Timpul.md

Actualitate 10 Mai 2021 | 01:49

Veteran al Armatei Române, refugiat în ’40 din cauza lui Andrei Plahotniuc: „Era un mare rău”

 

Ajuns la respectabila vârstă de 98 de ani, profesorul ieșean Gheorghe Ciubotaru, originar din localitatea Costuleni, Ungheni, este unul din puținii veterani ai Armatei Române rămași în viață. La 9 mai va sărbători Ziua Europei și, totodată, Ziua Eroilor, deși este convins că nimeni nu se întoarce erou din războaie. Păstrează vie în memorie amintirea anilor petrecuți în Basarabia, deportările, refugiul peste Prut. S-a confruntat personal cu Andrei Plahotniuc, bunicul lui Vladimir Plahotniuc, un NKVD-ist care a deportat peste zece familii din Costuleni și de răul căruia a fost nevoit să se refugieze în România.

După război, când a fost repartizat la muncă în calitate de profesor de matematică în județul Iași, a ales o localitate de pe malul Prutului de unde se vedea satul său de baștină. Mereu a fost cu gândul la Unire. Visul, probabil, nu-l va vedea realizat, dar Unirea este posibilă, susține profesorul, dacă acest lucru îl va dori majoritatea oamenilor din Basarabia.

Născut pe 23 aprilie 1923, Gheorghe Ciubotaru avea 17 ani la 28 iunie 1940, când rușii au ocupat Basarabia. Nu a fugit peste Prut asemenea altor intelectuali, ci a rămas să activeze ca învățător la școala din satul Costuleni. În calitate de președinte al sovietului sătesc a fost numit Andrei Plahotniuc, iar secretar al acestuia – cumnatul său, Petru Nadohovschi.

Muncă forțată, supravegheată de Plahotniuc

Aceștia au început să întocmească listele cu oamenii înstăriți din sat care urmau să fie deportați. Frica și teroarea au pus treptat stăpânire pe întreg satul. Părinții lui Gheorghe, Maria și Eftimie Ciubotaru, erau oameni înstăriți, aveau 12 ha de pământ, inclusiv 1,2 ha de viță-de-vie nobilă, o moară și o prisacă. Aveau animale și utilaje cu care lucrau pământul. Le-au luat toată averea. Se bucurau însă că nu sunt deocamdată deportați.

„Plahotniuc era un om foarte rău, care voia și a reușit să bage frica în oamenii din sat. Nu avea nicio școală. A ridicat peste zece familii din localitate, oameni gospodari, treziți în toiul nopții, la care le-au luat toată averea. Era mare jale în satul nostru atunci. Mulți dintre ei nu s-au mai întors”, își amintește profesorul.

Continua să muncească la școală, dar fără să fie plătit și sub amenințarea că, dacă nu va continua să apară în fața copiilor, va fi deportat. „Plahotniuc mi-a zis: „Dacă ceri bani, te duc în Siberia. Să-ți deie taică-tău”. Tata Eftimie a scăpat de deportare pentru că eu am consimțit să rămân învățător în acele condiții”, își amintește Gheorghe Ciubotaru.

Articolul integral pe Gazeta de Chișinău

 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus