Reportaj: Moldovenii preferă criza din Portugalia

De ce spun că Portugalia este o ţară optimistă? Pentru că acolo există o colaborare între cetăţeni şi guvern bazată pe încredere şi înţelegere. Pentru că acolo cetăţenii, inclusiv cei străini, care vor să investească în vreun sector al economiei portugheze sunt respectaţi şi apăraţi. Şi pentru că acolo poţi vedea cum soarele se înveleşte în spuma albă a Oceanului Atlantic. Aceste lucruri sunt sesizabile chiar şi de un trecător care nu are timp sau posibilitatea de a pătrunde mai adânc în cotidianul portughez, aşa cum au pătruns, de exemplu, medici, învăţători sau studenţi moldoveni.

Anume despre aceşti conaţionali de-ai noştri o să vă relatez, în special despre cei pe care i-am întâlnit pe viu în zilele în care participam la un seminar internaţional. Unii sunt stabiliţi la Lisabona şi în orăşelele apropiate de vreo 9-12 ani, alţii – de câteva luni. Ţin să amintesc faptul că, la sfârşitul anului trecut, şi colegul meu Pavel Păduraru a descris aproape cu lux de amănunte mai multe destine ale moldovenilor din Portugalia, iar reportajele le puteţi găsi şi pe site-ul www.timpul.md.

Portughezii în căutarea medicilor moldoveni


Angela Zgardan. FOTO: Ion Surdu

În primele zile ale seminarului am fost într-o vizită de documentare la Fundaţia de caritate „Calouste Gulbenkian”. Acolo ne-am întâlnit cu Angela Zgardan, care lucrează în calitate de medic la Lisabona de aproape zece ani. Ea recunoaşte că nu s-a gândit vreodată că va fi medic într-o ţară străină. „Mai întâi a plecat de acasă soţul, fost profesor la Universitatea de Medicină. Aici a muncit… la construcţii. În anul 1999, după ce a revenit soţul acasă, mi-am luat inima în dinţi şi am plecat cu toţii în căutarea unei vieţi mai bune. Îmi amintesc şi acum – era 31 august, o zi importantă pentru moldoveni (Ziua Limbii Române – n.n.)… Din cauza salariului mic, nu puteam achita plata pentru bonul grădiniţei, unde o duceam pe fiica mea, dar nici serviciile comunale. Mai târziu am născut şi al doilea copil”. 
Angela Zgardan este totuşi un caz fericit. Relaţiile pe care le stabilise aici soţul ei au ajutat-o să participe în cadrul unor programe ale Fundaţiei Gulbenkian, reuşind să obţină echivalentul diplomei sale de medic pentru Portugalia. Astăzi, Angela Zgardan câştigă peste o mie de euro, muncind în câteva locuri, iar despre revenirea în Moldova ne vorbeşte cu sfială.
De altfel, potrivit coordonatoarei de programe a fundaţiei, Luisa Vale, din 2000, Portugalia a recunoscut peste 50 de diplome ale medicilor din R. Moldova. Dna Vale precizează, de asemenea, că Portugalia este unica ţară din Europa unde diplomele medicilor din R. Moldova, Ucraina şi Rusia sunt recunoscute şi că serviciile medicilor din aceste ţări sunt la mare căutare.

O criză „cuminte”


Galina Stolear. FOTO: Ion Surdu

Pe doamna Galina Stolear am întâlnit-o la aeroport, unde aştepta nişte rude din Moldova. A doua zi ne-am plimbat prin Parcul Eduardo Setimo, care se afla lângă hotelul în care eram cazaţi. Nu departe de acesta e locul în care poţi întâlni cei mai mulţi moldoveni pe metru pătrat din Lisabona – aici ei vin să trimită pachete acasă.
Aflu că doamna Stolear se află în Portugalia de nouă ani şi are deja cetăţenie portugheză. „În anul 2002 l-am urmat pe soţul meu, după care am perfectat actele şi pentru fiul nostru… Ca pentru fiecare moldovean, de la început sigur că ne-a fost cam dificil să ne adaptăm, dar portughezii sunt un popor foarte primitor şi ne-au permis să fim de-ai lor. De ce am plecat de acasă? Cred că toţi moldovenii au un singur răspuns la această întrebare: să facem bani. Eu lucram la Fabrica Steaua Roşie din Străşeni, care s-a închis în 1995. Aveam 300-400 de lei pe lună. Ce să faci cu aceşti bani? Acum sunt menajeră la mai multe case şi câştig o mie de euro. Dacă mai lucrează şi soţul, şi fiul, avem posibilitatea să mai punem şi un ban deoparte”, îmi povesteşte doamna Galina Stolear. Ea spune că criza din Portugalia, chiar dacă se simte, nu e atât de „rea”.
Ecaterina Zelenco, profesoară de limba română la o şcoală din Teleneşti, susţine aceeaşi idee: „Din anul 2000, de când sunt aici, nu a fost o astfel de criză. Preţurile cresc, salariile rămân îngheţate. În schimb, facilităţile de pe urma asigurărilor medicale, sociale rămân aceleaşi şi de pe urma lor avem de câştigat”.

Un caz interesant am întâlnit într-o suburbie a Lisabonei, unde o familie de moldoveni închiriază o casă, iar în grădină creşte ceapă moldovenească. „Creşte şi în nisip portughez. Aşa suntem mai aproape de Moldova”, spune zâmbind Iurie, tânărul care se află în Portugalia de câteva luni şi care mărturiseşte că, după ce a reuşit să se încadreze în societatea de la marginea Europei, nu se gândeşte să revină degrabă acasă, în Moldova. Doar dacă va auzi că la Chişinău situaţia va fi mai bună.

Ceapa moldovenească. FOTO: Ion Surdu

Portugalia, ultima ţară ajutată de UE Lisabona. FOTO: Ion Surdu Pe 23 martie 2011, premierul portughez Jose Socrates a demisionat, deoarece Parlamentul nu a susţinut programul de austeritate al Guvernului. Deşi iniţial Socrates nu dorea să apeleze la un împrumut financiar de la Fondul special al UE, lucru salutat de economişti, recent acesta a declarat că ţara are nevoie de bani. Astfel, oficiali de la FMI, Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană au anunţat, pe 7 aprilie, că pachetul de finanţare externă pe care urmează să-l primească Portugalia se va ridica la aproximativ 80 mlrd. euro şi va include „un program ambiţios de privatizare”. Un acord în acest sens ar putea fi semnat la mijlocul lunii mai. Oficialii europeni susţin că Portugalia va fi ultima ţară care va primi o astfel de finanţare. Până acum Grecia a luat cu împrumut de la UE şi FMI 110 mlrd. euro, iar Irlanda – 67,5 mlrd. euro. Analiştii economici susţin totuşi că protestele antiguvernamentale care au avut loc în Grecia sau Irlanda nu se vor repeta în Portugalia. Economistul Antonio Nogueira Leite, despre care se spune că va fi viitorul ministru portughez al Finanţelor, declară că „acum avem nevoie mai mult de reforme microeconomice”. În opinia lui Nogueira, pentru a ieşi din criză, „ţara trebuie să se gândească la ce-i mai important şi cred că, prin dorinţă politică, problemele principale se vor rezolva în doi-trei ani, iar cele mai grave – în vreo zece ani”. Pe seama crizei din Portugalia s-au făcut şi glume. Publicaţia britanică „The Independent” scria, pe 1 aprilie, că Portugalia l-a „vândut” Spaniei pe fotbalistul Cristiano Ronaldo, pentru suma de 160 milioane de euro, ca să acopere datoria naţională.

Lisabona. Cabo da Roca. „Capătul Europei, dar nu şi sfârşitul lumii!”, cum zice ambasadorul RM în Portugalia, Valeriu Turea. FOTO: Ion Surdu

Lisabona, 27 martie – 2 aprilie 2011
Vizita în Portugalia a fost finanţată de Comisia Europeană în cadrul programului de susţinere a Politicii europene de vecinătate al UE