Editorial

Premierul român Mihai-Răzvan Ungureanu între Vasile Tarlev şi Vlad Filat

Un ministru de Externe al cărui partid e la guvernare, iar liderul acestui partid (de guvernământ) mai e şi premier, are nu numai dreptul, dar şi obligaţia să fie optimist. Spre deosebire de noi, cei din presă, care avem obligaţia să fim prudenţi şi sceptici vizavi de optimismul guvernării, mai ales când e vorba despre un subiect atât de sensibil cum e cel al relaţiilor moldo-române.

Nu ştim încă prea multe despre şedinţa comună a guvernelor de la Bucureşti şi Chişinău, chiar suntem curioşi să vedem ce temă a fost aleasă pentru respectiva istorică şedinţă – istorică, în sensul că e o premieră istorică. Nu exclud, preconizata şedinţă ar putea fi cu adevărat una istorică, dacă va marca un nou început în relaţiile dintre cele două state româneşti, dar ar putea fi şi una formală, „protocolară”, una care trebuie să aibă loc şi de la care nu aştepţi nimic, decât un singur lucru – să treacă mai repede, să bifezi şi să-ţi iei grija…

Viitoarea şedinţă este „marcată” politic, comportă un anumit simbolism istoric: are loc la Iaşi, ambii prim-miniştri sunt… moldoveni, au absolvit aceeaşi universitate… Simbolismul este accentuat şi de faptul că şedinţa celor două guverne are loc în ajunul tristului jubileu de 200 de ani de la încheierea Păcii de la Bucureşti, în urma căreia Rusia a tăiat în două Ţara Moldovei. Ca urmare a acestei „păci”, prim-ministrul Ungureanu de la Bucureşti s-a născut într-o ţară, iar prim-ministrul de la Chişinău, Filat – în alta.

De la declararea Independenţei R. Moldova şi până în prezent, relaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti au trecut prin mai multe faze: au fost şi fierbinţi, şi frăţeşti, şi speciale, şi reci, şi pragmatice, şi iar frăţeşti, şi iar pragmatice – numai sincere nu au fost, evident din partea Chişinăului. Şi în epoca lui Snegur-Sangheli-Iliescu, şi în epoca lui Lucinschi-Constantinescu, şi în cea a lui Voronin-Băsescu relaţiile dintre R. Moldova şi România au fost uneori frumoase (de ochii lumii!), dar întotdeauna suficient de încordate… R. Moldova nu a avut niciodată propria politică faţă de România – politica R. Moldova faţă de România a fost făcută de Rusia. Aşa a fost în timpul premierului Sangheli, aşa este şi astăzi, în timpul premierului Filat. Apropo, nu am auzit niciodată din gura premierului Filat sintagma „R. Moldova, cel de-al doilea stat românesc”…

Repet, nu ştim agenda şedinţei, dar personal sunt sceptic şi nu am aşteptări mari. Şi am motive să fiu sceptic: după opt ani de regim comunist antiromânesc feroce la Chişinău, în 2009 s-a instalat o guvernare proeuropeană, ca retorică, dar tot cu ceasul pe mâna dreaptă, ca Putin. Când plouă la Moscova, cei de la Chişinău îşi deschid grăbiţi umbrelele. R. Moldova continuă să fie menţinută în spaţiul informaţional rusesc. Premierul Filat ţine Chişinăul sub patrafirul Patriarhiei de la Moscova – el i-a promis patriarhului rus Chiril că va înălţa o catedrală la Chişinău. Nici sub guvernarea „proeuropeană” Filat nu a fost diminuată ponderea coloanei a cincea ruseşti de la Chişinău… Cu alte cuvinte, guvernarea Alianţei (AIE-1 şi AIE-2) nu poate fi… suspectată de prea mult românism şi e la fel de… pragmatică, precum cele anterioare…

Dacă priveşti cu atenţie înapoi, la anii când Chişinăul era condus de Voronin, şi faci o comparaţie cu ce se întâmplă astăzi în relaţiile dintre R. Moldova şi România, deduci cu surprindere că aceste relaţii au loc într-un spaţiu temporal mort. Am în faţă un interviu acordat în aprilie 2006 de către ministrul de Externe al României din acea perioadă, Mihai-Răzvan Ungureanu, pe tema relaţiilor dintre România şi R. Moldova. Nu-l comentez. Citiţi interviul. Amintesc: ministrul de Externe al României din 2006 astăzi este prim-ministrul României. Misiunea acestuia va fi simplă, deoarece cunoaşte nu numai problemele existente în relaţiile dintre cele două state româneşti, dar şi cauzele acestor probleme…

Mihai-Răzvan Ungureanu:

„Cooperare şi susţinerea eforturilor de integrare europeană ale R. Moldova”

(17 aprilie 2006, Radio Delta RFI)

Ştefan Susai: Domnule ministru de Externe Mihai-Răzvan Ungureanu, aţi avut la Chişinău întâlniri cu premierul Vasile Tarlev şi cu şeful diplomaţiei moldoveneşti, Andrei Stratan. Aţi discutat, printre alte subiecte, despre cooperarea pe proiecte concrete şi despre susţinerea eforturilor de integrare europeană a Republicii Moldova. Pe de altă parte, raportorul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei v-a solicitat, în calitate de preşedinte-în-exerciţiu al Comitetului de Miniştri, să spuneţi cum poate fi ajutată concret Republica Moldova pentru a nu fi exclusă din procesul de integrare în UE.

Mihai-Răzvan Ungureanu: România, până în mai, deţine preşedinţia Consiliului de Miniştri al Consiliului Europei. UE este alt capitol şi eu sper ca Republica Moldova să aibă o voce cât mai puternică în susţinerea propriului proiect de integrare europeană. Eu observ simptome bune la Chişinău şi, indubitabil, s-a schimbat mult tonul faţă de Bruxelles, au început să crească aşteptările, iar circumstanţa politică actuală îndeamnă Republica Moldova la o politică lucidă faţă de enorma ofertă pe care o reprezintă UE. România reprezintă şansa europeană a Republicii Moldova. Şansa aceasta nu trebuie căutată la Nord de Republica Moldova sau la Est de Republica Moldova; ea se află foarte aproape, este la o lungime de mână, nu trebuie altceva decât o bună cooperare şi, nu în ultimul rând, o continuă şi apăsată confirmare a acestei politici, care are nevoie de consens domestic, de consens intern, are nevoie de încăpăţânare, de obstinaţie administrativă şi trebuie înţeleasă politica proeuropeană ca o ocazie de transformare a Republicii Moldova în sensul modernizării sale din temelii. Acest proiect nu poate să pornească fără o bună doză de energie, energie politică, în slujba integrării şi care să nu fie folosită pentru integrare. Nu se poate merge cu retorica, nu se poate drapa adevărul, nu se poate camufla şi nu se poate juca duplicitar; este ori-ori. Şi acest mesaj l-am dus la Chişinău cu toate ocaziile ce mi s-au oferit.

Ştefan Susai: La Bruxelles există voci reticente care vorbesc de o închidere a UE după aderarea României şi a Bulgariei.
Mihai-Răzvan Ungureanu: Eu cred că este prematur să vorbim despre integrarea Republicii Moldova în UE în acest moment, atâta vreme cât aşteptăm, şi Bruxellesul aşteaptă, foarte multe confirmări, cum că acest proiect european al Republicii Moldova nu este doar declarativ, pe de o parte. Pe de altă parte, ştim cu toţii că există o oboseală politică accentuată în Europa, care se răsfrânge inevitabil asupra rapidităţii cu care mecanismele de extindere se vor activa de acum înainte, după încheierea celui de-al cincilea val, din care facem şi noi parte. Eu n-aş miza în acest moment la Chişinău, dacă aş fi la Chişinău, neapărat pe integrare mâine, pentru că ar fi nerealist şi, nu în ultimul rând, ar fi la distanţă de posibilităţile reale. Repet, proiectul proeuropean nu este doar politic; este un proiect de transformare integrală a societăţii, iar pentru aceasta trebuie în primul rând onestitate şi luciditate. Un calendar prea ambiţios ar atrage atenţie asupra neseriozităţii proiectului.

Ştefan Susai: În ceea ce priveşte procesul de reglementare a problemei transnistrene, se observă la un moment dat o rutină, o stagnare în ceea ce priveşte negocierile. Este comunitatea internaţională poate prea slabă în faţa Rusiei?
Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu, n-aş spune asta. Dimpotrivă, dacă lucrurile ar fi mers foarte lin, ar fi trebuit să bănuim că există un proiect consensual, de conivenţă, al tuturor părţilor prezente, nu neapărat şi al observatorilor, care pot fi auziţi, nu neapărat şi ascultaţi, sau o neatenţie generală asupra consecinţelor. Nu s-ar întâmpla aşa ceva, discuţiile în formatul „5 + 2” au, după cum se vede, sincope, suişuri şi coborâşuri, ele se desfăşoară în paralel cu un proces autentic de creativitate politică pe care îl duc toate ţările implicate, fie că este vorba de Ucraina sau de SUA, fie chiar de România, în felul ei, la capătul căruia ar trebui să se găsească varianta optimă de reglementare a conflictului, adică un compromis care să nu corodeze principalele date ale statalităţii moldoveneşti.

Ştefan Susai: Aţi anunţat că, de la 1 ianuarie 2007, cetăţenii moldoveni vor avea nevoie de vize pentru a intra în România. Aţi găsit formula pentru aceste vize?
Mihai-Răzvan Ungureanu: Acordul se negociază de câtva timp. Acesta mai are nevoie în continuare de nişte tuşe tehnice, pe care experţii celor două ministere le pun la punct. Noi facem şi paşi suplimentari în vederea datoriei noastre logistice, dacă vreţi, la răspunsul pe care urmează să-l dăm solicitanţilor: reconstruim secţia consulară de la Chişinău cumva contra timp – şi mă refer la reconstrucţie în sensul propriu al cuvântului –, vrem să deschidem două consulate generale în Republica Moldova, unul la Bălţi, unul la Cahul, însă unul neapărat anul acesta cred că trebuie pornit. Va fi o secţie consulară la Chişinău, dar îndeajuns – zicem noi – de ospitalieră şi de bine utilată pentru a face faţă valului de solicitări de vize în lunile de sfârşit ale lui 2006 şi de început ale lui 2007. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *