Interviu

Anatol Vidrascu: Dupa Stepaniuc de trista faima, sa instituim un cult al cartii

Viata noastra devine mai interesanta. TIMPUL, cel mai citit ziar din RM, impreuna cu Editura LITERA, va lansa, luna aceasta, cel mai important proiect cultural, propus vreodata de o publicatie de la noi – colectii valoroase de carte romaneasca la preturi foarte mici. Vom redescoperi volumele care trebuie sa ajunga in biblioteca fiecarui om, ca apoi sa le ramana urmasilor. Alaturi de TIMPUL, la toate chioscurile de presa, vor fi distribuite zeci de titluri de carti, de cel putin trei ori mai ieftine decat in librarii. Cum poate fi castigata lupta moldoveanului cu cartea, ne-a dezvaluit Anatol Vidrascu, directorul Editurii LITERA.

 

 

„Ca pe timpul comunismului, la coada… pentru romanul lui Preda”

– Domnule Anatol Vidrascu, desi v-ati inceput activitatea in conditiile editoriale vitrege din RM, LITERA a devenit una dintre primele cinci edituri importante din Romania, din cele circa 2000 inregistrate. Cum v-a reusit aceasta performanta?

– In urma cu mai multi ani, cand situatia noastra in RM se inrautatea foarte mult, ne-am reorientat catre piata romaneasca. Mi-am trimis ambii fii sa faca studii la Bucuresti. Acolo s-au si stabilit si am fondat impreuna o editura, care iata, gratie spiritului lor de inovatie, a devenit una dintre cele mai puternice institutii editoriale din Romania. Scopul nostru declarat este, de fapt, sa devenim chiar prima editura dupa volumul de productie din Romania.

Secretul nostru? Cu tiraje mici nu poti sa cuceresti piata, fiindca cartile sunt foarte scumpe, iar cu cat tirajele sunt mai mici, preturile acestora sunt mai mari si, deci, este imposibil sa le vinzi, oricat de bune ar fi. Unul dintre marile noastre succese este si derularea unor proiecte editoriale mari cu mai multe ziare si reviste din Romania – „Jurnalul National”, „Financiarul”, „Saptamana Financiara” si „Felicia”. Cu „Jurnalul National” realizam impreuna colectia „Biblioteca pentru toti” – cu un tiraj de 250.000 de exemplare saptamanal! Important e ca productia noastra nu doar apare, dar se si vinde foarte bine.

– Rasunatoarea campanie cu „Jurnalul National” iata ca va continua si in RM, cu TIMPUL. Sa intelegem ca si in anul crizei financiare mondiale, in care toti oamenii de afaceri se plang ca le merge tot mai rau, aveti un randament exceptional?

– In mod paradoxal, in perioada acestei crize, editura noastra prospera. Criza te obliga sa gandesti si sa actionezi mai repede. De aceea, o solutie viabila in aceasta situatie este sa desfasuram proiecte comune impreuna cu cele mai citite ziare de calitate. De fapt, am urmat exemplele multor edituri din lume, precum cele din Italia, Franta si Germania. Programele acestea editoriale au prins bine la cititori. Am inceput sa vindem romanul lui Marin Preda „Cel mai iubit dintre pamanteni” in trei volume cu un tiraj de 150.000 de exemplare la un pret mai mult decat rezonabil. Acel tiraj nici n-a fost suficient. Oamenii au stat la coada ca pe timpul comunismului, cand anumite marfuri se vindeau pe sub tejghea. Iata ca si Preda s-a intamplat sa fie vandut pe sub tejghea in anumite cazuri, ne-au semnalat cititorii nostri. Am fost nevoiti sa mai editam inca 100.000 de exemplare.

Precum in fiecare joi, odata cu „Jurnalul National” apar si noi surprize editoriale din cadrul „Bibliotecii pentru toti”, vrem ca si in Basarabia impreuna cu TIMPUL sa putem oferi cititorilor aceleasi posibilitati de acces la carte. Gandul meu a fost dintotdeauna la aceasta tara, de unde am pornit.

„Lenesi la citit…” in Basarabia”

– In RM situatia e alta. Una dintre alarmele directorilor publicatiilor de limba romana, dar si a editorilor de carte, este criza lecturii la un segment mare de oameni. Credeti ca aceasta campanie ar avea sanse sa-i intoarca pe mai multi moldoveni cu fata spre carte?

– Incerc sa fiu optimist. Am adus in repetate randuri presa romaneasca in RM, insa proiectul nostru a esuat, iar unii acum se plang ca nu au acces la ziarele si revistele din Romania. Eu le aduceam cu toate riscurile financiare. Erau cheltuieli foarte mari la vama si nu numai, care puteau fi justificate doar in cazul vanzarii tirajelor mari. Peste cateva luni am fost nevoit sa sistez acest program, fiindca oamenii veneau si le citeau la librarii, ca la biblioteca, si cu asta ramaneam. Acelasi lucru se intampla si cu cartile.

Suntem un neam atipic nu numai prin faptul ca nu ne place sa citim si sa cumparam carti, pentru ca acestea nu reprezinta o valoare la noi, dar si prin atitudinea noastra fata de cultura, in general. Incercam sa schimbam aceasta situatie, oferind beletristica si alte carti de succes la preturi modice de la cinci lei in sus. Avem vreo 40 de titluri pe care le vom scoate in vanzare impreuna cu TIMPUL. Cine vrea sa cumpere cartea, cumpara si ziarul.

– Iata ca spusa lui Cantemir ca moldovenii sunt cam lenesi la citit inca mai e actuala. Cum explicati faptul ca o buna parte dintre moldoveni refuza aceasta deprindere atat de obisnuita pentru cetatenii din tarile dezvoltate, a celor din blocul fost socialist, chiar si a tarilor ex-sovietice?

– Impartirea aceasta in moldoveni, olteni, munteni etc. este relativa. Moldovenii de peste Prut cumpara cele mai multe carti. Si daca le cumpara, n-o fac doar ca sa aiba biblioteci frumoase. Desi Moldova este o regiune saraca a Romaniei, acolo avem vanzarile cele mai bune. Uite ca in Basarabia cartea nu se cumpara. Asa ca zicala lui Cantemir este valabila pentru basarabeni mai mult.

Criza cartii la noi se explica si prin faptul ca multi citesc doar in limba rusa si poseda mai prost limba romana. Unii nu manifesta dragoste de carte, iar altii nu au suficienti bani. Consecinta acestui fenomen este „zapaceala de minti”, ce a condus la votarea comunistilor.

„Stat semianalfabet, fara un mecanism statal de difuzare a cartii”

– Mai mult, destule studii puncteaza ca suntem un stat semianalfabet, in care se incurajeaza incompetenta pana la cel mai inalt nivel al puterii. Dezavantajarea intelectualilor in societatea noastra a creat aversiunea pentru carte si educatie…

– Unde se vorbeste o limba aproximativa si se gandeste aproximativ, unde literatura in limba rusa continua sa se vanda mult mai bine decat cea in limba romana. In RM prospera librarii care aduc carte din Federatia Rusa si nu cei care aduc sau produc carte romaneasca aici. Acesta este paradoxul. La Chisinau, ai impresia ca te afli nu intr-un oras din RM, ci in unul rusesc, unde preponderent se vinde productie editoriala ruseasca. Proportia aceasta se mentine inca din perioada sovietica si in biblioteci. Acolo in continuare fondul de carte in limba rusa e mai mare decat cel in limba romana. De aceea, foarte multi oameni, inclusiv intelectuali, prefera sa citeasca in rusa. Iar de aici pana la a gandi romaneste este foarte departe.

– Mai e si contextul istoric in Basarabia, unde din frageda copilarie parintii „schiloditi” de ideologii si timora, educa generatii de robi, de conformisti, care nu doresc sa se cultive.

– Mai sunt si cazuri frecvente cand in familii unul dintre parinti este alolingv si ambii vorbesc ruseste. Respectiv, si copiii lor vorbesc in aceeasi limba. Sunt cazuri dramatice, cand copiii au facut studii bune in limba rusa. Vorbeau perfect rusa si isi dispretuiau parintii, care vorbeau o limba aproximativa. Acesti oameni singuri si-au pregatit o asemenea situatie. Aceasta se va redresa cu timpul. Oricum, trebuie sa fim foarte insistenti si sa promovam literatura noastra, lucru pe care l-am facut si o sa-l facem in continuare.

– Familiile din RM nu sunt cointeresate sa ofere copiilor studii temeinice, pentru ca, oricum, nu le va folosi la nimic. Cum ar fi posibila instituirea unui cult al cartii si la noi, in sfarsit, reafirmarea adevaratelor valori ale intelectualitatii?

– Realitatea va fi cea care o sa motiveze tinerii sa citeasca mai mult, intai de toate, in limba materna. Mai ales ca relatiile dintre RM si Romania se vor imbunatati si tara de peste Prut va fi tot mai atractiva pentru tanara generatie. Daca vor dori sa se angajeze acolo la munca, sa-si faca cariera, aceasta nu va fi posibil, daca vor ramane la acelasi jargon basarabean. Foarte multi basarabeni care au plecat in Romania cu o pregatire temeinica de acasa s-au adaptat foarte bine in societatea romaneasca si chiar au facut cariera. Succesul apartine celor care au cunostinte si cunosc limba romana.
Pe mine uneori ma indigneaza faptul ca, atunci cand noi, cei din generatia mea, eram studenti si nici macar nu se vorbea despre carti romanesti, din bursa cea mizera, reuseam sa ajungem la Kiev, Sankt Petersburg, Moscova si Cernauti si sa cumparam la librariile „Drujba” cartile ravnite in limba romana. Acum, cand le avem la dispozitie, nu facem asta… Am ajuns in situatia sa vindem carti mai ieftine decat o sticla de bere. Daca nici in cazul acesta nu se cumpara, refuz sa mai inteleg de ce.

„Criza lecturii naste analfabeti”

– Ar fi posibil ca lectura cartilor sa fie prioritatea tinerilor chiar si in conditiile atacului mediatic masiv, a erei televiziunii si internetului?

– Desigur, televiziunea si internetul sunt surse rapide de informatie, dar cunostinte temeinice poti avea numai din lecturi sistematice din carti. Editurile sunt prospere in tarile dezvoltate, spre deosebire de ale noastre cand, datorita unui Victor Stepaniuc de trista pomenire, scoala a ramas fara manuale. Institutiile de invatamant au inceput anul de studii fara manuale, pentru ca PCRM a vrut sa ideologizeze sistemul educational in totalitate, pana si stiintele reale.

– De ani de zile editorii se plang ca guvernele nu trateaza editurile ca pe niste institutii culturale. Ce asteptari aveti de la noul guvern?

– Editorii nu numai ca nu au fost ajutati sa activeze, tendinta fostei guvernari era sa-i nimiceasca. Majoritatea editurilor o duc prost. Noi avem noroc ca 90 la suta din productia noastra se vinde in Romania. Daca nu ne reorientam la timp, probabil, falimentam in RM. Era imposibil sa salarizam oamenii cand nu produceam nimic. Daca realizam tiraje mici si le vindeam cu anii, atunci nu am fi avut profituri. Unele edituri reuseau sa se mentina pe linia de plutire, datorita comenzilor de stat la manuale. Acest proces, insa, a fost intrerupt artificial si situatia editurilor a devenit dramatica. Nu sper la noi investitii in productia de carte din partea statului, mai ales ca nu are de unde. Important e ca noul guvern sa plateasca macar salariile si pensiile.

– Ramane deschisa si problema lipsei unui mecanism statal de difuzare a cartii, motiv din care sufera localitatile rurale. Cartea nu ajunge la copiii de la sate, unde de ani de zile nu mai exista librarii. De aici si nivelul primitiv de instruire al oamenilor de acolo. Cum poate fi deblocata aceasta situatie?

– Starea de lucruri din teritoriu s-a inrautatit, desi legea stabileste ca directiile raionale de cultura trebuie sa cumpere pentru bibliotecile din subordine carti in valoare de 5,5 de lei pe cap de locuitor. Aceasta nu se mai intampla demult. E necesar ca statul sa reinnoiasca fondurile invechite ale bibliotecilor, in regim de urgenta. Mai exista si un numar impunator de carte, tributara ideologiei comuniste. PCRM era la putere si anume aceasta stare de lucruri ii convenea. Acum ar trebui sa se faca inventarul bibliotecilor si sa se arunce acest balast. Ulterior, sa se organizeze o licitatie, in vederea completarii fondurilor cu titluri noi in limba romana.

„Viitorul e al celor instruiti”

– Mai ales ca fondul de carte in limba romana intotdeauna a fost mai mic decat cel in limba rusa.

– Aceasta campanie speram ca va schimba situatia. Noi oferim oamenilor o solutie ca sa-si completeze bibliotecile cu colectii valoroase pe bani foarte putini. Cine va dori sa cumpere cartea, va trebui sa cumpere si ziarul. Or, aceasta este ca o bomba cu efect intarziat, nu intotdeauna cel care a cumparat-o o citeste. Uneori o vor citi copiii lui, daca el va sti sa adune volume foarte bune. Din urmasii ceia poate vor iesi scriitori sau personalitati in alte domenii. S-au intamplat adevarate minuni cu unii urmasi fericiti ai celora care au pretuit lecturile – au gasit carti in cuferele ce le-au schimbat viata.

– Oricum, suntem optimisti, speram ca si in RM viitorul apartine oamenilor instruiti si nu nonvalorilor, care sustin ca au diplome de studii superioare in unele medii pseudoacademice.

– Daca nici eforturile noastre nu vor da rod, atunci o anumita categorie de oameni va fi predestinata sa traiasca vesnic in saracie. Atata timp cat nu va exista principiul valorii, va fi posibil ca parintii sa cumpere diplome universitare pentru copiii lor. Vor ramane numai cu mandria ca odraslele lor au absolvit o universitate.

Sursa: Angelina Olaru

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *