Antonel cel facut, nu nascut

In loc de motto:
Schita e scrisa in cheia realismului socialist, dar contine si elemente postmoderniste de fictiune artistica

Nastea ramasese groasa de la mosneagul cel stirb si cepeleag, Trifan, paznic la harbuzaria colhozului. Asa vorbea satul atunci… E adevarat, mai exista o versiune, dar impartasita de mai putini: chipurile, Nastea s-ar fi indulcit cu unul Razvan, carutas din satul vecin, Cateleni, care o data pe luna aducea branza de la stana colhozului la depozitul din satul de resedinta. Era pe vremea lui Hrusciov, cand se comasasera colhozurile si dintr-un singur colhoz faceau parte cinci-sase sate, care insa nu aveau conducere pe loc si, respectiv nici depozite, crame, magazii. Se zicea ca, venind o data pe luna la Nemteni cu branza, Razvan tragea pe la Nastea, lasandu-i si ei cate un cas, fiindca Nastea, vaduva fiind, nu avea barbat si, evident, nici oi. Oricum, Cristinoaia, baba lui Ilie, era convinsa ca „tancul” – asa-i zicea ea plodului adus pe lume de Nastea – e treaba mosneagului ei. Mergea prin sat falalaind din fuste si blestemand „tancul” si „cateaua cea roscata” din deal – „cateaua” fiind Nastea, care avea o casuta pe culmea dealului, la marginea satului…

Timpul trecea, satul trecea si el la alte subiecte, mai actuale, „tancul” crestea, Nastea avansase in grad, devenind zvenevoaie (sefa de zvenou) la gradina colhozului, pentru ca se facuse „parteinaia”, adica membra de partid. Era foarte activa, facea parte din multe comisii, era chemata pe la seminare in centrul raional, ba chiar si la Chisinau, iar activistii din raion, cand veneau in sat, innoptau la ea. Satul, ca satul, vorbea multe si marunte, vrute si nevrute despre activista si parteinaia Nastea – cine sa-i inchida gura? Astfel, aparuse atunci si un cantec despre „Nastea, Nastea, zvenevoaie, si-a uitat chilotii-n paie” si lumea zicea ca-i despre „Nastea noastra”…

Cand „tancul”, adica Antonel, a crescut mai marisor, satul a inceput a ghici cam cu cine seamana – cu paznicul de la harbuzaria colhozului din Nemteni sau cu carutasul de la stana din Cateleni? Si cat satul dezbatea aceasta chestiune, nici nu a observat cand Antonel a terminat cu chiu cu vai scoala si a fost luat in armata. S-a intors peste trei ani, in grad de sergent inferior, cu epoleti stralucitori, laudandu-se ca in armata „a fost primit in partii”. Era, deci, si el parteinii, ca si mama-sa. Baba Nastea il manca din ochi de drag si-i cara vin cu borcanul de la Pentelei, care elibera marfa in schimbul unei caldaruse de graunte de porumb. Cum s-a intors din armata si s-a imbatat chiar in prima seara, nu s-a mai trezit. S-a uscat, s-a garbovit, isi castiga paharul lucrand cu ziua. Innebunit de betie, Antonel incepuse a o bate crunt pe mama-sa, care terminase grauntele si nu mai avea pe ce-i aduce vin. O numea „curva”, ii cerea socoteala de ce l-a nascut si o alunga de acasa – o alunga la „iobarul cel stirb”, cum il numea el pe presupusul lui tata.

In rastimp, multe se schimbasera in lumea aceasta: disparuse Uniunea Sovietica, aparuse R. Moldova independenta, aparusera frontistii… Multi fosti comunisti s-au dat cu ei, dar ramasesera si din acei care n-au parasit pozitiile vechi. Atunci, prin sat se incepuse a zvoni ca se reinfiinteaza partidul comunist. Baba Nastea murise si Antonel a ramas sa-i continue cauza. Devenise in scurt timp cel mai activ comunist din sat: blestema romanii, ii injura pe democrati si, umbland din poarta in poarta, le lamurea fostilor colhoznici „care-i dela”, care-i, adicatelea, chestiunea politica a zilei si de ce trebuie sa-i voteze pe comunisti.

Cand comunistii au venit la putere in 2001, Antonel era persoana publica foarte importanta in sat. Satul, urmarindu-l si discutand cu el, a revenit la vechea dilema: cu cine seamana Antonel? Multi dintre cei care il tineau minte pe paznicul de la harbuzaria colhozului continuau sa sustina ca Antonel seamana cu raposatul mosneag. Unii insa puneau pariu ca Antonel seamana cu carutasul din Cateleni. Aveau si un argument imbatabil in acest sens: ca si carutasul din Cateleni, Antonel e spurcat la gura si betiv. Si inca ceva: desi e cu un picior in groapa, si carutasul de la Cateleni e tot cu comunistii…

Nici nu stiu partea cui s-o iau. L-am vazut acum vreo doi ani pe Antonel, venea de la cimitir, sapase o groapa pentru un raposat. Dupa ochi si cataturi, parca aducea cu mosneagul de la harbuzarie, dar nu bag mana in foc pentru ca nu l-am vazut niciodata in viata pe carutasul de la Cateleni. Auzisem despre el, dar nu-l vazusem. Asa ca nici nu stiu ce sa zic. Poate sa aiba dreptate Antonel care odata, la o betie, fiind intrebat cine-i, totusi, tatal sau, a raspuns: „Eu n-am tata, pe mine m-a facut partidul dintr-un bot de branza in harbuzaria colhozului natal…”. Si a nechezat prelung in hohotele de ras ale tovarasilor de idei si de pahar.