Timpul.md

Istorie 21 Septembrie 2018 | 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”, apărut la 26 noiembrie 1917, în gazeta „Ardealul (Transilvania)” de la Chișinău. După cuvântarea părintelui protoiereu Andronic în cadrul Sfintei Liturghii din acea dimineaţă, cuvântare pe care am publicat-o în numărul trecut, solemnitatea a durat pe parcursul întregii zile.

După ieșirea din biserică

E o zi frumoasă, cu soare cald. Parcă și natura simte bucuria zilei. Numerosul public ieșit din biserică se îndreaptă spre localul Sfatului Țării. Nu se poate intra decât cu bilete. La poartă doi ostași moldoveni, înarmați, caută biletele. Pe palat flutură un minunat steag românesc. Nu știu cum, dar în clipa în care l-am văzut, am simțit în sufletul meu ceva, ce numai o dată mi s-a mai întâmplat în viață, și anume când, venind pentru întâia oară din Transilvania la București, am văzut steagul național pe palatul regal. Iată, aici suntem și noi liberi, mi-am zis atunci. Și acum, când la București de un an de zile numai flutura steagul neamului nostru, iată îl văd ca prin minune, la Chișinău, pus de frații noștri moldoveni, deșteptați la viață… Doamne, ce nepătrunse sunt căile Țale, și prin câte suferințe și bucurii ne faci să trecem în această viață a noastră…

Cu inima plină de evlavie intrăm în localul parlamentului moldovenesc. Parcă ne temem să nu-l pângărim cu vreo mișcare sau cu vreo vorbă nepotrivită. Întâlnim atâtea fețe cunoscute printre deputați și în public. Le strângem mâna, felicitându-i, și ei ne sărută ca pe niște frați și ne mângâie: Las’ că o să vă bată ceasul și Dumneavoastră! O să răsară și în Transilvania soarele Dreptății!…
Intrăm în paraclisul din aripa stângă a clădirii. Acolo se începe slujba Chemării Duhului Sfânt, prin episcopul Gabriel, însoțit de preoții cu care a slujit la Sobor.

Înainte de slujbă, Prea Cuviosul arhimandrit Gurie spune o înălțătoare cuvântare, pe care nu ne putem opri a o da în întregime:


„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Frații Moldoveni,
Mărețe și nemaipomenit fapte se fac înaintea ochilor noștri. Visurile bătrânilor noștri preoți și călugări, ale boierilor moldoveni, care au răposat cu nădejdea lui Dumnezeu, revăzând împlinirea acestor visuri, noi le vedem înfăptuindu-se. Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut.

Noi vedem făcându-se o mare minune. Învierea din moartea politică și națională a norodului nostru moldovenesc din Basarabia. Mai mult de 400 de ani am fost noi robiți străinilor și lipsiți de viață națională. În mulți din noi era strivit orice simț de naționalitate. Cu adevărat noi eram oasele cele uscate din tabloul văzut de Jezechiil proorocul. Câmpia acoperită cu oase uscate, prevăzută de Jezechiil, a preînchipuit moartea politică a norodului ovreesc în robia Vavilonului. Și noi, moldovenii din Basarabia, în robia de 400 de ani, eram oase uscate cu totul, fără semne de viață. Și iată precum și tabloul lui Jezechiil după porunca lui Dumnezeu, ca să proorocească el, fiul omului, să învie oasele cele uscate, au început a se apropia oasele unul către altul, fiecare os la încheietura sa și s-au acoperit cu vine, carne și piele. Așa și moldovenii, acum opt luni, au început a se aduna din toate părțile unul către altul, fiștecare la locul lui și s-au organizat într-un trup.

Oasele uscate s-au acoperit cu vine, carne și piele. Organismul moldovenesc s-a format. El mai are nevoie de un duh de viață, de suflet. Acest duh de viață suflet viu, este Sfatul Țării. Precum sufletul mișcă și poartă trupul, asemenea și Sfatul Țării va întruni și va conduce pe tot norodul basarabean, pe tot norodul moldovenesc.

Prin alcătuirea Sfatului Țării, noi luăm în mâinile noastre puterea ocârmuirii, intrăm în drepturile de autonomie a Basarabiei. De asemenea putere de ocârmuire noi cu toții suntem dornici, căci vedem împlinindu-se cuvintele scripturii sfinte. Cei care n-au ocârmuire cad ca frunzele copacului în timpul de toamnă. Toți ne-am săturat de anarhia care domnește în țară și vrem să avem stăpân care să facă rânduială, să introducă în viața noastră respectul către legi și cunoștința de stăpân. Însă ca să ținem autonomia, trebuie să ne facem vrednici de a o purta, de a o păstra. Îmi aduc aminte din istoria neamului nostru, că de multe ori mai marii noștri erau vinovați că străinii apucau stăpânirea asupra noastră, Domnii și boierii țării se certau întru sine, plini fiind de iubire de stăpânire, de iubire de cinste mai mult decât de iubire de țară, de iubire de binele și folosul norodului. Învrăjbiții chemau și unii și alții pe străini în ajutor împotriva fraților lor. Unii chemau pe Turci și Tătari, iar alții pe Leși. Străinii puneau mâna pe stăpânire. Amintesc aceasta nu pentru ca să înjosesc neamul, ci ca pildă de învățătură pentru cei care sunt chemați astăzi să ia stăpânirea asupra norodului. Sfatul Țării, în lucrările sale, trebuie să fie condus numai de binele și folosul norodului.

Între membrii Sfatului să nu fie împerecheri, invidie, ură, iubire de înrăire și așa înainte, și să fie în inimile lor gătire de a jertfi interesele lor binelui obștesc. Căci dacă va fi între dânșii sfadă, ei nu vor putea introduce în viața obștească rânduială, nu vor putea apăra în țară dreptatea pe temeiul frăției și libertății, se vor arăta nevrednici de ocârmuire.

Cunoscând bine bunăvoința lui Dumnezeu, care s-a arătat nouă în toate ce s-a făcut și crezând, ca adevărați moldoveni și creștini, că fără Dumnezeu nimic nu poate să sporească, organizatorii Sfatului au chemat pe Prea Sfințitul Stăpân și preoții norodului ca să cheme ajutorul și blagoslovenia lui Dumnezeu și a Maicii lui Dumnezeu asupra lucrărilor Sfatului Țării.

Deci să ne rugăm Domnului Dumnezeu și Preacuratei Maici Lui, ca să fie în Sfatul Țării bună înțelegere și unire, ca să le dăruiască cuvenita înțelepciune pentru a înfăptui în viața noastră obștească dreptatea pe temeiul libertății și frăției. Amin.”

După predica părintelui Gurie, care a atins puternic coardele inimii tuturor, s-a săvârșit slujba, iară întreagă în limba moldovenească. La sfârșit, episcopul Gavriil, care e român de naștere, a ținut să spuie și Preasfinția Sa o cuvântare în limba moldovenească, pe care numai în vremea din urmă a învățat-o. A spus următoarele: „Hiritirisesc pe moldoveni pentru autonomia Basarabiei, Dumnezeu să le ajute, Sfatul Țării întru mulți ani!”

După aceasta lumea a ieșit din paraclis în culoarele cele largi, unde a fost adus de câțiva soldați steagul național al regimentului moldovenesc. El e sfințit cu aghiazmă de către P.S. Gavriil. Corul părintelui Berizovschi cântă „Deșteaptă-te române” și „Pe-al nostru steag e scris unire”, iar publicul strigă din răsputeri „Ura, trăiască!”. Publicul iese apoi în balcon, ca să privească defilarea regimentului moldovenesc și a altor trupe străine venite să dea cinstea cuvenită Sfatului Țării.

După aceasta, la orele două, deputații și publicul iau loc în sala cea mare, pentru a începe ședința de deschidere a Sfatului Țării.

Deschiderea ședinței

Norodul trece în sala de ședințe. Primele două rânduri de scaune sunt pentru deputați, celelalte pentru public. În dreapta și în stânga mesei prezidențiale sunt două bănci pentru gazetari. Între aceștia sunt și refugiați din Transilvania, Bucovina și România.
D.N.N. Alexandri, cel mai în vârstă dintre deputați, ocupă locul de președinte, spunând cuvintele: „Domnilor deputați! Declar ședința Sfatului Țării deschisă!” Ca la un semn, deodată, toți deputații și norodul de față se ridică în picioare și bat furtunos din palme, strigând: „Să trăiască Basarabia autonomă!”, „Să trăiască democrația!”, „Trăiască republica Basarabiei”!

E o însuflețire nemaipomenită vreodată. Corul intonează atunci, din nou, în accente deosebit de puternice, „Deșteaptă-te române!”. Lumea aplaudă nebună! Pentru întâia oară se aude în Basarabia și strofa:

Români din patru unghiuri
Acum, ori niciodată,
Uniți-vă în cuget,
Uniți-vă-n simțiri.

Cuvintele acestea au străbătut prin mulțime ca un fior electric. Din ochii tuturor țâșnesc lacrimi. Mulți izbucnesc într-un plâns cu hohot. Refugiații își ascund fețele în batiste, președintele Sfatului își mușcă buzele încercând să-și oprească lacrimile, arhimandritul Gurie, deputatul Pelivan, doamna Dr. Alistar și atâția alții plâng ca niște copii, în vreme ce accentele cântecul revoluționari de la 1848 aprinde în toate sufletele văpaia iubirii de neam, care de acum nu se va mai stinge niciodată.

După potolirea acestui uragan de simțăminte, de lacrimi și de urale, președintele de vârstă propune ca Sfatul să își aleagă prin votare, un președinte. Votează 95 de deputați. Numărându-se voturile, se declară ales cu unanimitatea voturilor d. Ioan Inculeț. Sala izbucnește în aplauze.

Deputata moldoveancă, doamna Dr. Alistar, îmbrăcată în costum național, îi așează președintelui peste piept o minunată eșarfă tricoloră. Se pornesc din nou uralele și aplauzele. După contenirea lor președintele spune următoarea cuvântare.

Cuvântarea Președintelui

„Grajdanilor deputați, republica rusească e cuprinsă de anarhie și scăparea este numai în organizarea fiecărei provincii a Rusiei. Trebuie să punem frâu anarhiei, care începe și în Basarabia. Munca poporului strânsă începe să se risipească. Sfatul Țării trebuie să aibă grijă de ea. Tot el trebuie să cheme Adunarea Întemeietoare a Basarabiei. De acum încolo tot pământul și toată voia să fie ale norodului muncitor. „Pământ și voie”, iată ținta Sfatului Țării. Să luăm măsuri ca să păstrăm pădurile și toată averea, care acum se fură. Sfatul Țării mai trebuie să ia în mână aprovizionarea țării, fiindcă altfel poate la 1 ianuarie ori 1 februarie vom rămânea fără pâine. Armata demobilizată se va întoarce acasă și atunci moscalii flămânzi vor prăda țara. Sfatul mai trebuie să garanteze drepturile națiunilor mai mici din Basarabia. Să mai garanteze lucrul orașelor și ale Zemstvelor. Viața să fie pusă pe baza păstrării legilor, iar legile să fie apropiate de cunoștința norodului. Să facem slobozenia cuvântului, a adunărilor, a grevelor.”

Cere apoi cetățenilor să sprijine Sfatul Țării și încheie spunând: „Slobozeniile dobândite cu mult sânge frățesc nu le-om scăpa din mâinile noastre!”. Spune apoi din nou acestea și în rusește. Deputații și publicul aplaudă viu pe președinte.
Hiritisirile

După mântuirea cuvântului de deschidere al președintelui, încep hiritisirile, potrivit unei rânduieli de mai înainte întocmite.
Cel dintâi vorbitor este Domnul P. N. Halippa, care, în numele Partidului Național Moldovenesc, a spus următoarea cuvântare înflăcărată:
„Cinstită adunare, am fericire să înfățișez în această cinstită adunare partidul moldovenesc organizat. În acest partid național eu văd întrupate toate aspirațiile naționale ale neamului moldovenesc (aplauze frenetice). Domnilor deputați, acum opt luni când la noi toți șovăiau, când toți se scăldau în apele unui internaționalism bolnăvicios provocat de revoluția rusească, noi am fost aceia care am ridicat mai întâi steagul național, călăuziți de ideea iubirii de patrie, adică de pământul nostru moldovenesc. Aceasta idee a fost îmbrățișată cu căldură de noi, care n-am zăbovit a o semăna plini de încredere prin toate colțurile pământului dintre Prut și Nistru. Munca era grea, căci poporul zăcea amorțit încă de lanțurile robiei, iar aceste lanțuri știam că se pilesc numai cu mare încetineală. Chiar de la început s-au găsit foarte mulți moldoveni, care ne spuneau că pornim o lucrare zadarnică, deoarece simțirile poporului moldovenesc sunt întunecate. Și dacă astăzi vedem că aceste grele lanțuri de robie s-au rupt și neamul nostru s-a trezit la viață, trebuie să mărturisesc că o parte de vrednicie o are și partidul național, care prin părtașii săi a pilit stăruitor aceste lovituri. Partidul național a tăiat obloanele de fier ale temniței în care gemea neamul nostru și astăzi noi am ajuns o țară liberă și autonomă. Poate în curând împrejurările ne vor împinge spre republică. Pot s-o spun, că acesta este și visul partidului național. Ne trebuie însă o unitate de voință națională precum și înțelegere între feluritele popoare, căci numai prin naționalizarea vieții singuraticelor popoare și prin federalizarea țărilor se va putea mântui și marea republică rusească. Partidul național nu are scopuri șoviniste, ci el vrea să se pună în strânsă legătură cu toate națiile mai mici, ca împreună cu ele să lucreze pentru consolidarea țării (aplauze). Noi vrem să trăim în bună frăție cu toți locuitorii de limbă străină și de aceea îi poftim să se organizeze și ei. Socotesc însă de nevoie să declar, când noi prin partidul național înfățișăm națiunea moldovenească (aplauze). În aceeași vreme însă adaug, că e departe de noi gândul de-a robi pe alții, ci dimpotrivă vrem să lucrăm în Sfatul Țării pentru procopsirea tuturor națiilor din Basarabia, care și ele au dreptul să trăiască în cuprinsul ei primitor. Cu aceste gânduri strig: trăiască Sfatul Țării, trăiască Basarabia slobodă ca chezășie a republicii democratice federative rusești” (aplauze prelungite).

În numele Partidului Țărănesc, a vorbit domnul P. Erhan, membru al Upravei Zemstvei Guberniale și președinte al Sfatului țărănesc.
Domnia sa spune că, în Sfatul țăranilor basarabeni, l-a îndatorit să înfățișeze aici durerile acestei nenorocite clase, cu a cărei soartă nu și-a bătut până acuma nimeni capul. Țărănimea s-a ocupat din cele dintâi zile ale Revoluției Ruse cu acele chestiuni, care vor forma programul Sfatului Țării. Țăranii sunt pentru republică federativă și pentru încheierea cât mai grabnică a unei păci durabile și cinstite. Ei se roagă din toată inima ca Sfatul Țării să pornească lupta împotriva inculturii și a întunericului, care a stăpânit până acuma norodul. Pământul țării, cu toate bogățiile pe care le cuprinde trebuie să fie în mâinile țărănimii muncitoare. Comitetul țărănesc nu face deosebire între națiuni: el grijește de interesele tuturor națiunilor, potrivit formulei revoluționare: libertate, egalitate, fraternitate.

Dorește ca Sfatul Țării să fie deschis într-un ceas bun, și e deplin încredințat de izbânda lui, deoarece calea apucată de basarabeni e calea cea dreaptă, pe care merg toate noroadele marii Rusii.

În numele Comitetului ostașilor moldoveni, a vorbit pe limba rusească locotenentul Cotoros. Domnia sa salută Sfatul Țării, ca pe unicul și adevăratul stăpân al Basarabiei. Deschiderea Sfatului Ţării se face într-o vreme foarte grea, într-o vreme în care e pusă în joc soarta popoarelor întregi, în vremea anarhiei lui Lenin. Sfatul Țării e chemat să facă rânduiala aici, în Basarabia. El a venit la timp. Deviza de care va fi condus va fi deviza revoluției. Sfatul Țării se alcătuiește în partea cea mai mare din elemente ieșite din revoluția rusă, de aceea va trebui să dea pământul țăranilor muncitori. Aceasta o cer soldații, din care partea cea mai mare sunt țărani și muncitori.

În numele orașului Chișinău, a hiritisit Sfatul Țării primarul A. K. Schmidt tot în limba rusească. Domnia sa crede că Sfatul Țării va scoate țara din anarhia nemaipomenită care stăpânește astăzi în Rusia și în Basarabia. Se bucură de hotărârea Sfatului Țării, de a cinsti deopotrivă toate naționalitățile țării. Rusia va fi republică federativă și Basarabia va fi autonomă. Nu vor mai exista popoare stăpânitoare și popoare stăpânite. În momentele aceste fericite, pe care le petrece Basarabia, n-avem voie să uităm de patria mare Rusia, care ne-a dat libertățile acestea. Primarul capitalei Basarabiei asigură, că orașul va da tot sprijinul Sfatului Țării.

Pentru biroul de organizare al Sfatului Țării, a vorbit președintele V. Țanțu, sublocotenent și învățător. Domnia sa a spus următoarele:
„Domnilor deputați, cinstită adunare. Sunt nespus de fericit, când văd astăzi visul nostru îndeplinit. Felicit Sfatul Țării în numele șoimilor moldoveni, care departe de țară purtau la sânul lor ideea despre Sfatul Țării. Luptând la front, de câte ori nu ne-am gândit la acest sfat, pe care îl așteptam cu nerăbdare, dar el nu ieșea la viață. Atunci noi ostașii ne-am hotărât să venim la Chișinău, unde să pornim la lucrul cel mare. Cu mijloace smerite ne-am silit să muncim, ca vâslașul care-și pornește printre valuri luntrea sa ca să ajungă la țărmurile siguranței. Azi suntem acolo cu ajutorul lui Dumnezeu, și noi care am pregătit toate lucrările pentru întâlnirea acestui Sfat, vă dăm cârma luntrei în mâinile dumneavoastră și duceți luntrea Țării acolo, unde doresc și așteaptă adevărații ei fii. Din partea noastră dorim Sfatului Țării spor la muncă în folosul Basarabiei, ca frații noștri de la front s-o vadă socotită de boalele cari bântuie azi în cuprinsul ei”. (aplauze repetate).
În numele Sfatului deputaților muncitorilor și soldaților din Basarabia, vorbește în limba rusească domnul Dobrovolschi, care spune următoarele:

„Dreptul popoarelor de a-și croi singure soarta a fost proclamat de revoluția rusă și, dacă se poate azi pune în aplicare acest drept, un merit destul de însemnat revine sfaturilor moldovenești, pe care le reprezintă domnia sa. Sfatul muncitoresc va sprijini Sfatul Țării, deoarece el e clădit pe aceeași platformă revoluționară, pe care sunt întemeiate și sfaturile muncitorești”.

Împuternicitul Comitetului pentru paza revoluției hiritisește Sfatul Țării, care va trebui neapărat să pornească lupta împotriva anarhiei. O astfel de luptă a început și comitetul pe care îl reprezintă, dacă ea n-a dat până acuma roadele dorite, deoarece a lipsit o organizație puterilor pe care le înfățișează el. Crede că această organizație va fi în stare să o facă Sfatul Țării, cu al cărui ajutor lupta aceasta va fi dusă la ținta dorită. Toate privirile trebuie îndreptate asupra țăranilor și muncitorilor, care suferă mai mult. Pentru aceasta avem nevoie de unitatea frontului revoluționar.
Cuvântările celorlalţi vorbitori, precum şi o relatare despre partea a doua a şedinţei vor fi publicate în numărul următor.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus