-un mod natural. Vorbitorii rudimentari se compară ei înşişi cu vorbitorii exemplari ai aceleiaşi limbi, iar faptul utilizării corecte a limbii, care din întâmplare e şi limba maternă, poate avea o valoare estetică. Însă valoarea politică e şi ea prezentă. Folosirea limbii române standard se încarcă cu valorile culturii căreia îi aparţine această limbă, valori deseori explicate prin contextul social-politic. Cazul alegerii unei limbi ca opţiune de valoare nu e unic: ne putem aminti opţiunea poporului evreu de la începutul secolului XX pentru limba ebraică, ce era considerată limbă a cărţii şi civilizaţiei, în loc de idiş, considerată limbă a proletariatului, şi opţiunea norvegienilor din Norvegia contemporană pentru varianta Bbksmaal, şi ea limbă a cărţii şi a culturii, în loc de varianta Nynork – limbă preferată de o parte a societăţii care e ostilă faţă de Europa. Un aspect curios şi fascinant, pentru norvegieni, e faptul că ambele limbi sunt inventate.
La fel şi în cazul RM, opţiunea pentru o denumire a limbii sau alta nu e o simplă opţiune, ci are consecinţe politice (38). (…)

(Acest fragment scurt face parte din volumul Tamarei Cărăuş Capcanele identităţii, apărut la Editura „Cartier” în 2011 şi lansat zilele acestea la
Chişinău)

——-
(37) Heitmann Klaus, Limbă şi politică în Republica Moldova, Chişinău, Ed.
Arc, 1988).

(38) Pentru o exemplificare a cazurilor limbii ebraice şi limbii norvegiene,
a se vedea lucrarea Language and Nationalism in Europe, ed. Stephen
Barbour şi Cathie Carmichael, Oxford University Press, 2000 – nota autoarei.

Tamara Cărăuş

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *