Social

Un violator, ajutat de justiţia moldovenească, şi-a băgat victima la închisoare

Nimeni n-ar vrea să ştie vreodată cum este să fii condamnat fără să ai dreptul de a te apăra, cum poţi pierde 20 de ani din viaţă fără nicio şansă de a-i păstra, să fii numit criminal atunci când pe nimeni nu interesează dacă eşti sau nu vinovat, să ştii că cel care ţi-a nenorocit viitorul este liber şi nu va sta după gratii niciodată – o vei face tu în locul lui. Este experienţa unei tinere condamnate la 20 de ani de închisoare pentru omor. Chiar dacă a fost hărţuită sexual, în faţa Justiţiei ea a fost prezentată ca o criminală, şi nu ca o victimă. „Metamorfoza” nu a fost complicată, a fost nevoie doar de mulţi bani care, până la urmă, s-au dovedit a fi destui pentru a o băga la închisoare şi pentru a-i face pe părinţi să uite pentru totdeauna că au o fiică. Cel care a violat-o, a lăsat-o însărcinată, i-a ucis pruncii şi a întors toate dovezile împotriva ei se plimbă nestingherit în libertate. Se întâmplă în R. Moldova…

Violată de un fermier bogat din sat

Tragedia femeii, care nu doreşte să-şi facă public numele, a început în 2006. Provenind dintr-o familie săracă din raionul Glodeni, Marica (aşa o vom numi în continuare) a fost nevoită să lucreze cot la cot cu părinţii pentru o bucată de pâine. Nu avea timp de distracţii – lucruri fireşti pentru tineret. Părinţii decideau întotdeauna pentru ea. Aceştia erau preocupaţi mai mult de agonisire pentru un păhărel, decât de fericirea fiicei lor. „Dacă o să faci ceva nechibzuit, o să te omor”, asta auzea ea în schimbul rugăminţilor de a fi lăsată în sat cu fetele… Că tata o va omorî în bătaie s-a temut Marica şi atunci când angajatorul ei, un fermier cu „buzunarul gros” din sat, la care lucra cu ziua, a violat-o. Frica şi ruşinea au făcut-o să evite discuţia cu părinţii despre faptul că a fost forţată să întreţină relaţii sexuale cu un bărbat cu aproape 30 de ani mai în vârstă decât ea.

„După ce m-a bătut, mi-a dat pastile şi mi-a injectat ceva”

Timpul a trecut, iar Marica păstra în suflet fără să divulge nimănui taina violului, iar, odată cu timpul, în burta ei creşteau doi gemeni. Şi-a dat seama însă prea târziu, când gemenii aveau deja 24 de săptămâni – un termen interzis pentru avort. Neştiind ce să facă şi cui să se adreseze după ajutor, a mers la el. „Ce să fac, sunt gravidă?”, ne povesteşte ea printre lacrimi. Într-o zi, când Marica se afla singură acasă, a venit el. „M-a bătut cu picioarele şi pumnii. M-a impus să i-au pastile şi mi-a injectat ceva. Îmi pierdusem cunoştinţa”… S-a trezit deja la spital. Mama era de trei zile ţinută la poliţie – trebuia să explice cine i-a făcut fiicei avort, omorând gemenii, după care i-a îngropat în grădină. De atunci, totul s-a perindat foarte repede – violatorul a ameninţat-o că, dacă va spune adevărul, o să stea la închisoare. Speriată, a spus că ea este vinovată, după care a urmat un proces umilitor şi sentinţa. Poliţia comunistă de atunci şi-a frecat mâinile – caz închis! Lucrurile păreau simple – îşi ura pruncii pentru că erau rezultatul unui viol, de aceea i-a omorât.

Părinţii au retras de la poliţie plângerea pentru viol

Înţelegând că a fost minţită şi că, luând vina asupra ei, s-a condamnat singură, Marica a căutat sprijin la părinţi. Aceştia însă n-au mai vrut să ştie de ea. Fraţii şi surorile la fel şi-au respins sora „ucigaşă”. „La Rusca a venit o singură dată în vizită o soră de-a mea. Mi-a spus că părinţii au primit mulţi bani de la violator ca să retragă plângerea de la poliţie, depusă pentru viol. De-atunci nu a mai venit nimeni să mă vadă. Nu mi-a trebuit de la ei nimic – doar un pic de susţinere…”, se îneacă în lacrimi Marica.

