Veaceslav Untila, presedinte al Miscarii Actiunea Europeana: Formatul hexagonal – o solutie pentru conflictul transnistrean

– Dle Untila, acum cativa ani ati venit cu o initiativa legislativa care prevedea declararea datei de 2 martie drept zi de comemorare a celor cazuti in conflictul armat de pe Nistru din 1992. Care este soarta acestei initiative?

– Guvernarea comunista a tinut-o „in sertar” mai mult de doi ani de zile. As vrea sa cred ca a procedat astfel doar din motivul ca ea a venit de la un reprezentant al Opozitiei. Altminteri, indiferent de motiv, mi se pare amoral sa te opui instituirii unei zile de comemorare a celor care si-au dat viata pentru patrie. Ei au fost adevarati eroi si faptul ca Republica Moldova este, astazi, un stat suveran si independent, iar integritatea sa teritoriala e recunoscuta in plan international, este si meritul lor.

In prima perioada dupa venirea democratilor la guvernare, nu am pus aceasta chestiune. Intelegeam prea bine ca existau probleme social-economice stringente, care necesitau solutii rapide si eficiente. Dar, odata cu stabilizarea situatiei, am propus revenirea la acest proiect de hotarare. In prima faza, unii colegi s-au opus. Am incercat sa inteleg care sunt motivele si sa intreprind actiunile ce se impuneau. Am avut senzatia ca ei erau usor deranjati de faptul ca aceasta zi de comemorare urma sa fie inclusa intr-o hotarare adoptata de Parlament la inceputul anilor 1990 ai secolului trecut care, in denumirea sa, se referea doar la zile de odihna si sarbatoare, desi in cuprinsul legii erau si zile de comemorare. Spre exemplu, Ziua de comemorare a lui Mihai Eminescu, care nu este nici zi de odihna, nici zi de sarbatoare. Pentru a inlatura acest impediment, am elaborat un nou proiect de hotarare, prin care am modificat denumirea hotararii respective, mentionand ca ea se refera si la zilele de comemorare. Dar nu am simtit vreo schimbare de atitudine, indiferent de argumentele aduse. In situatia creata, am fost nevoit sa insist si, intr-un final, am reusit introducerea chestiunii in ordinea de zi si acum sper ca ea va fi adoptata de Parlament.

– Dar intre timp a venit si de la Guvern o initiativa similara…

– As vrea sa cred ca aparitia acestui proiect de lege se datoreaza lipsei de comunicare in cadrul AIE. Sunt departe de gandul ca noua guvernare ar prelua vechile practici comuniste, cand proiectul Opozitiei era pus pe raft, iar intre timp se elabora un proiect similar, care avea insa un alt autor. Dar trebuie sa recunosc ca, la un moment dat, am admis si aceasta idee, pe care am si expus-o public. Mi-am intrebat colegii de Alianta: care a fost necesitatea unui nou proiect? Am inteles ca e vorba de denumirea acestei zile. Le-am spus atunci ca nu era nicio problema daca puneam proiectul de hotarare elaborat de mine in discutie ca principiu, iar denumirea o stabileam prin consens in Parlament. Nu conteaza cine e autorul acestui proiect de lege – eu sau Guvernul -, ci faptul ca un asemenea proiect sa fie adoptat si sa existe o zi de comemorare a celor cazuti la Nistru. Sper ca mesajul pe care l-am transmis va fi auzit de colegi si vom gasi o iesire din situatie. Daca nu, intentia de a promova o initiativa nobila in esenta, va avea un singur rezultat – ne vom face de ras si vom batjocori memoria eroilor.

– Dle Untila, nu o data ati venit cu initiative in sustinerea celor care au luptat la Nistru. Acest lucru se datoreaza faptului ca ati luptat in acel razboi?

– Inclusiv. Stiu mai bine ca oricine prin ce au trecut fostii mei camarazi de arme in timpul conflictului, dar si dupa razboi. Spre regret, niciuna dintre precedentele guvernari nu a fost preocupata suficient de solutionarea problemelor cu care se confrunta aceasta categorie de cetateni. Ba mai mult, uneori s-a incercat lipsirea combatantilor si de unele dintre putinele facilitati de care beneficiau. De fiecare data am intervenit, prin instrumentele legale pe care le-am avut la dispozitie, si ma bucur ca uneori efortul meu s-a incununat de succes. Este de datoria mea morala si civica sa pledez cauza combatantilor si voi face acest lucru ori de cate ori va fi nevoie!

– La ce v-ati referit cand ati spus ca s-a incercat lipsirea celor care au luptat la Nistru de facilitati si ca ati reusit contracararea acestor tentative?

– De exemplu, guvernarea precedenta a incercat sa-i lipseasca pe participantii la conflictul armat de pe Nistru, care mai sunt inca incadrati in efectivul organelor de Interne, de suplimentul la pensie ce li se cuvine si pe care au obtinut-o aparand suveranitatea, independenta si integritatea tarii. Nu am reusit sa obtin stoparea acestei faradelegi in Parlament, deoarece atunci eram in Opozitie, in schimb, am initiat un proces in Curtea Constitutionala, pe care l-am castigat in partea ce tinea de pensia categoriei de combatanti mentionati mai sus. Era clar ca Parlamentul a adoptat o lege neconstitutionala si eu am sesizat Curtea Constitutionala, pentru a restabili dreptatea.

– Daca ar fi sa va intreb – in calitate de politician, dar si de participant la razboiul din Transnistria – cine si cu cine a luptat in 1992, ce ati raspunde?

– Am spus-o si o mai spun: atunci a avut loc un razboi dintre tanarul stat Republica Moldova si Federatia Rusa, care dorea sa mentina acest teritoriu in sfera sa de influenta. O confirma si Decizia CEDO in cazul Ilascu si altii contra Moldovei. Armata a 14-a a Uniunii Sovietice, dislocata in regiunea transnistreana a RM, nici pe departe nu a avut rolul pe care incearca sa i-l atribuie unii. Prezenta acestei armate in stanga Nistrului si atunci, dar si in toti acesti ani care au trecut, a consolidat regimul separatist de la Tiraspol si a zadarnicit eforturile intreprinse in vederea reglementarii conflictului atat de catre conducerea RM, cat si de catre comunitatea internationala.

– Sa intelegem ca orice reglementare a problemei transnistrene este imposibila, atata timp cat in regiune stationeaza trupele rusesti?

– Din pacate, lucrurile stau anume asa. Eu sunt adeptul strategiei celor trei D, expusi consecutiv dupa cum urmeaza – Demilitarizare, Decriminalizare, Democratizare. Doar in aceasta formula putem obtine o solutie durabila pentru diferendul transnistrean. Acest conflict nu este unul etnic, religios sau care ar purta un caracter mai greu de depasit. Este un conflict politic, cu unele conotatii comercial-economice. Prin urmare, identificarea unei solutii pentru el este posibila, daca vom merge pe schema expusa mai sus. Nu trebuie sa inventam nimic in acest sens – urmeaza doar ca Rusia sa-si respecte angajamentele sale internationale privind retragerea trupelor si armamentului sau din regiunea de est a RM, iar noi sa punem in aplicare legile adoptate anterior de Parlamentul de la Chisinau cu referire la conflictul transnistrean si sa implementam acele intelegeri la care s-a ajuns deja, in primul rand, cele ce tin de consolidarea masurilor de incredere intre doua maluri ale Nistrului. Apropo, in noiembrie 2008, fiind membru al delegatiei parlamentare a RM la NATO, am promovat un amendament istoric in Rezolutia „Viitorul relatiilor NATO – Rusia”. In acel amendament, s-a indicat asupra necesitatii respectarii deciziei summitului OSCE de la Istanbul, privind retragerea trupelor si armamentului rusesc din RM.

– Exista mai multe opinii referitoare la eficienta actualului format de negocieri. Dvs. ce parere aveti?

– Cred ca actualul format „5+2” este mai bun decat precedentul (cel pentagonal), dar pentru sporirea eficientei lui se impun totusi unele schimbari. Anterior, am lansat ideea formatului hexagonal si insist ca acesta ar fi cel mai bun in situatia actuala. Transnistria urmeaza sa fie exclusa ca parte a procesului de negocieri. In lumina deciziei CEDO in cazul grupului Ilascu si altii contra Moldovei, rolul de parte in conflict urmeaza sa-i revina Rusiei care, respectiv, ar pierde calitatea de mediator si ulterior garant. De rand cu aceste schimbari, SUA si UE ar trebui sa devina mediatori si garanti, astfel fiindu-le substituita calitatea de observatori in procesul de negocieri, pe care o au in prezent. Adica, formatul de negocieri s-ar prezenta in felul urmator: RM si Rusia – parti in conflict, Ucraina, OSCE, SUA si UE – mediatori si garanti. O asemenea formula ne va permite sa ne miscam inainte si sa gasim o solutie echitabila.

– Va multumim pentru interviu.

Alexandru Damian,
pentru TIMPUL