Timpul.md

Opinii & Editoriale 19 Martie 2016 | 07:14

100 de ani de dadaism

La ultima întâlnire a cenaclului Republica al Bibliotecii Naționale am avut o seară atipică. Celebrarea curentului dadaist, ajuns la centenar, prin lecturarea unor poeme ale avangardistului român, evreu de origine, Tristan Tzara.

Sau cum bine a glumit Alexandru Vakulovski: „ne-am luat Tzara înapoi, platforma Dada".

Poemele au fost lecturate de rapperul Traian, un tânăr extrem de talentat, prezent deja pe scenele din R. Moldova și România. Dacă de obicei la Republica au loc lecturi din volume în lucru ale tinerilor scriitori, lansări de carte, întâlniri cu scriitorii de la noi de limbă română sau rusă, invitați din România, iar mai rar - întâlniri cu artiști plastici, regizori și alți invitați din diferite sfere artistice, seri de celebrare avem foarte rar. Pentru că de obicei nu stârnesc interesul dorit și nici efectul scontat.

De data aceasta evenimentul a ieșit peste așteptări. Primul merit îi revine, desigur, poetului Tristan Tzara. Dar e de apreciat și efortul lui Traian, pentru că tonul tânărului rapper (furios și neliniștit) au accentuat o dată în plus actualitatea și prospețimea unor poezii scrise cu o sută de ani în urmă. Dacă poeziile „de manual" ne fac să credem că în momentul de față poezia românească s-a schimbat foarte mult, o lectură din poeții avangardiști ne aduce rapid cu picioarele pe pământ.

Seara „dada" mi-a reamintit importanța avangardei românești, prospețimea unor poeți români, necesitatea unor astfel de seri. Îmi și imaginez cum ar ieși o seară cu poeziile semnate de Gherasim Luca. Oricum, nu e târziu.

Cenaclul Republica are încă vreme să organizeze evenimente de tot felul. Pentru că în această primăvară aniversăm și noi cinci ani de la înființare. Cinci ani în care cu sprijinul ICR, al Platformei unioniste „Acțiunea 2012", cu cel al scriitorului Nicolae Spătaru - care prin USM a reușit să ofere cazare unor scriitori invitați - cenaclul Republica a avut peste șase proiecte internaționale, peste douăzeci de scriitori români invitați să citească și să dialogheze cu scriitorii basarabeni (un contact absolut necesar câtă vreme literatura de la noi e parte a literaturii române) și a participat la mai multe evenimente literare din România.

Îi mulțumim lui Traian pentru lectura din Tzara, mulțumim casnicilor noștri, prezenți și implicați în evenimentele noastre, ne urăm și nouă la mulți ani și multe alte proiecte.

Cred că înființarea acestui cenaclu de către Biblioteca Națională e un mare plus, un câștig de imagine, o dovadă de deschidere spre tineri, pentru că biblioteca în general nu poate fi doar o imensă sală de lectură, ci e, în primul rând, așa cum se vede, o școală care formează și susține scriitorii. Sau altfel spus: care se implică în viitorul ei, fiindcă ce ar fi o bibliotecă dacă nu ar fi scriitori? Iar dacă o bibliotecă „lucrează" doar cu scriitorii care au murit deja cum poate fi ea vie?

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus