Unde sunt minţile moldovenilor?

Dumitru Daniliuc a obţinut o medalie de argint şi două de bronz la olimpiadele internaţionale de matematică şi două de argint la balcaniade, Alexandru Andoni este deţinătorul a trei medalii de argint obţinute la olimpiadele internaţionale de informatică, Gheorghe Chistol a fost olimpic la fizică (foto). Cu toţii, după ce şi-au făcut studiile la una din cele mai prestigioase universităţi din SUA, Massachusetts Institute of Technology (MIT), au rămas să muncească acolo, peste Ocean. Dumitru Daniliuc este unul dintre moldovenii superdotaţi care au cucerit americanii şi a ajuns să lucreze în una dintre cele mai inovative zone din lume: „Silicon Valley” din California.

La numai 18 ani, Dumitru Daniliuc a plecat la Massachusetts Institute of Technology, unde şi-a continuat studiile. A locuit în Cambridge patru ani, iar de mai bine de cinci ani şi jumătate locuieşte şi munceşte în zona denumită „Silicon Valley”, unde activează cele mai mari companii producătoare de semiconductoare, microprocesoare şi din industria calculatoarelor.

Cum e să fii student american

„Cei din universităţile cu renume te admit la facultate chiar dacă nu ai cu ce să achiţi studiile, iar ulterior te ajută să te descurci. Nici nu gândeam că aş putea să-mi permit să achit cheltuielile de studii care se ridică la circa 40 de mii de euro pe an, dar mi-au oferit granturi şi împrumuturi şi am reuşit să finisez cu brio studiile la MIT”, mi-a spus Dumitru cu care am discutat prin internet, deoarece el se află tocmai în California. Îmi povesteşte că la început i-a fost destul de greu să se integreze în societatea americană şi că iniţial s-a împrietenit cu câţiva tineri veniţi din România, pe care îi cunoscuse la olimpiade.
Despre anii studenţiei Dumitru îşi aminteşte cu plăcere: „Eram foarte independenţi, făceam ce consideram de cuviinţă. Cât priveşte cursurile, trebuia să înveţi sistematic. Dacă trăgeai chiulul o săptămână, după aia îţi trebuia încă o săptămână ca să recuperezi materia. În plus, mă simţeam ciudat şi entuziasmat să fac cursuri cu un profesor care tocmai a luat Premiul Nobel”, îşi redă tânărul emoţiile trăite pe băncile universităţii.

Alexandru Andoni, olimpic la informatică, Dumitru Daniliuc, olimpic la matematică, şi Gheorghe Chistol, olimpic la fizică

Moldova – o ţară… care nu prea ţine pasul

Când l-am întrebat de ce a optat pentru o universitate internaţională şi nu pentru una din Republica Moldova, tânărul mi-a spus foarte dezamăgit: „Nu ştiu dacă s-au mai schimbat lucrurile, dar la momentul când am plecat universităţile din Moldova nu îţi ofereau o perspectivă prea bună şi nici nu eram entuziasmat de posibilităţile de angajare”. Tânărul a remarcat faptul că o diplomă a unei universităţi de prestigiu din SUA îţi deschide mult mai multe uşi decât o diplomă din Moldova. Iar cât priveşte aplicarea cursurilor la discipline precum informatica, tânărul consideră că Moldova nu prea ţine pasul cu noile inovaţii.

Profesionişti, dar ipocriţi

Discutând despre moldoveni şi americani, despre concepţii, mentalităţi şi comportamente, Dumitru îmi destăinuieşte că ceea ce apreciază cel mai mult la americani este atitudinea profesionistă cu care abordează orice problemă sau acţiune. „Nu există chestii de genul: i-am adus cafea şefului în fiecare dimineaţă şi acum mă promovează. Lucrurile se obţin pe merite. Interacţiunea dintre oameni este mai corectă. Nu prea vezi pe cineva înjurând pe stradă. Lumea e mai tolerantă”, spune moldoveanul. El a remarcat că, spre deosebire de Moldova, unde dacă încerci să faci ceva şi nu reuşeşti eşti calificat drept ratat, în State lumea vede cu ochi frumoşi reuşitele tale, chiar dacă ele au survenit după o serie de eşecuri.
Americanii, pe lângă virtuţile lor, au şi o serie de neajunsuri, unul dintre care este egoismul. Lumea este mult mai rezervată când vine vorba de prieteni. „Şi mai sunt unii şi ipocriţi: te întâlneşti cu ei, stai cinci minute de vorbă şi îţi zâmbesc de parcă aţi fi cei mai buni prieteni, iar a doua zi nici măcar nu se salută cu tine. Asta mi se pare puţin ciudat”, a remarcat tânărul programator.

Pritzker Pavilion din Chicago

Google – prea mic pentru ambiţiile moldovenilor

O frunzuliţă dintr-un copac imens, o verigă dintr-un lanţ de o lungime impresionantă, astfel se simţea Dumitru după câţiva ani de muncă în Compania Google. Ambiţios din fire, olimpicul nostru spune că, deşi făcea ceva util, nu putea să afirme că face lucruri mai interesante şi mai utile decât alţii, ţinând cont că o bună parte din angajaţii de la Google prestau aceeaşi muncă.
Astfel că, după cinci ani de activitate la această companie din California, unde a început să muncească pe când era student, moldoveanul s-a angajat la o altă companie, aflată de abia la început de cale. Nu este încă o companie licitată la bursa de valori, dar Dumitru Daniliuc, împreună cu prietenii săi, speră ca, în scurt timp, aceasta să se dezvolte suficient şi să acceadă şi la bursă. Firma se ocupă cu fabricarea tehnologiilor pentru identificarea locaţiei telefoanelor mobile.
„Dacă mergi la o companie mai mică, e mai greu la început, trebuie să depui mult efort, dar dacă vii la debut ai şansa ca anume tu să defineşti o parte din companie. Apare oportunitatea să defineşti tehnologiile şi infrastructura de la bun început şi, dacă merge totul bine, acestea vor fi folosite de alţii în următorii cinci-zece ani”, afirmă tânărul pasionat de munca ce o face şi dornic să se afirme în lumea mereu schimbătoare a tehnologiilor. În plus, el mai remarcă: „Un alt motiv pentru care am plecat e speranţa să fac mai mulţi bani pentru că, dacă vii de la început într-o companie, ai şansa să faci şi nişte bani din asta. Iar la Google chiar nu mai aveai cum să faci milioane”.

Nu mă întorc decât dacă…

Cât priveşte perspectiva de a se întoarce în ţară, Dumitru Daniliuc spune că nu o ia deloc în calcul şi că, în cel mai rău caz, ar putea să se stabilească cu traiul la Bucureşti. El spune că în SUA are acces nemijlocit la cele mai noi tehnologii şi că Moldova este „oarecum înapoiată” la capitolul acesta. Pentru ca Moldova să se dezvolte în ritm alert, Dumitru consideră că, mai întâi, ar trebui să dispară nepotismul. „În momentul în care toată lumea ştie că obţine totul doar pe bază de merite, se creează o societate mai sănătoasă”, consideră olimpicul. Iar despre viitorul său, deocamdată nu se vede niciunde altundeva decât în California, cel puţin următorii doi ani, dar spune că s-ar întoarce în Moldova dacă ar fi creat un mediu optim pentru desfăşurarea activităţilor sale.