Timpul.md

Actualitate 7 Aprilie 2015 | 09:30

Alexandru Tănase: Nu le furaţi tinerilor revoluţiile

“Înfrânt nu eşti atunci când sângeri /şi nici când ochii’n lacrimi ţi-s, / cele mai crâncene înfrângeri / sunt renunţările la vis“. (Radu Gyr)

Recent, am citit cartea Paulei Erizanu “Aceasta e prima mea revoluţie. Furaţi-mi-o”. Fiind departe de Moldova, am avut un flashback, cum zic englezii, al evenimentelor de acum 21 de ani, când a avut loc prima mea revoluţie.

Mi-am amintit de anul 1989, când colectam semnături prin oraş pentru decretarea limbii române ca limbă de stat şi trecerea la grafie latină. Mi-am amintit de cenaclul „Alexei Mateevici” şi de estrada „Lumina” de la Lacul din Valea Morilor, unde s-au ţinut primele întâlniri ale intelectualităţii basarabene care dorea emancipare naţională şi libertate.

Mi-am amintit de liderii noştri naţionali de la acea vreme: poeţii Grigore Vieru, Ion Hadârcă, Valeriu Matei, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Nina Josu, Liderul Cenaclului „Alexei Mateevici” – Anatol Şalaru, filologii Valentin Mândâcanu, Constantin Tănase, Emil Mândâcanu, Ion Dumeniuc, Juristul Mihai Ghimpu, disidenţii Gheorghe Ghimpu şi Alexandru Usatiuc, profesorii Nicolae Costin şi Alexandru Moşanu, istoricii Ion Conţescu şi Ion Ţurcanu, actorii Valentin Delinschi şi Gheorghe Grâu.

Mi-am amintit de camarazii revoluţiei generaţiei mele: Roman Chircă, Sorin Bucătaru, Roman Mihaeş, Veaceslav Ceremuş, Lucian Băleanu, Lilian Negură, Radu Benea, Corneliu Rusnac, Valeriu Caţer.

Mi-am amintit de ziua de 12 martie 1989, când la Chişinău mii de oameni au asaltat sediul CC al Partidului Comunist. La această manifestaţie, prima dată cineva din mulţime a ridicat sus drapelul tricolor, care mai apoi avea să devină drapelul nostru naţional şi pe care un fost brutar de la Tighina îl va declara mai târziu „steag fascist”.

Mi-am amintit emoţiile pe care le-am trăit în ziua de 31 august 1989, când Parlamentul fostei RSSM a decretat limba română ca limbă de stat şi a decis revenirea la grafia latină.

Mi-am amintit de 7 noiembrie 1989 când, fiind la vârsta de 18 ani, împreună cu alţi de tineri am blocat parada militară care trebuia să aibă loc pe fosta Piaţă a Biruinţei, actuala Piaţă a Marii Adunări Naţionale. Câteva sute de oameni au blocat cu mâinile goale accesul tancurilor sovietice pe principala arteră a capitalei – fosta stradă Lenin, actualul Bulevard Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Citind despre 7 aprilie 2009, mi-am amintit de propriul meu „7 aprilie”, care a fost la 10 noiembrie 1989, când mii de oameni s-au confruntat cu trupele sovietice de interne în faţa sediului MAI. În incinta MAI stătea ascuns acelaşi fost brutar de la Tighina, ridicat de administraţia sovietică în rangul de general de miliţie. La cei 18 ani pe care îi aveam nu m-aş fi gândit vreodată că, peste 20 de ani, va trebui să mă confrunt din nou cu brutarul de la Tighina, care între timp va ajunge … şef peste ţara împotriva creării căreia a luptat în ’89.

N-am vrut să-mi amintesc de cei care au dezbinat până au distrus mişcarea de eliberare naţională, otrăvind relaţiile dintre oameni, montându-i unii împotriva altora şi etichetându-i ca fiind vânduţi Moscovei şi securişti…

Despre aceste evenimente nu vom găsi prea multe detalii în manualele de istorie, deşi anume aceştia au fost primii paşi spre independenţa ţării noastre. Aceasta a fost prima revoluţie a mea şi a generaţiei mele. Şi tot aceasta a fost prima revoluţie furată în istoria ţării noastre.

Peste zece ani, în 2003, altă generaţie de tineri au făcut o nouă revoluţie. Şi de această dată tinerii, prin idealismul şi spiritul de sacrificiu caracteristic vârstei, ne-au salvat pe toţi noi de transformarea ţării noastre în „Советская Молдавия”. Dar şi acestei generaţii de tineri le-a fost furată revoluţia lor, de către cei care ziua ziceau că lucrează la “Jos comuniştii”, iar noaptea de fapt lucrau pentru „Слава КПСС”.

… Se zice că revoluţiile le fac eroii, iar roadele lor le culeg puşlamalele. Eu sunt de părerea că revoluţiile le fac tinerii, deoarece doar tinerilor le este caracteristic idealismul, sinceritatea şi spiritul de sacrificiu. La 18 ani nu există calcule politice, estimări ale unor eventuale avantaje şi riscuri. Despre puşlamale care culeg roadele, astăzi chiar nu vreau să vorbesc…

Gândindu-mă la “revoluţia twitter” din 7 aprilie 2009, m-am gândit la un singur lucru: noi, care am trăit pe propria piele experienţa “revoluţiilot furate” avem o obligaţie morală şi politică faţă de tinerii care, prin jertfa lor, au salvat şi de această dată ţara de întuneric şi ne-au redat nouă înşine sentimentul de demnitate umană. Să nu admitem să le fure şi lor cineva, propria lor revoluţie…

Am scris aceste rânduri pentru băiatul meu, Dinu Matei, care s-a născut de Ziua Independenţei şi care face astăzi 12 ani.

Aşa erau reflectate evenimentele în presa sovietică


Primul ziar editat de o organizaţie de tineret, clandestin






Aşa arăta cafeneaua FULGUŞOR, unde se întâlnea boema culturală din Chişinău în anii ’90. Acum, pe acest loc este construit un bloc locativ.



Aşa arată astăzi estrada “LUMINA” de la Lacul din Valea Morilor, unde a luat naştere mişcarea de eliberare naţională




De la această tribună au vorbit despre demnitatea noastră naţională:

Grigore Vieru, Ion Hadârcă, Valeriu Matei, Nicolae Dabija, Anatol Şalaru, Valentin Mândâcanu, Constantin Tănase, Mihai Ghimpu, Nicolae Costin şi Alexandru Moşanu.






sursa: tanase.md / Scris la data de 27/08/2010

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus