Războiul din Siria, cauzat de „războiul gazoductelor“?

Războiul din Siria mobilizează peste o treime din ţările planetei, dar nu este un război mondial. Evidenţiază fricţiuni între SUA şi Rusia, dar nu este vorba de un Război Rece. Aminteşte de războiul din Afganistan, dar într-o lume multipolară, estimează analişti anglo-saxoni. Potrivit lor, originile războiului sirian s-ar afla într-un conflict ce opunea pro­iecte energetice concurente. Este vorba despre un proiect iraniano-irakiano-sirian şi un proiect qataro-saudito-turc care ar fi permis reînvierea proiectului occidental Nabucco, destinat să reducă dependenţa Europei de gazul rus şi să împiedice construirea proiectului rus South Stream.

Luptele energetice între ame­ricani şi ruşi s-au resimţit în Europa şi Turcia. Presiunile ame­ricane au permis ceea ce Rusia nu dorea – anularea proiectului South Stream şi înlocuirea lui la sud de Turkish Stream şi la nord de o creştere a volumului conductei North Stream, spre ma­rea fericire a Berlinului. Dacă Ankara ar avea încă posibilitatea de a furniza Europei gaz rusesc, pare să fi pierdut definitiv acest vis de a aduce gaz din Qatar spre Europa prin teritoriul sirian, pentru că intrarea Rusiei în război în Siria nu va permite o prăbuşire rapidă a regimului lui Bashar al-Assad aşa cum se aşteptau diplomaţii ostili pu­terii actuale de la Damasc.

Pe harta proiectului conductei de gaz qataro-saudo-turc, acesta ar urma să traverseze centrul Siriei (zona Palmira, ocupată de Statul Islamic) şi apoi nordul regiunii Alep, inima zonei libere pe care Ankara dorea să o stabilească. Numai că potenţiala cădere a regimului sirian, pe care analiştii şi media o descriu ca pe un scenariu nedorit de Moscova, pare să pună o problemă la fel de importantă unei alte puteri de anvergură – China

China, în aşteptare

Destabilizarea regională în Li­bia, dar şi în Irak a adus atingere considerabilă intereselor Chinei. Beijingul consuma circa 50% din energia irakiană în 2013 şi tendinţa era de creştere în anii următori. În Libia, China avea numeroase interese şi procedase la numeroase investiţii pentru a avea acces la mana petrolieră a ţării. Căderea lui Gadhafi a reprezentat o lovitură pentru Beijing şi ne amintim că mii de lucrători chinezi au fost evacuaţi cu nave şi avioane de la rafinăriile libiene.

Acum, China vede sursele sale de energie distruse din ce în ce de politica occidentală în regiune şi Beijingul dă o atenţie specială regimului de la Damasc, atât din raţiuni politice, cât şi economice. Practic, stă în aşteptare pentru a reda viaţă unui pro­iect gigantic de diplomaţie economică – restabilirea „drumului mătăsii“, iniţiat în 1996 de autorităţile chineze. Astăzi, diferite tronsoane sunt luate în considerare, atât terestre, cât şi maritime.

Nodul mediteranean este fundamental pentru permiterea conexiunii între sudul Eurasiei şi Oceanul Indian spre Europa. Şi, în acest proiect, porturile turce, siriene şi libaneze sunt privite de Beijing ca fundamentale. „Fără Damasc, nu există coeziune globală pentru proiectul chinez al Drumului Mătăsii.“ Proiectul Califatului al organizaţiei jihadiste Statul Islamic pare să interfereze cu proiectul chinez „Drumul Mătăsii“ şi Beijingul ar putea, în viitorul apropiat, să considere că este datoria sa să securizeze şi stabilizeze zonele traversate de ruta mătăsii, aşa cum a făcut în Asia centrală sau în Golful Aden contra pirateriei globale.

Turkish Stream, viitor incert

Potrivit unor oficiali ruşi din cadrul gigantului rus Gazprom, Putin ar putea decide oricând oprirea lucrărilor la proiectul gazoductului Turkish Stream, ca represalii contra Ankarei pentru doborârea unui avion al forţei aeriene ruse. Kremlinul a impus Turciei sancţiuni economice după incidentul de săptămâna trecută, dar până în prezent nu au fost afectate exporturile energetice ruse spre Turcia, care se află în centrul relaţiilor lor economice.

Ministrul rus al Economiei, Alexei Uliukaiev, declara marţi că nici o decizie nu a fost luată în privința acestui proiect şi nici în privința unei centrale nucleare pe care Rusia o construieşte în Turcia. Sursele din Gazprom citate de Reuters au precizat că în interiorul întreprinderii nu a fost luată nici o decizie asupra schimbării de orar pentru Tur­kish Stream, dar au precizat că se aşteaptă deciziile preşedintelui Putin, în contextul sancţiunilor impuse Turciei după doborârea avionului rus.

Îngheţarea lu­crărilor gazoduc­tului Turkish Stream, destinat să pompeze gaz rusesc prin Turcia spre Eu­ropa de Sud, ocolind teritoriul Ucrainei, ar fi mai mult simbolică decât practică, având în vedere că proiectul este deja mult întârziat şi persistă dubii privind viabilitatea sa. Şi oricum, oprirea lucrărilor nu va afecta proiectul rus pentru stimularea exporturilor de gaz spre nordul Europei. Gazprom merge înainte cu planurile de extindere a gazoductului Nord Stream în Germania, în pofida rezistenţei mai multor state ex-comuniste din estul Europei.

Fără Damasc nu există coeziune globală pentru proiectul chinez „Drumul Mătăsii“ şi proiectul „Califatului“, al SI, interferează interesele Chinei.

sursa: romanialibera.ro