În cadrul unui experiment în care au folosit musculiţe care au avut o dietă bogată în zahăr, oamenii de ştiinţă au observat că morţile premature nu erau legate de probleme legate de metabolism, ci din cauza acidului uric, un produs secundar al metabolismului nostru, notează Medicalxpress.
„La fel ca oamenii, muştele hrănite cu o dietă bogată în zahăr arată multe caracteristici ale bolilor metabolice, de exemplu acestea devin rezistente la grăsimi şi la insulină. Obezitatea şi diabetul sunt cunoscute a creşte mortalitatea la oameni şi astfel oamenii au presupus întotdeauna că zahărul în exces este dăunător pentru muşte”, explică dr. Helena Cochemé.
Cercetătorii explică faptul că deshidratarea reprezintă unul dintre primele simptomele ale diabetului şi că: „Apa este vitală pentru sănătatea noastră, cu toate acestea importanţa ei este adesea trecută cu vederea în studiile metabolice. Prin urmare, am fost surprinşi de faptul că muştele hrănite cu o dietă bogată în zahăr nu au prezentat o durată de viaţă redusă, pur şi simplu oferindu-le o sursă suplimentară de apă pentru a bea. În mod neaşteptat, am constatat că aceste muşte prezintă încă defecte metabolice tipice asociate cu zahăr alimentar ridicat”, după cum declară dr. Cochemé.
Plecând de la observaţiile realizate asupra consumului de apă, oamenii de ştiinţă au decis să se concentreze asupra sistemului renal, descoperind că zahărul în exces a dus la acumularea de acid uric, o moleculă apărută din descompunerea purinelor şi care are tendinţa de a se cristaliza. Acest fenomen poate fi oprit prin două modalităţi: creşterea consumului de apă sau o serie de medicamente care să regleze producerea acidului uric, oferind astfel o soluţie pe termen scut.
Ar putea creşterea cantităţii de apă consumate să reprezinte o soluţie în această situaţie? Dr. Cochemé explică: Din nefericire, nu…muştele hrănite cu zahăr pot trăi mai mult când le oferim acces la apă, dar acestea sunt încă nesănătoase. Şi la oameni, de exemplu, obezitatea creşte riscul de boli de inimă. Dar studiul nostru sugerează că întreruperea căii purine este factorul limitativ pentru supravieţuire în cazul muştelor care consumă mult zahăr. Aceasta înseamnă că morţile timpurii asociate zahărului nu sunt neapărat o consecinţă directă a obezităţii în sine”.
„Va fi foarte interesant să explorăm modul în care rezultatele noastre din studiul pe musculiţe sunt transpuse la oameni şi dacă purina contribuie şi la reglarea supravieţuirii umane”, mai adaugă dr. Cochemé.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
