Andrei Sochircă ne invită la „poezie în scenă”

Actorul Andrei Sochircă ne-a „catapultat” direct în anii ’30 ai secolului XX, pe malul stâng al Nistrului, în forfota „literară” a epocii. Interacţiunea actor-spectator a fost neaşteptată şi extraordinar de captivantă: personajul de pe scenă adresa întrebări, „personajele” din sală răspundeau la ele, apoi îngânau „poezii”, dar, mai cu seamă, râdeau până la lacrimi. Abia la final râsul a încremenit! Au rămas doar lacrimile, ca un recviem pentru scriitorii din Transnistria interbelică, acei cântăreţi ai proletcultismului care nu au fost cruţaţi de regimul totalitar comunist, fiind masacraţi ca „duşmani ai poporului”, în 1937, cu o cruzime diabolică. De ce?
Răspunde exhaustiv la această întrebare acad. Mihai Cimpoi: „Scrierile lor, aservite slujirii regimului totalitar au, totuşi, meritul de a fi întreţinut în condiţiile infernului proletcultist flacăra, deşi plăpândă, a latinităţii – printr-o limbă săracă, stângace, dar în multe cazuri vie, curată, mustoasă în sens folcloric”. Prezent la spectacol, strălucitul pedagog basarabean, octogenarul Rodion Cucereanu, a vorbit la final, în faţa spectatorilor în majoritate tineri, în calitate de martor ocular al acelor realităţi dramatice. Vădit emoţionat, de altfel, ca toţi cei prezenţi, el s-a adresat protagonistului serii, minunatului actor Andrei Sochircă: „Aţi realizat un spectacol extraordinar. Mă tot întrebam, pe parcurs, când şi cum veţi prezenta scenic atrocităţile regimului roşu. Şi, iată, acest cutremurător epilog…”.
„Epilogul”, de fapt, este scena de final, formula regizorală găsită fiind una extrem de ingenioasă: cu spatele la public, Andrei Sochircă se dedublează – mai bine zis, se „multiplică” – în personajele împuşcate în ceafă (metodă preferată de către NKVD-işti în răfuiala cu indezirabilii), rostindu-le răspicat numele: Nistor Cabac, Alexandru Caftanachi, Samuil Lehtţir, Toader Malai, Nichita Marcov, Culai Neniu, Pavel Ijiţchi… Ultimul nume pronunţat, înainte de prăbuşirea celui mitraliat – Andrei Sochircă – ne lasă perplecşi! Spectacolul „Di la ’ntuneric la luninî”, aşadar, nu este doar o extraordinară lecţie de istorie, ci şi un avertisment! Păzea! Regimul totalitar, cu întregul lui arsenal de violenţe, stă şi azi la pândă…
La realizarea spectacolului – care ar fi comic, dacă nu ar fi tragic prin faptul că se bazează pe realităţi concrete – au contribuit Ion Ungureanu (muzică), Victor Boleac (regie sunet), Viorel Bargan (lumini). Vine o altă seară de marţi. Să n-o ratăm: e vorba de poezie, e vorba de George Topârceanu şi al său „Meniu de post”. E şi titlul spectacolului de astăzi, 24 mai, avându-l ca protagonist pe acelaşi Andrei Sochircă. Vă aşteaptă la ora 19.00. Relaţii la telefoanele 22.33.01; 068572151.

Veronica Boldişor