Toata suflarea politica din Moldova asteapta plenara PCRM – bizara sintagma intr-o Europa in care comunismul s-a prabusit acum doua decenii si peste al carui mormant creste iarba verde. Noi insa suntem in Moldova si cu asta am spus totul. Interesul fata de viitoarea plenara a comunistilor e alimentat de faptul ca la ea se va decide daca PCRM va vota sau nu pentru candidatura lui Marian Lupu la functia de presedinte al republicii. Toti inteleg ca nu plenara, ca organ colectiv, ci personal Voronin va decide. De regula, la asemenea plenare nu se produc minuni. Indiferent daca la aceasta plenara se va produce sau nu vreo minune, ea va deveni cu adevarat istorica. Pentru ca va fi ultimul cui batut in sicriul politic al lui Voronin, dar si al PCRM. Explic ce am in vedere.
1. Daca exista acel grup de disidenti care vor neglija decizia plenarei si vor participa la alegerea presedintelui, PCRM va intra intr-un proces rapid de dezintegrare. Cu siguranta, multi comunisti – din oportunism sau pragmatism politic – vor dori sa evadeze din atmosfera sufocanta si dictatoriala, mentinuta cu buna stiinta in PCRM de catre Voronin.
2. Daca unitatea PCRM nu va fi sparta si comunistii nu vor participa la alegerea presedintelui, pe comunisti ii asteapta o campanie electorala foarte dificila. Alianta a demonstrat ca poate guverna tara si daca, in rastimpul ce i-a mai ramas pana la anticipate, va reusi sa mentina acelasi ritm, sansele ei electorale vor creste. Societatea, electoratul comunist indeosebi, s-a convins ca niciuna dintre previziunile apocaliptice ale comunistilor despre noua guvernare liberal-democratica nu s-a adeverit: pensiile si salariile se platesc, bugetarilor din invatamant li s-au majorat salariile, trenurile merg, avioanele zboara, apa in fantani n-a secat si nici soarele din cer n-a picat. Iata de ce, anticipatele pentru PCRM pot deveni fatale. Dupa ce societatea a vazut noua echipa de guvernare, constituita in temei din oameni inteligenti si tineri, e greu de admis ca ea va dori sa readuca la guvernare batranele fosile rosii. Astfel, indiferent de varianta pe care se va merge, PCRM se afla in fata unei situatii fara alternativa.
Din pacate, Alianta nu exploateaza aceasta lipsa de alternativa a PCRM. Unii dintre liderii ei continua sa fie hipnotizati de fosta forta a acestui partid. Tactica aleasa de ei mi se pare gresita, paguboasa chiar. Cedarile la care sunt gata sa mearga acesti lideri sunt lipsite de sens si de logica politica. Comunistilor, fiind stransi la zid, trebuie sa li se impuna un joc dur, nu sa li se ofere cedari principiale. Aflat pe buza prapastiei, PCRM-ului nu trebuie sa i se intinda mana, ci sa i se dea un sut. Aceasta e logica politica a momentului. Cedarile la care sunt gata unii lideri ai Aliantei pot lovi serios in electoratul acesteia. Chestiunile legate de neutralitatea RM, relatiile ei cu CSI si NATO, precum si cele ce vizeaza arhisensibilele probleme de limba si istorie nu pot fi scoase la taraba, ele sunt cu mult mai importante decat viabilitatea Aliantei, deoarece constituie insasi ratiunea crearii ei.
Iata de ce tactica cedarilor si cersitului este gresita. Aceasta tactica convine numai comunistilor. Mingea e in campul Aliantei si jocul ei trebuie construit reiesindu-se din aceasta realitate, dar nu din vechea frica fata de fostul atotputernic PCRM.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
