Solidaritate politica si sociala pentru o guvernare liberal-democratica

Pentru a treia oara in ultimii 20 de ani, fortele liberal-democratice au preluat puterea in RM…

Istorie si intrebari

In 1990-1994, dupa cateva victorii de rasunet ale reformatorilor, a venit revansa consistenta a agrarienilor, care n-au putut tolera tentativa de a-i lipsi de mosiile colhoznice. In 1998, fragila Alianta pentru Democratie si Reforme a reusit sa deblocheze reformele si sa inlature obstacolele din calea economiei de piata. Ulterior, comunistii au profitat nu doar de greutatile tranzitiei pentru a castiga alegerile cu un mesaj profund demagogic, ci si de avantajele unei cresteri economice, rezultate din reformele guvernului Sturza. Si iata ca, in 2009, erodarea imaginii PCRM a adus, dupa opt ani de dominare coplesitoare a comunistilor, o noua victorie a fortelor liberal-democratice, reformatoare si proeuropene.Vor sti oare acestea cum sa stabilizeze situatia ori vor cadea prada usoara concurentei inutile din sanul coalitiei si goanei irationale dupa functii importante? Vor putea liderii Aliantei pentru Integrare Europeana sa evite repetarea greselilor din trecut si sa transforme AIE intr-o entitate puternica si functionala? Raspunsul la aceste intrebari ni-l va oferi timpul, insa de pe acum se intrezaresc unele tendinte.

Metamorfoze politice
Fara indoiala, piatra de incercare pentru AIE a fost partajarea celor mai importante functii in stat. Anume aici ar fi putut aparea buturuga mica ce rastoarna carul mare, iar comunistii, cu siguranta, ar fi profitat din plin de situatie. Societatea a urmarit cu sufletul la gura negocierile, si semnele de nervozitate venite din partea presei, a cetatenilor, dar si a unor politicieni erau pe deplin explicabile. Am intuit, cu totii, unele detalii ale acestor negocieri. Diacov si Lupu jucau tare, dorind sa obtina maximum din pozitia „speciala” de formatiune de centru-stanga a PDM, cu toate implicatiile ce deriva de aici. Urecheanu a demonstrat ca, dincolo de declaratiile glumete ca va fi cu orice pret sef de stat, AMN pune mai presus de orice debarcarea comunistilor de la putere. Cea mai spectaculoasa metamorfoza s-a produs pe parcursul negocierilor cu politicianul Ghimpu. El a devenit echilibrat si foarte calculat in declaratii, demonstrand ca poate fi constructiv si perspicace.

In cea mai delicata situatie, cred, s-a aflat Vlad Filat, liderul PLDM. Scorul obtinut de aceasta formatiune ii oferea lui Filat dreptul moral si politic sa anunte prima optiune la cele mai inalte functii in stat. Insa, din start, partidele cu rezultate mai modeste au declarat despre faptul ca se va negocia de „pe picior de egalitate” (in mod normal, acest lucru il putea declara partidul invingator, demonstrand fairplay).

O conditionare logica
Mai mult, unele formatiuni si-au schimbat de cateva ori optiunea, facandu-l pe Filat sa spuna, la un moment dat, ca nu va pretinde la nicio functie in AIE. Pana la urma, situatia s-a rezolvat, iar PLDM si-a asumat cea mai responsabila, dar si cea mai riscanta functie in conditiile unei crize profunde – cea de prim-ministru -, evitand astfel destramarea Aliantei. In acest context, e important ca toti membrii AIE sa inteleaga ca, dincolo de responsabilitatea colectiva, mai exista si expunerea directa la riscuri majore a liberal-democratilor si a liderului lor. Pe langa faptul ca vistieria statului e goala, deficitul bugetar e enorm, iar deasupra tarii planeaza riscul incapacitatii de plata, viitoarea guvernare va trebui sa faca fata si unei opozitii dure, cu 48 de mandate si un imperiu mediatic urias. Asumandu-si aceste riscuri, Vlad Filat are tot dreptul sa conditioneze preluarea guvernarii, cerand la toate functiile persoane de cea mai inalta probitate, chiar in detrimentul algoritmului si al intereselor inguste de partid. Criza poate fi depasita, iar notiunile de democratie si reforma sa fie reabilitate nu prin declaratii si vorbe frumoase, ci prin rezultatele concrete ale noii guvernari, pe care le va resimti fiecare cetatean. In acelasi timp, Ghimpu, Lupu si Urecheanu trebuie sa inteleaga ca succesul lui Filat va fi si succesul intregii coalitii, iar un eventual esec va afecta imaginea intregii Aliante.

Agenda noului executiv va fi una extrem de dificila. Depasirea efectelor crizei, restabilirea functionalitatii institutiilor democratice, negocierile cu organismele financiare internationale – toate cad pe umerii viitorului guvern. Exista premise clare ca acesta va reusi, drept argument servind caracterul lui Vlad Filat, care a rezistat represaliilor coalitiei ros-oranj si a reusit sa creeze un partid performant doar intr-un an si jumatate, sprijinul larg al cetatenilor de care se bucura liderul PLDM, dar si – nu in ultimul rand – echipa puternica a liberal-democratilor. Daca aceasta echipa va lucra cot la cot cu reprezentantii PL, PD si AMN, putem avea certitudinea ca perioada neagra din istoria recenta a RM va fi curand depasita.