Timpul.md

Actualitate 28 August 2021 | 09:55

Scopul esențial al declarații de independență este de a oferi o bază eternă pentru ordinea constituțională a statului respectiv

 Permiteți-mi să vă felicit pe toți cu împlinirea a 30 de ani de la independența Republicii Moldova. Cu această ocazie se poate reaminti că, chiar înainte de a-și declara propria independență, Moldova a devenit prima țară care a recunoscut independența restabilită a Republicii Lituania la 31 mai 1990.

 Prin urmare, nu este o surpriză că, deși se află la o anumită distanță geografică, țările noastre se simt foarte multe în comun, în special o experiență similară a unei ocupații și opresiuni străine în secolul XX. Desigur, drumul nostru spre eliberare în anii 1990 trebuia să fie similar și el. Astfel, atitudinea noastră față de declarațiile de independență pare să fie chiar identică.

Într-adevăr, în elaborarea doctrinei constituționale privind actele constituționale fundamentale ale statului Lituania, Curtea Constituțională Lituaniană s-a inspirat în primul rând de jurisprudența Curții Constituționale a Moldovei (doctrina sa privind blocul constituționalității). În special, hotărârea sa din 5 decembrie 2013 privind limba română trebuie să se distingă, prin care Declarația de Independență a fost recunoscută ca sursă primară de drept constituțional, care conține clauze constituționale eterne ca elemente esențiale ale naționalei identitate constituțională și care, prin urmare, are prioritate chiar și față de textul Constituției.


În mod similar, în hotărârile sale din 11 iulie 2014 și 30 iulie, Curtea Constituțională a Lituaniei a înființat veșnicele clauze constituționale care decurg din Legea Independenței din 16 februarie 1918, care proclama Lituania să fie un stat independent și democratic. Declarațiile de independență au forța supra-constituțională, întrucât sunt acte preconstituționale de natură fundamentală adoptate de o (re) putere constituentă - instituțiile supreme reprezentative speciale cu mandat de la Popor pentru a (re) înființa statul. Fiind acte constituționale fundamentale primare (′′ certificatul de naștere ′′ al unui stat), acestea nu pot fi modificate, rechemate sau înlocuite cu nicio putere, inclusiv un referendum popular sau un parlament național stabilit și ales în conformitate cu Constituția. Prin urmare, oricât de paradoxal ar suna, Constituția (deși este o lege supremă într-un stat) trebuie să respecte principiile fundamentale de neschimbat ale declarațiilor de independență. Desigur, Constituția este cea care trebuie interpretată, ori de câte ori este necesar, în lumina prevederilor relevante ale declarațiilor de independență.

Doctrina constituțională oficială privind semnificația declarațiilor de independență reflectă percepția Constituției, cunoscută și din jurisprudența Curții Constituționale Moldovenești, în special hotărârea din 2 mai 2017: Constituția nu este o Pactul de sinucidere, prin urmare nu poate fi interpretat împotriva valorilor constituționale fundamentale, cum ar fi independența națională, integritatea teritorială sau securitatea statului.

Fără îndoială, declarațiile de independență sunt privite și ca o expresie a identității constituționale naționale - tradițiile constituționale care urmează să fie elaborate de Constituție. Curtea Constituțională Lituaniană a distins următoarele elemente principale ale identității constituționale naționale (elemente similare pot fi observate și în jurisprudența Curții Constituționale Moldovenești): o republică parlamentară democratică, respectarea drepturilor omului, orientarea socială a statului, occidental (euro-atlantic) orientarea geopolitică a statului, interzicerea regimurilor totalitare (naziste și comuniste). Toate elementele menționate mai sus au exprimarea lor în actuala Constituție și au fost dezvăluite în consecință în jurisprudența Curții Constituționale.

În cele din urmă, poate că nu este o tendință constituțională obișnuită să se concentreze asupra semnificației declarațiilor lor de independență față de constituțiile naționale. Cu toate acestea, este obișnuit pentru țări precum Moldova sau Lituania, care au fost supuse ocupației și opresiunii străine de mai multe ori. Prin urmare, nu este întâmplător ca în țările noastre Constituția să fie distinsă ca garanție juridică a independenței și democrației, precum și a altor valori constituționale fundamentale proclamate de declarațiile de independență. Scopul esențial al oricărei declarații de independență este acela de a oferi o bază veșnică pentru ordinea constituțională a statului respectiv. Acesta este motivul pentru care putem vorbi despre viabilitatea și continuitatea statelor noastre, în ciuda diferitelor amenințări, provocări și schimbări.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus