Editorial

Sex cu comunişti

Şi pentru că e a noastră, noi mereu şi încontinuu o visăm şi mai delicată, şi mai aranjată, şi mai minunată, iar pentru asta lucrăm, ne însurăm, facem copii şi, pentru orice eventualitate, cununăm câte şase perechi de fini, ne luăm de cumetri, ne împrumutăm cu bani şi ne dansăm nevestele şi vecinele, ca nebunii, la vreo zi de naştere sau la vreo nuntă, şi o facem nu numai pentru a scăpa de stres, ci şi pentru că e atât de multă muzică şi bucurie în jur, încât nu ne mai putem abţine. Simţim cum ne furnică prin spate atunci când viaţa pur şi simplu ne palpită prin vene…

Dacă n-ar fi ţinut atât de mult la viaţa asta a lor, moldovenii demult ar fi dispărut de pe faţa pământului. Însă, de fiecare dată când cineva încerca să le pună capacul, ei scuturau din cap ca după o cruntă beţie în beciul vecinului, se ridicau încetişor şi-i spuneau veneticului sau oricui altcuiva care venea cu capacul: „Da’ nu te-i duce tu în… Petrea Marinescu?”. La auzul acestei trimiteri la o persoană concretă, veneticul sau oricare alt vrăjmaş dădea înapoi, deoarece credea că domnul Petrea Marinescu este vreun voinic din poveste la care dacă ajungi, ai rupt cuiul.

Acum, în actuala campanie electorală, moldovenii au nevoie mai mult ca oricând de acea tactică de pe vremuri, când scuturau din cap, se ridicau încetişor şi… citeşte mai sus. Pentru că prea s-au plodit tot felul de răufăcători şi răuvoitori care vor cu tot dinadinsul să devină deputaţi, turmentându-l pe moldovean şi decepţionându-l atât de tare încât să-i pară sărmanului votant viaţa un iad adevărat. Iar cei care se străduiesc cel mai mult să-i termine moral pe moldoveni sunt comuniştii lui Voronin. Aceştia şi-au construit campania electorală pe ideea unui masochism politic – al lor, dar şi al electoratului către care se adresează, un fel de psihoză generală pe care o bagă cu o insistenţă anormală în capul oamenilor normali. Căci azi, când îi auzi pe Voronin, Dodon sau Petrenko, e ca şi cum ai face sex pe năsălie… Vă imaginaţi tabloul, nu? Anume asta presupun că este senzaţia, dacă ne amintim că masochismul are următoarele tălmăciri: 1. perversiune sexuală constând în a căuta plăcerea în suferinţe fizice şi morale produse de partener; 2. atitudine a cuiva care găseşte satisfacţie în propria-i suferinţă, decădere sau umilire.

Să trecem peste prima explicaţie, deoarece ea ne interesează mai puţin în această campanie electorală. Să ne oprim la cea de-a doua şi să ne întrebăm în voce: de ce moldovenilor li se insuflă ideea că viaţa lor este una mizerabilă, că ţara lor este una mizerabilă, că aderarea la Uniunea Europeană este o treabă mizerabilă şi că acolo nu-i aşteaptă nimeni, pentru că moldovenii sunt nişte mizerabili care nu trebuie nimănui? De ce li se spune că albul este negru, că cei care le-au făcut bine, de fapt, le-au făcut rău, că ieşirea R. Moldova din criză este un rău, iar băgarea ei de către comunişti în criză a fost un bine? De ce li se tulbură minţile că e mai bine să moară în glod cu 50 de lei adaos la pensie, decât să iasă din glod cu 50 de euro în mână? Şi de ce e mai bine ca Voronin să aibă îngrădite sute de hectare de pădure, iar băbuţele să cumpere lemn pentru foc cu 700 de lei pentru un metru cub? Şi, în definitiv, de ce e mai bine ca moldovenii să plece cu toţii peste hotare ascunşi în sicrie, decât să aibă peste un an-doi posibilitatea să meargă fără vize în Europa?

Şirul întrebărilor ar putea continua şi moldovenii într-adevăr le-ar putea aminti comuniştilor despre vechea lor cunoştinţă Petrea Marinescu dacă, desigur, moldovenilor nu le-ar plăcea uneori să-şi găsească satisfacţie în propria suferinţă şi să încerce într-un mod disperat sexul pe năsălie… alături de unii membri de partid. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *