Timpul.md

Comentariu 28 Noiembrie 2011 | 05:59

Anul orbului pentru Parlamentul RM

„Duminica orbului” este un roman destul de puţin cunoscut al lui Cezar Petrescu, iar povestea acestui roman se identifică până la confuzie cu povestea Parlamentului de la Chişinău din ultimul an. 

Clasa politică a R. Moldova a trecut prin anul orbului - toţi cei care au lumina ochilor au păşit ca orbeţii, iar „nevăzătorii” au perceput realitatea într-un mod corect.

Romanul lui Cezar Petrescu începe ca şi istoria Alianţei pentru Integrare Europeană: cu o poveste de dragoste la prima vedere. În carte, doi tineri se ciocnesc pe peronul Gării de Nord din Bucureşti şi se îndrăgostesc unul de celălalt în doar câteva ore. Fiecare îşi promite în sinea lui să păstreze această iubire şi stabilesc cel mai simplu lucru de realizat pentru doi îndrăgostiţi - să se întâlnească a doua zi. Acţiunea romanului se desfăşoară pe parcursul a 24 de ore, iar întregul univers complotează împotriva celor doi tineri. Totul pare extrem de simplu şi perspectivele de viitor sunt mirifice. Doar că fiecare dintre personajele principale (dar şi cele secundare) e ajuns din urmă de propria istorie pe care nimeni nu o poate depăşi. Pentru mine a fost un roman tulburător, mai ales la final, când toate personajele romanului sunt zdrobite de greutatea propriilor fapte - toate comise cu cele mai bune intenţii…

Istoria actualului Parlament al R. Moldova este şi ea o istorie a orbului. Totul a început sub cele mai bune auspicii şi toată lumea se aştepta la un final fericit. Doar că toate personajele principale din această poveste au fost ajunse din urmă de istoria proprie şi, drept urmare, au ratat finalul fericit. În ultimele 12 luni, scena politică de la Chişinău a fost dominată de nevăzători care s-au ciocnit unii de alţii, s-au călcat pe picioare, s-au zgâriat pe feţe şi şi-au dat capete în gură fără niciun fel de milă. La început această mişcare aleatorie era mai domoală şi frecvenţa ciocnirilor era mai scăzută, dar cu trecerea timpului schimburile de lovituri s-au îndesit şi s-au înteţit… La Cezar Petrescu personajele nici măcar nu mai privesc în urmă cu părere de rău, renunţă să mai încerce să priceapă ce s-a întâmplat, unde au greşit şi ce se mai poate repara. După străfulgerarea de lumină preferă să cadă în beznă fără să se opună. La fel şi politicienii moldoveni: au văzut lumina unei şanse, doar că foarte repede au închis ochii şi se complac cu statutul de nevăzători.

Azi se împlineşte un an de la alegerile care au desemnat actualul Parlament. A fost un an al orbului şi care va intra în istorie prin enumerarea eşecurilor şi a şanselor ratate. Mă fascinează această supunere orbească a politicienilor care nu se dovedesc capabili să creeze un destin şi se lasă înglodaţi într-un întuneric din ce în ce mai dens. Parcă şi ei ar fi convinşi că nu mai au nicio scăpare şi merg înainte spre propriul dezastru, din ce în ce mai grăbiţi. În romanul lui Cezar Petrescu, destinul nimiceşte personajele după al doisprezecelea ceas, după ce trece „dumineca orbului”. La Chişinău, s-a încheiat „anul orbului” şi mai urmează doar finalul nefericit. Eu aş fixa rapid pe ordinea de zi a Parlamentului de la Chişinău o şedinţă obligatorie de lectură a romanului lui Cezar Petrescu - poate-poate unii vor deschide ochii. 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus