Timpul.md

11 Februarie 2010 | 16:32

14 februarie 2005: Mama, tu esti Patria mea!

Acum cinci ani, cu prilejul celei de-a 70-a aniversari a Poetului, TIMPUL in parteneriat cu Uniunea Scriitorilor a organizat un grandios concurs national de eseuri pentru elevi si liceeni, cu genericul „Mama, tu esti patria mea”. Premiile au fost inmanate chiar in ziua in care Vieru facea 70 de ani, pe 14 februarie 2005...

...La ora 11.00, holul Casei Scriitorilor era plin de lume si zumzaia ca o scoala la recreatia mare. Liceeni, insotiti de profesori din toate colturile republicii, venisera la Chisinau sa-si ridice premiile si sa-l vada pe cel despre care au scris cu atata inspiratie si dragoste. Festivitatea de premiere a fost deschisa de presedintele USM, acad. Mihai Cimpoi, care l-a felicitat pe poet, rugandu-l sa ramana in continuare un cavaler adevarului. Apoi a vorbit Excelenta sa Filip Teodorescu, ambasadorul Romaniei in RM, care a spus ca, prin cartile sale, Vieru a devenit un simbol si un portdrapel al intregii literaturi romane, fiind cel mai mare poet roman in viata.

La concurs au fost prezentate 170 de lucrari din toate raioanele RM. Preselectia a fost efectuata de catre o echipa de profesori, astfel incat, pentru etapa finala au fost alese 50 de lucrari. Fiecare autor a intrat in posesia unei diplome de participare si a unui set de carti, din partea redactiei, Uniunii Scriitorilor, Ambasadei Romaniei, revistei „Limba Romana”, ziarelor „Jurnal de Chisinau” sau „Literatura si Arta”. Si omagiatului i-a fost inmanata o diploma cu urmatoarea specificare: „Diploma de excelenta, sectiunea poezie se acorda poetului Grigore Vieru, Liceul „Limba si Literatura Romana”. Mentiuni speciale - ca temei pentru acordarea Premiului Nobel”. In cuvantul sau de raspuns, poetul a spus ca este fericit si fiindca i s-a atribuit titlul de Doctor Honoris Causa, conferit de catre Universitatea Pedagogica de Stat „Ion Creanga”, si de alte distinctii, insa cel mai mult l-au bucurat copiii-participanti la acest concurs. In semn de recunostinta, el le-a daruit fiecaruia cate un exemplar al volumului „Steaua de vineri”, insotit de un autograf. Marele premiu i-a revenit lui Andrei Prohin, absolvent al Liceului „Nicolae Iorga” din Chisinau, ulterior student la Facultatea de Istorie a USM. Cu premii speciale - cate un set de carti - au fost distinsi si profesorii liceenilor care au participat la concurs.

Constantin Tanase:
„Romania se intinde pana la Grigore Vieru”

 

De ce ne-am gandit la acest concurs si de ce „victima” acestuia a fost aleasa Grigore Vieru? Pentru ca, in ultimele doua secole, literatura romana traieste un blestem - blestemul de a nu fi intreaga fara literatura din Basarabia. De aceea, la intersectia secolelor XIX si XX, au aparut Constantin Stere si Alexie Mateevici. Astazi, la rascrucea mileniului II si III a aparut Grigore Vieru. Asa a vrut Dumnezeu sa se intample ca la noi poetii adevarati sa aiba doua nume - unul poetic si unul geografic. Astfel, la Rasarit, Romania se intinde nu pana la Nistru, ci pana la GrigoreVieru. Asa a fost sa fie, dar Romania traieste un frumos blestem: nu armatele si diplomatii stabilesc frontierele acestei tari, ci poetii. Fiecare poet de aici, pe langa numele de poet, mai are unul - stalp de hotar. Vieru nu e un simplu stalp de hotar. E un pichet de graniceri, dotat cu infanterie, artilerie si aviatie.

 

Grigore Vieru:
„M-am convins ca avem niste copii si profesori de exceptie”

 

Cel mai mult m-au bucurat acesti copii minunati. Cand a fost initiat concursul, aveam un sentiment de frica. Credeam ca o sa vina doua-trei lucrari si o sa ma fac de rusine. Dar cand mi-a prezentat dl Constantin Tanase un set de lucrari, am ramas profund emotionat, pana la lacrimi. M-am convins ca avem niste copii si profesori de exceptie in intreaga republica.

