Timpul.md

Istorie 7 Aprilie 2013 | 09:55

UN MUZEU DE IMPORTANŢĂ PLANETARĂ SE RUINEAZĂ…

Se zice că cine n-are bătrâni, să-şi cumpere, iar cine n-are celebrităţi, să le inventeze…

Dar cine le are şi vrea cu tot dinadinsul să le uite, ce trebuie să facă?...
În Chişinău, pe str. Şciusev 77, se află Muzeul „Alexei Şciusev” şi una dintre piesele cele mai valoroase ale acestui muzeu este poza de familie, în care în copilăria lor au fost surprinse viitoarele celebrităţi alături de părinţii lor.

În familia funcţionarului Victor Şciusev din Chişinău s-a născut una dintre primele femei-medic din Basarabia - Maria Şciusev-Porucic (6.II.1859, Chişinău – 18.V.1934, Chişinău, Cimitirul Central).

A fost primul copil în această familie. Îşi face studiile la gimnaziul local de fete, ulterior absolvind la Sankt Petersburg cursurile de medicină de pe lângă spitalul militar. Diploma de medic a primit-o în 1885. A activat în diverse puncte medicale şi spitale de zemstvă: Ialoveni (1890-1908), Tighina, unde a muncit alături de soţul său, Constantin Sozontie, medic şi el, la Durleşti, la Ruseştii Noi şi în alte localităţi.

La rândul său, un alt membru al familiei, Petru Şciusev (19.VI.1871, Chişinău – 18.VI.1934, New York), a fost o figură nu mai puţin remarcabilă: călător, medic, etnograf, antropolog, publicist. A colindat lumea şi a preferat să stea cât mai departe de raiul sovietic.
Iar Pavel Şciusev (6.06.1880, Chişinău – 1957, Moscova) este inginerul care a proiectat lacul („marea”) Ghidighici şi albia râului Bâc, sperând să dea Chişinăului aspect de oraş situat pe un râu navigabil.
Dar cel mai celebru dintre fraţi a fost arhitect – Alexei Şciusev (26.IX.1873, Chişinău – 24.V.1949, Moscova), academician, care a edificat clădiri monumentale.

Este unicul arhitect din lume care a reuşit pe parcursul activităţii sale să obţină asemenea performanţe profesionale, adică proiectele lui au devenit clădiri şi bulevarde: cinci proiecte în anii de studenţie, 25 de proiecte mari până în 1917 şi 100 de proiecte după 1917.

Când citeşti biografia lui, fie şi în formula cea mai comprimată, rămâi profund marcat de marea lui personalitate şi de realizările greu de imaginat. A proiectat planul de reconstruire a Moscovei: Gara Kazan, clădirea Telegrafului, Hotelul „Moscova”, Institutul de Mecanică din Moscova (1923-1930), mausoleul lui Lenin (1924-1930), proiectează staţia de metrou „Komsomolskaia-Centură” (1949), clădirile sediilor Prezidiului AŞ a URSS, Institutului de Fizică, Institutului de Chimie Organică, Institutului de Genetică – toate ale AŞ a URSS (1949), blocuri de locuit (1938-1939), bisericile „Pokrov”, „Marfo-Mariinskaia” ş.a. A proiectat o serie de edificii la Tbilisi, Baku, Batumi (1933-1938), o serie de poduri – la Moscova, Smolensk, Tbilisi. Proiectează edificiul Teatrului de Operă şi Balet din Taşkent (1940-1947). Proiectează artera principală a Kievului – bd. Kreşceatik (1945), Observatorul astronomic de la Pulkovo (Leningrad, 1949) şi oraşele satelit ale Leningradului: Pavlovsk, Puşkino ş.a.
Dar a început cu arhitectura ecleziastă: iconostase, a făcut picturi murale în biserici, a restaurat o biserică din sec. al XII-lea la Ovruci (1904-1911), a proiectat biserica de pe câmpia Kulikovo, în gubernia Harkov (1912), proiectând şi în Basarabia câteva biserici de toată frumuseţea. A proiectat oraşe mari şi mici: Volgograd, Istra ş.a. şi muzee ca „Iasnaia Poleana”.

A trece în revistă opera lui într-o formulă chiar şi enciclopedică este aproape imposibil.
S-a născut Alexei Șciusev la 26 septembrie 1873, la Chişinău, în familia unui funcţionar.

A învăţat la Gimnaziul nr. 2 din Chişinău (1883-1891). În 1897 a absolvit cu medalia de aur Academia de Arte Frumoase din Petersburg, obţinând dreptul la o bursă care i-a permis timp de doi ani de zile să studieze arhitectura şi pictura în Austria, Italia, Franţa, Marea Britanie. Tot în acelaşi an s-a căsătorit cu chişinăuianca Maria Karcevski, sora prietenului său, renumitul pedagog Mihail Karcevski. Şi-a început cariera profesională cu proiectarea unor case de locuit şi cu restaurarea unor case importante din Petersburg, cum ar fi palatul Olsufiev. În paralel, a scris câteva capitole pentru Istoria artei ruse (1909), e profesor la Şcoala Superioară de Arte VHUTEMAS (1918-1926), preşedinte al Societăţii de Arhitectură din Moscova (1919-1929), director al galeriilor de artă „Tretiakov” (1926-1929), director al Muzeului de Arhitectură din Moscova (1946-49), profesor la Institutul de Arhitectură din Moscova (1948-1949). Conducător al Direcţiei academice de proiecte (1938-1949).

Şi până azi este complicat să-l defineşti, cărui domeniu să-l atribui plenar, căci s-a impus ca istoric şi teoretician al artei, arhitect-academician al Academiei de Arte a Imperiului Rus (1912), membru al Academiei de Ştiinţe a URSS (1943). Şef al Sectorului istoria arhitecturii la Institutul de Istorie a Artelor al AŞ a URSS (1944).

Autor a peste 240 de articole şi studii privind teoria şi istoria artei.
Deşi a decedat la 24 mai 1949, la Moscova, legătura lui cu Basarabia a fost şi a rămas una de suflet. A proiectat câteva biserici şi case până la revoluţia din 1917, a revenit în 1940, iar în 1945-1948 a proiectat şi executat restabilirea oraşului distrus în timpul războiului.

Spre regret, nu toate cele schiţate de A. Şciusev s-au realizat întocmai aşa cum a dorit creatorul - casa guvernului sau malurile Bâcului. El a evitat distrugerea bisericilor „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi „Sf. Ilie”, dar cei care urmau să-l moştenească la cârma arhitecturală a Chişinăului au făcut tot posibilul ca să lichideze aceste edificii istorice.

La rândul său, Chişinăul a dat numele străzii Leovei, pe care el a locuit, numele A. Şciusev, iar casa în care a locuit, la 18 septembrie 1947, a fost deschis Muzeul Arhitecturii, după care peste un timp a fost închis şi, abia în anul 1972, în casa cu nr. 77 s-a deschis Casa-muzeu „A. Şciusev”.
Cercetătoarea Ludmila Năstase, într-un material dedicat acestui muzeu, reproduce câteva rânduri semnate de marele arhitect:

„În una dintre ultimele sale vizite la Chişinău, în Condica de impresii a muzeului şi-a lăsat sugestiile sale privind organizarea acestui muzeu:
„În căsuţa în care mi-am petrecut copilăria şi unde ţin minte şi cunosc orice colţişor a fost fondat muzeul de arhitectură şi tehnică de construcţii.
Acest aşezământ cultural, în care sunt expuse proiectele şi fotografiile edificiilor mele, de acum servesc drept fundament de reflectare a unor perioade ale activităţii mele arhitecturale.

Întotdeauna am visat să fiu util prin munca mea ţării şi oraşului natal.
În timpul de faţă mă ocup de restabilirea Chişinăului, proiectând în mod nou capitala Moldovei Sovietice.

Cele mai sincere urări de bine în scopul extinderii spaţiului expoziţional al muzeului în toate odăile căsuţei, deschiderii unei biblioteci de specialitate, a creării unui mic lectoriu cu scopul ca tânăra generaţie să studieze şi să continue marile tradiţii ale arhitecturii pentru a contribui prin munca sa la înflorirea or. Chişinău, capitala Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti. 22 septembrie 1947”.

Cu regret, până în prezent din frumoasele porniri, ce şi le dorea maestrul – atât lărgirea spaţiului expoziţional, cât şi crearea unei biblioteci şi a unui lectoriu, n-au mai fost realizate în viaţă, însăşi Casa memorială trecând printr-un calvar de-a lungul existenţei sale” („Preocupările muzeografice ale lui A. V. Șciusev”).

Am rămas şocat când în 1991 Ministerul Culturii al RM în Casa-muzeu a lui Alexei Sciusev, păstrată ca prin minune, a deschis un hotel pentru necesităţile ministerului. Hotel ce activează şi astăzi râvnind poate să ocupe întreaga casă şi să lichideze muzeul memorial al genialului arhitect…

Iar recent văzând pe clădirea de pe str. Șciusev 77 avizul „Atenţie! Clădire avariată!”, am înţeles că acest muzeu de importanţă planetară va fi condamnat la ruinare…

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus