Despre profesorul de muzica Vladimir Dodon, cunoscut mester lutier, aflasem de mai mult timp, el fiind unul dintre cei mai iscusiti creatori de instrumente populare cu corzi de la noi, care face lemnul sa cante. Dar abia zilele trecute am poposit la Calarasi, unde, intr-o vila frumoasa, mesterul are un atelier in care face viori de toate dimensiunile, viole, violoncele si contrabasuri. Totodata, restaureaza diverse instrumente cu corzi.
In drum spre Calarasi, am plecat impreuna cu maestrul Gheorghe Banariuc. Entuziasmat de neintrecutul mester, el ne tot povestea ca cioplitori in lemn sunt multi, dar mai putini care il pot face sa cante, adica, sa-l transforme in vioara sau viola. Stradivarius a invatat omenirea ce inseamna o vioara. De la el incoace, s-au perindat prin istorie mai multi mesteri care au incercat sa copieze arta maestrului sau sa creeze o identitate artistica a instrumentului. Guarnieri a fost unul dintre acestia. Anume modelul sau de vioara a fost preluat de lutierul de la Calarasi. Acum viorile sale suna nu numai in Moldova, dar si in Franta, Romania, in alte tari.
La Calarasi, mesterul ne astepta in pragul casei sale din strada Gavriil Musicescu nr. 14. Ne-a condus in atelier, unde restaura o vioara unul dintre ucenicii sai, Vlad Varlan, violonist in orchestra fratilor Advahov. Ne-a spus ca un alt ucenic al sau, Mihai Dron, din Gura Galbena, Cimislia, care a mesterit prima vioara la varsta de numai 14 ani, in prezent isi face studiile la o prestigioasa scoala de lutieri din Elvetia. Iar fiica sa, Victoria Dodon, e violonista intr-o orchestra din Torino, Italia, restaureaza si ea viori. Apoi, am urcat la nivelul de sus al casei, unde am dat de un muzeu de toata frumusetea, exponatele principale fiind instrumente muzicale populare de diverse genuri din cele mai vechi timpuri pana in prezent.
O vioara a la Stradivarius
Absolvent al Scolii pedagogice din Calarasi, sectia Dirijat coral, si al Institutului de Arte „G. Musicescu” la Dirijat orchestra de muzica populara, Vladimir Dodon a invatat sa cante la mai multe instrumente muzicale din frageda copilarie. Mai intai, fiind cioban – la fluier. Apoi, la trompeta pe care i-a dat-o Simion Boldisor, dirijorul fanfarei din localitate. Tatal sau, Leon Dodon, parinte a zece copii si staroste al bisericii din localitate, era un om sever si nu-i prea dadea voie sa cante, de frica sa nu deranjeze vecinii. Dar, cand mezinul a prezentat primul sau program in fata familiei lor numeroase, s-a dat batut. In clasa a treia, Vladimir poseda toate instrumentele de fanfara, acordeonul si deja canta pe la nunti si cumetrii. Mai tarziu, un prieten de-al sau, Anton Stavila, ii sugereaza: „Totusi, vioara este regina muzicii!”. Cu ajutorul surorii sale, Zinaida, a facut rost de o vioara. Pe atunci auzise deja multe legende despre Stradivarius. Astfel, visul sau era nu neaparat sa manuiasca vioara, cat s-o faca sa cante ca pe cea a lui Stradivarius. A desfacut-o, a incercat s-o slefuiasca, insa vioara a inceput sa sune ca din butoi. S-a adresat atunci mesterului Gherman Kastrubin, acordor la Sala cu Orga din Chisinau, chipurile, s-o repare, dar cu gandul ascuns de a deprinde ceva de la el.
O intalnire cu David Oistrah
Mai tarziu, a fost inrolat in armata. Era intr-o unitate din Sankt Petersburg. Intr-o zi, un ofiter a aflat surprins ca el canta la vioara. „Vrei sa ai o vioara adevarata?”, l-a intrebat acesta. „Cum sa nu?”, i-a raspuns bucuros caporalul moldovean. Si au plecat la lutierul Lev Veazemski. Ajungand in fata blocului, ofiterul uitase scara – tinea minte doar ca mesterul locuia la etajul doi. Imediat ce a deschis usa, Vladimir i-a spus: „Aici!”. „Dar cum ai ghicit?”, a intrebat ofiterul. „Dupa mirosul de lemn”.
Cand ofiterul i-a povestit lutierului intamplarea cu pricina, acesta i-a spus: „Neaparat va deveni un mester adevarat”. Dupa ce si-a ales o vioara, ostasul moldovean era oaspete frecvent in casa lui Veazemski, il ruga sa probeze viorile si sa-i spuna cum suna. Intr-o astfel de vizita, a dat de un oaspete necunoscut. „Iata si romanul nostru”, a zis batranul cand ostasul a trecut pragul. „Dar eu nu sunt roman, ci moldovean”, i-a raspuns Vladimir Dodon. „Ba esti roman, chiar daca nu stii ca esti! Mai bine ia vioara si canta!”, l-a indemnat el. Dupa ce tanarul violonist a interpretat cateva cantece, batranul i-a spus mesterului: „Asculta, Lev, asemenea piese nu stiu daca le-ar putea interpreta chiar unii violonisti din orchestra mea!”. Cand a auzit de una ca asta, Vladimir Dodon mai sa scape vioara din mana. Dupa ce oaspetele a plecat, mesterul i-a spus: „Stii cine e acesta? David Oistrah!”…
Orchestra lui Vladimir Dodon
Lutierul de la Calarasi a deprins cu adevarat meseria abia la inceputul anilor ’90, cand a fost trimis la studii peste Prut. Mai intai, a invatat la Cornel Subani, doctor-inginer in acustica viorii, si la Virgil Bosu, director la Opera din Timisoara. In Romania a mai facut un stagiu la fabrica din Reghin, dupa care a ajuns la Claire Fontaine, in Franta. Acolo l-a cunoscut pe Sorin Voicu, violonist in Orchestra Overj. La recomandarea acestuia, si-a perfectionat cunostintele in atelierele renumitilor Jean Friederich Schmidt si Silviu Sorret din Clermont Ferrant. In 2006 ii reuseste o lucrare unica in toata Europa: a confectionat toate instrumentele pentru o orchestra cu camera – 12 viori, patru viole si doua contrabasuri. Cu aceste instrumente a sustinut un spectacol extraordinar Orchestra de Camera de la Sala cu Orga din capitala. In prezent, el viseaza sa creeze un set de instrumente pentru o orchestra de camera din Franta. Ii dorim mult succes, mai cu seama ca ieri a implinit 60 de ani.
La multi ani, maestre!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