Şase ani în temniţă…

Au trecut şase ani de-atunci. Acum Marica este în libertate. De curând a fost graţiată, printr-un decret al preşedintelui interimar, Marian Lupu. Pentru libertatea ei au militat însă reprezentanţi ai ONU, Fondului ONU pentru Populaţie, precum şi alte organizaţii – Centrul pentru Drepturile Reproductive din SUA, Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova, dar şi persoane publice foarte cunoscute.

Urăsc jurnaliştii… şi bărbaţii

„Am fost acuzată de omor, deşi nu sunt vinovată. Nici avocat n-am avut. Nu ştiu nimic de familia mea, dar nici nu vreau să ştiu”, ne povesteşte acum Marica – frumoasă, îngrijită, dar foarte tristă şi cu ochii în lacrimi. „Nu-mi plac jurnaliştii. Mi-au făcut mult rău, scriind prostii în articole de senzaţie, m-au numit mamă-criminală, deşi nimeni nu s-a interesat despre ce s-a întâmplat cu adevărat”. Nici bărbaţii nu-i mai poate suferi aproape. N-a cunoscut dragostea şi tandreţea lor, ci doar violenţă, abuz şi durere.

Un vis…

Astăzi, Marica este cazată la un azil din Chişinău unde beneficiază de consiliere psihologică, orientare profesională şi suport pentru reintegrare. În curând va începe nişte cursuri de bucătar. Vrea să-şi construiască viaţa cât mai departe de casa şi trecutul ei. Nu mai poate avea încredere în oameni, dar învaţă acest lucru zi de zi. Şi mai are un vis – vrea o familie.

Cazul a ajuns în atenţia opiniei internaţionale. Dovada cea mai elocventă că Marica nu este vinovată cu nimic au fost declaraţiile depuse de ea în prima instanţă în privinţa celui care a violat-o, dar şi multe alte circumstanţe: procurorul i-ar fi cerut 20.000 dolari ca să o absolvească de pedeapsă. Mai mult, starea gravă în care a fost găsită după avortul provocat nu i-ar fi permis fizic să sape groapa, să-şi omoare fetuşii şi să-i înmormânteze.

 
Boris Gâlcă, reprezentant adjunct UNFPA, Fondul ONU pentru Populaţie în RM:

„Justiţia a demonstrat că este influenţată de corupţie, interese, dar şi iresponsabilitate când decide soarta unui om. Organele competente din RM nu au ţinut cont de observaţiile concludente ale Comitetului pentru Drepturile Omului, ale raportorilor ONU în acest caz. Cu susţinerea Centrului pentru Drepturi Reproductive din SUA, la CEDO a fost depusă o plângere din numele Maricăi împotriva RM. În această reclamaţie Moldova este acuzată de faptul că a violat mai multe drepturi garantate de Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului. Aşteptăm pronunţarea hotărârii. RM va fi din nou condamnată pentru o justiţie incompetentă, deşi noi nu urmărim acest scop. Vrem doar ca acestei femei să i se facă dreptate… Puţini ştiu că adevăratul scop al vizitelor repetate în 2011 la Chişinău a Andreei Marin a fost, de fapt, să atragă atenţia asupra încălcării drepturilor femeilor în domeniul sănătăţii reproductive şi sexuale, în special, în acest caz”.

 

Gheorghe Mustea, compozitor, dirijor, preşedintele Comisiei de graţiere de pe lângă preşedintele RM:

„Deseori justiţia hotărăşte vinovăţia cuiva, doar în baza unor dovezi, care de multe ori sunt insuficiente pentru a da o sentinţă sigură. Noi analizăm portretul psihologic al omului cu care discutăm. Descoperim şi dovezi vorbitoare, care lipsesc însă de pe masa procurorilor”.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *