Or, o publicație periodică apare din start ca un produs matur, la care lucrează o echipă întreagă de jurnaliști dedicați, dornici de afirmare. TIMPUL a ajuns la situația când este produs de oameni care au crescut cu el. Eu, cel puțin, îl cumpăr din timpul liceului, fiind primul ziar de limba română pe care l-am citit.
La începutul anilor 2000, era, de fapt, singurul ziar serios, interactiv și deschis spre cititor. Piața media s-a mai diversificat, dar TIMPUL încearcă mereu să vină cu ceva nou. Nu mă refer doar la versiunea tipărită, dar și platforma on-line și toate avantajele pe care aceasta le oferă. Și dacă a ajuns TIMPUL până aici, ca să împlinească 14 ani, atunci asta se datorează tuturor echipelor de reporteri care și-au lăsat semnătura pe paginile lui. Unii au venit doar ca să plece, alții au rămas în memoria cititorilor.
Nu am planificat niciodată să lucrez la TIMPUL, dar, ca de obicei, lucrurile spontane și neașteptate sunt cele mai faine. Îmi amintesc prima ședință a redacției, în care domnul Constantin Tănase, ținând CV-ul meu în mână, m-a prezentat întregii echipe. De atunci, au trecut peste cinci ani. Cu toate schimbările politice din țară, crize și proteste, îmi place că ziarul nu și-a schimbat atașamentul său față de românism și valorile culturii românești și nu a trădat cititorii.
Timpul e ca un motan, care zgârie când ceva nu-i place că se întâmplă în țara noastră. Faptul că o parte din colegii mei au pisici acasă nu are nicio legătură.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
