„Răzbunarea morţilor fără hashtag”. Dincolo de teroare, o analiză la rece a atacului de la universitatea din Kenya

Patru bărbaţi înarmaţi aparţinând grupării teroriste al-Shabab au pătruns în campus şi au separat musulmanii de creştini. Coordonatorul lor ar fi Mohamed Mahomud. În mesajul de revendicare a celui sângeros atac terorist din Kenya – de la cel din 1998, asupra Ambasadei SUA, când au murit 224 de persoane -, purtătorul de cuvânt al al-Shabab i-a ameninţat pe kenyeni cu noi atacuri dacă nu se retrag din coaliţia militară a Uniunii Africane care efectuează raiduri asupra grupării teroriste în Somalia. Dincolo de teroare, însă, cine este al-Shabab? De ce au murit studenţii din Garissa? Mai jos, răspunsurile la aceste întrebări, pe baza unor briefing-uri ale Congresului american, Council on Foreign Relations şi a unor analize din presa internaţională.

Între 2007 şi 2010, al-Shabab avea în Somalia teritorii mai mari decât orice altă facţiune al-Qaida. Era momentul lor de glorie. Pe urmă, au fost împinşi din oraşe şi au rămas fără resurse. Mulţi analişti s-au grăbit să le anunţe moartea. Nu sunt dotaţi ca Boko Haram, nu au drogurile talibanilor şi nici câmpurile de petrol ale ISIS. Şi totuşi, se crede că au, în acest moment, un succes mai mare în a recruta străini decât ISIS, spun analiştii citaţi de New York Times.

Cine este al-Shabab?

Se numeşte, de fapt, Harakat al-Shabab al-Mujahidin, ceea ce s-ar traduce prin Mişcarea Tineretului Mujahedin. Pe scurt, însă, numele este al-Shabab sau Tineretul. Aşa înţelegem şi cine sunt membrii grupării: tineri, de multe ori copii din foste sau actuale zone de conflict din toată regiunea. ONG-urile internaţionale acuză al-Shabab de răpirea unor băieţi direct din şcoli, pentru a-i transforma în soldaţi.

La fel ca Boko Haram şi ISIS, al-Shabab este o grupare sunnită. S-a format la începutul anilor 2000, în Somalia, ţară formată preoponderent din musulmani sunniţi. Kenya, vecinul din sud, este creştină în proporţie de circa 70%. Mişcarea a început să se coalizeze prin 2006, după ce Etiopia a ocupat Somalia.

Când vine vorba despre scopul cu care s-a format, unii experţi spun că gruparea al-Shabab vrea să formeze un stat fundamentalist islamic în Somalia. Alţii spun că este un plan pan-somalez, iar statul pe care aceşti terorişti îl vor ar urma să includă şi nordul Nigeriei, cu o populaţie musulmană considerabilă.

De ce atacă în afara Somaliei?

Până în 2010, al-Shabab nu a desfăşurat atacuri în afara Somaliei. Între 2007 şi 2010, al-Shabab avea în Somalia teritorii mai mari decât orice altă facţiune al-Qaida, scrie New York Times. Mai mult, în 2011, controlau inclusiv capitala Somaliei, Mogadishu, precum şi importante zone rurale. În august 2011, au fost forţaţi să execute o „retragere strategică” din Mogadishu, dar a efectuat în continuare atacuri zilnice. În octombrie 2011, Kenya a invadat sudul Somaliei.

În 2012, s-a afiliat formal grupării al-Qaida şi se crede că a primit instrucţiuni să execute răpiri, pentru minimul de costuri şi maximul de vizibilitate, scrie Council on Foreign Relations. În anul următor, al-Shabab avea să efectueze cel mai mare atac extern al său: execuţiile şi luarea de ostatici dintr-un mall de lux din Nairobi, Westgate, în 21 septembrie 2013. Bilanţul, după 4 zile de teroare: 67 de oameni au fost ucişi. Spre deosebire de atacul de acum, din Garissa, ţinta au fost atunci musulmanii consideraţi insuficient de credincioşi.

Se crede că acest lucru le-a atras furia „centralei” al-Qaida, ceea ce ar putea explica şi diferenţa de atitudine de la Garissa, când studenţii musulmani au fost sortaţi de ţinta celor patru atacatori, creştinii. New York Times comentează chiar că pierderile teritoriale ale al-Shabab în Somalia nu sunt atât rezultatul operaţiunilor militare împotriva lor, cât sunt o consecinţă a faptului că cele mai multe victime din Somalia ale acestei grupări sunt musulmani, Somalia fiind o ţară aproape exclusiv musulmană.

De ce au atacat Garissa?

Periodic, coaliţii militare coordonate de Uniunea Africană atacă ţinte ale al-Shabab din Somalia. La fel se întâmplă şi în acest moment, Kenya fiind implicată în aceste operaţiuni la care participă 20.000 de militari. După Garissa, Kenya a fost ameninţată cu noi atacuri teroriste dacă nu se retrage.

Experţii spun, însă, că nu e adevărat că al-Shabab a fost slăbită de atacurile periodice. Dimpotrivă, cred unii: evitând un conflict direct, şi-au protejat nucleul şi pot continua cu aceste atacuri şi răpiri – deloc costisitoare. S-a văzut în confruntarea din Mogadishu din 2010 că al-Shabab nu poate purta un război convenţional, atuul lor fiind aceste atacuri teroriste, evitând luptele cu militarii Uniunii Africane. Dacă le efectuează în Kenya, avantajele lor sunt multiple: pe de-o parte, „pedepsesc” această ţară pentru că îi atacă în Somalia. Pe de altă parte, impactul psihologic asupra populaţiei este considerabil mai mare decât în Somalia, în condiţiile în care kenyenii sunt cei mai activi africani de pe reţelele sociale.

Interesant de remarcat este că, pe parcursul ultimilor ani, atacurile din afara Somaliei au venit în condiţiile unor pierderi foarte mari de pe urma raidurilor Uniunii Africane. La fel a fost şi la Westgate şi Garissa. Anul 2015 a fost marcat de pierderi importante pentru al-Shabab, pe fondul campaniei militare împotriva sa.

Un alt detaliu: la Garissa au murit aproape la fel de multe persoane precum totalul victimelor al-Shabab în Kenya din tot anul 2014: 142 vs. 173, conform datelor poliţiei kenyene.

Liderul din acest moment se numeşte Ahmed Umar sau Abu Ubaidah, însă este considerat a fi un succesor prea slab şi puţin charismatic al lui Ahmed Abdi Godane, omorât anul trecut într-un raid american.

Coroborând informaţiile existente cu privire la atentatul de la Westgate şi cel de la Universitatea din Garissa, putem specula două posibile motive: 1. o modalitate de a distrage atenţia de la pierderile din Somalia prin răpiri şi execuţii cu un puternic impact asupra publicului şi 2. lupte interne pentru controlarea grupării.

sursa: gandul.info