 

Protoiereu Ioan Ciuntu:

„Cu Dumnezeu in inima, cu condeiul in mana”

Afirm cu toata sinceritatea ca, dupa Dumnezeu si sfintii sai, cel mai iubit dintre conationali a fost si va ramane, chiar daca nu mai este printre noi, poetul Grigore Vieru.
Nu-mi amintesc exact cum si unde ne-am cunoscut, cert este insa ca relatia noastra de prietenie si colaborare a durat cam 20 de ani. Multi dintre confratii sai de condei, scriitori de seama, sunt enoriasii Catedralei „Sf. Teodor Tiron si Teodora de la Sihla”, totusi, Grigore Vieru a fost, vreme de 15 ani, seva acestui organism viu - biserica. Parca il vad si acum strecurandu-se printre crestini spre locul lui preferat - langa chipul zugravit al Sf. Voievod Stefan cel Mare…
Grigore Vieru a completat sirul barbatilor neamului, plecati intr-o lume mai buna, mai dreapta decat in cea in care am ramas noi. In cartea memoriei poetului, pe care o avem in biserica si in care fiecare crestin lasa un gand despre poetul Grigore Vieru, am citit cuvintele unui confrate de condei, Alexandru Horatiu Friscu, care m-au zguduit: „Nu Vieru a murit, noi am murit!”. Cat adevar exprima aceste cuvinte!

 

Acad. Gheorghe Ghidirim

El n-a stiut ce inseamna conjunctura

Imediat ce a fost adus Vieru la Urgenta, toata brigada s-a inclus in procesul de reanimare. El a fost vreo 15 minute inca in cunostinta, spunandu-ne: „Am suportat un accident, sunt in mainile dvs., faceti tot ce gasiti de cuviinta”. In dimineata ceea, ca printr-un miracol, la patul lui s-au adunat toti specialistii de frunte in medicina. In calitate de presedinte al consiliului medical, am coordonat procesul de tratament. Din consiliu faceau parte profesorii Grigore Zapuhlah, Vladimir Hotineanu, Sergiu Sandru, Grigre Bivol, Ion Gravriliuc, medicul Ozea Rusu, conf. Iulian Glavan, directorul spitalului Gheorghe Ciobanu. El ar fi fost salvat, daca anterior nu ar fi suportat doua atacuri de cord, si daca in timpul accidentului n-ar fi fost lovit drept in inima.
Grigore Vieru mi-a fost prieten. Era un mare ganditor si filosof. El n-a stiut ce-nseamna conjunctura.

 

Acad. Ion Borsevici

A fost oaspete drag in casa mea

Pe Vieru l-am cunoscut acum multi ani. ?in minte ca, pe cand eram consilierul-sef al presedintelui Snegur, poetul venea des pe la noi. Puneam atunci la cale probleme ce ne framantau in primii ani de frageda independenta a Republicii Moldova. Apoi am fost impreuna in Romania. Era un oaspete drag in casa mea. El va ramane mereu in memoria mea ca un adevarat barbat al neamului.

 

Gheorghe Vrabie, artist plastic

Ma bucur ca l-am pictat pe Vieru

I-am ilustrat lui Vieru cateva carti. Prima a fost antologia „Ce viseaza autobuzul”. Apoi - „Codrule, codrutule”, o culegere de texte de Vieru si Vangheli, din „Abecedar”, „Taina care ma apara” s.a. I-am facut circa zece portrete, doua dintre care au fost achizitionate de Muzeul National de Arta. Din colaborarea lui Vieru cu artistii plastici s-au produs mai multe lucrari, destul de variate.

 

Alexei Marulea

De la el am aflat taina care ne apara

Am avut fericita ocazie, la aparitia ultimei sale carti „Taina care ma apara”, aparuta in 2008 la Editura „Princeps Edit” din Iasi, pe cand Grigore Vieru mai era in viata, sa-l intreb ce a simbolizat aceasta denumire. Si dumnealui, asa cum obisnuia intotdeauna, cu blandetea si zambetul lui crestinesc mi-a raspuns: „Alexei, Taina care ma apara, de fapt si care m-a aparat au fost oamenii care au iubit istoria, cultura si, indeosebi, limba romana si din acest context faci parte si tu”. Aceasta apreciere o sa-mi fie mie, nepotilor si stranepotilor mei o calauza neclintita si sfanta.

 

  • Un articol de:
Versiune completă web Înapoi sus