Att de greu n-a fost nici dupa razboi si nici dupa foamete

O coaja de paine si un pahar cu apa sau cu vin – acesta este pranzul aproape zilnic al lui Tudor Groian, angajat al brigazii nr. 4 a unei gospodarii taranesti din Razeni, r-l Ialoveni. De cinci ani de zile, dupa ce nevasta i-a plecat la munca in Rusia, ramas acasa cu cei trei copii, barbatul leaga tei de curmei ca sa nu-i inghita foamea. Ba, colac peste pupaza, femeia in loc sa-i aduca bani de la rusi, in urma cu trei ani i-a oferit un alt cadou – al patrulea copil. Si de atunci Tudor are acasa patru guri de hranit, in timp ce nevasta-sa continua sa se afle departe de casa.

 

„La numai 30 km de Chisinau, o alta tara…”

„Am primit-o inapoi cu tot cu copilul altuia, ca sa nu stricam familia. Ce sa facem alta? De foame inca nu murim. Pe unde cumparam, pe unde ne mai hranim din gradina. E greu, dar trebuie sa mergem inainte”, ne-a marturisit barbatul. De cand e cu criza asta, sotia lui Tudor nu prea are de lucru si-i trimite cam o data la trei-patru luni cate o suta de dolari. El castiga pana la 450 de lei pe luna, 3400 de lei a facut in total in anul 2008. Acum barbatul e optimist, pentru ca a dus-o si mai greu. A fost la un pas de a fi parasit de sotie. Tiptil-tiptil, femeia furase din casa toate actele copiilor, in ideea ca ii va putea lua cumva la Moscova. Dar n-a fost sa fie asa. Lacrimile barbatului, implorarile micutilor, dar si mustrarea doamnei viceprimar au oprit-o de la acest gest nesabuit. I-a promis lui Tudor ca va reveni acasa peste doua luni si omul acum e in culmea fericirii. Mezina il iubeste mai ceva decat pe un tata si el uita de toate necazurile. E unica fiica si, desi e marisoara deja, Tudor o poarta in brate ca pe o comoara.

Ramas acasa cu sase copii…

Un vecin de-al lui Tudor, care si-a ascuns numele, pentru ca „lumea in sat e tare invidioasa”, ne-a povestit ca o duce cu mult mai bine, desi timp de sase ani a ramas in gospodarie cu sapte copii – patru fete si trei baieti. I-a fost greu, se intelege, dar copiii au mostenit harnicia de la parinti si au fost tare ascultatori. Acum fiul sau de 24 de ani munceste impreuna cu mama sa in Italia. Familia s-a pus un pic pe picioare si datorita barbatului, care e muzicant si mai castiga, de bine, de rau, pe la petreceri. Pe barbat il revolta cel mai mult faptul ca este nevoit sa plateasca anual 13.000 de lei pentru studiile celor doua fiice, studente la politologie si stiinte politice. Mai ales ca si al treilea copil vrea sa dea la facultate anul acesta.

A treia familie pe care am cunoscut-o la Razeni este un caz mai putin fericit. Mama a plecat si s-a casatorit in Romania, iar tata – la Moscova, copiii au ramas in grija rudelor. Iar in familia Andriuta tata a ramas cu patru copii acasa, iar gospodina a plecat in Italia si nu mai da niciun semn de viata.

„Oamenii la noi mor la 50-55 de ani”

Circa 1700 de locuitori din Razeni au plecat la munci in Italia, Franta si Elvetia, a treia parte dintre ei sunt pe cale de divort. Nici criza economica mondiala nu-i aduce pe oameni inapoi la vetrele lor. Exista o fabrica de vinuri in localitate, ce ofera cam 40 de locuri de munca. Atmosfera la Razeni e apasatoare. Drumuri desfundate, copii fara parinti, someri si case pustii – acesta este tabloul de azi al vestitei localitati, bastina lui Ion Inculet, presedintele Sfatului ?arii, si a lui Ion Pelivan, cunoscutul membru al primului parlament al Basarabiei. La numai 30 de km de Chisinau, o alta tara…

Petru Cotorobai, un batran de peste 70 de ani, sustine ca „atat de greu n-a fost nici dupa razboi si nici dupa foamete. Acum ne amintim cat de bine am trait in copilaria noastra. „Democratia moldoveneasca” ne-a distrus viata. Am umplut tot globul cu copiii nostri”. Mosul are noua copii, una dintre fiice este maritata in Franta.

Dumitru, un barbat de 47 de ani, se duce la Moscova la castig de trei-patru ori pe an, „cand ii pica ceva de lucru”. E imbatranit de greutati si nu stie cum „isi va ridica cei patru copii”, cel mai mic dintre care are zece ani, iar cel mai mare – peste 20 de ani. „Vrem in Europa, dar de lucru nu avem. Unul Dumnezeu stie cum ne mai invartim. Slava Domnului ca lumea e cuminte si nu se apuca de furat unul de la altul. Ma tem sa nu incepem sa ne gatuim. Deoarece sufera mult, oamenii la noi mor pe la 50-55 de ani. Se apropie alegerile si tare nu vrem sa fie iarasi o amageala si sa castige iar comunistii. Presedintele republicii trebuie sa fie ales de tot poporul. Alta solutie nu exista decat sa schimbam oranduirea”.

Caminul cultural – darul lui Ion Inculet pentru Razeni

Ion Luchian e primar la Razeni din 2003. Zice ca gasise localitatea pe atunci ca dupa razboi. Sprijinit de Fundatia germana „Pro humanity”, USAID si de Fondul ecologic, a reusit sa renoveze sistemul de aprovizionare cu apa potabila, care nu functionase vreo 15 ani. 1800 de familii din cele 2500 deja sunt conectate la apeduct. In 2005 a inceput constructia unui gazoduct strategic de 34 de kilometri prin Gura-Galbena – Razeni – Cigarleni – Gangura – Misevca – Alexandrovca si Carbuna. Asa ca se va rezolva treptat si problema gazificarii localitatilor.

„Avem peste o mie de gospodarii taranesti, care activeaza foarte greu. Agricultura nu este subventionata de stat, nu este creata o piata de desfacere, unde oamenii sa-si poata comercializa productia. Ne preocupa si renovarea Caminului cultural, construit in 1937 din banii lui Ion Inculet, aflat in delasare timp de doua decenii. Speram ca in luna noiembrie, de Hramul satului, sa inauguram acest edificiu reparat, pe care vom instala o placa memoriala”, a mentionat Ion Luchian. Demn de mentionat e faptul ca satul Razeni s-a infratit cu Barnova, localitate din judetul Iasi, unde a trait Ion Inculet cu familia sa.

La Milestii Noi, alt sat din subordinea primariei Razeni, a fost reconstruit un gimnaziu de tip european, tot cu ajutorul fundatiei germane. Copiii de acolo beneficiaza de cele mai bune conditii de studii. La Razeni functioneaza un liceu, dar duce lipsa de cadre didactice, fiindca o buna parte dintre acestea au emigrat. La „putere” sunt dascalii pensionari.

Ion Terenti, directorul Scolii profesionale din Razeni, ne povesteste ca institutia e prevazuta pentru 520 de persoane, in timp ce in prezent studiaza doar 330 de elevi din toata republica. Este unica scoala de meserii ce pregateste specialisti in domeniul telecomunicatiilor. Montatori de cabluri si linii telefonice, operatori pentru oficiile postale, croitorese si tamplari sunt profesiile ce pot fi deprinse aici si domnul director este ingrijorat ca scoala sa nu fie desfiintata, caci numarul elevilor descreste pe an ce trece.

„Sa invatam copiii a munci, si nu a fura”

Constantin Sainsus, fostul director si profesor de matematica de la scoala din Razeni, de 16 ani se ocupa de gradinarit. A renuntat la scoala, fiind nevoit sa-si intretina familia din roadele pamantului. Creste sase soiuri de agris si multe flori si zice ca-i tare multumit de aceasta mica afacere. Se mira fostii lui colegi de breasla, care l-au cunoscut ca dascal bun timp de 32 de ani, de unde are atata perseverenta in noua indeletnicire. „Trebuie munca multa, pamantul nostru e cea mai mare bogatie, dar avem o mare durere ca oamenii nostri s-au obisnuit in perioada colhozurilor doar sa ia. Si pe atunci aveam ciresii, zarzarii, visinii, coacazul si via mea. Acum nici nu am nevoie sa ies din gradina, ea ma hraneste pentru ca ii „acord atentie”, zice Constantin Sainsus.

A calatorit mult in perioada URSS prin Crimeea, Georgia, regiunile Sankt Petersburg, Lvov si de fiecare data aducea acasa cate o radacina-doua. La un moment dat, a inteles ca doar el in localitate are soiuri de plante diferite de cele ce se cultiva acolo in mod traditional. „Viata m-a facut sa intreprind ceva. Intotdeauna am pretuit munca. Odata am fost intrebat ce deosebire exista intre matematica si ceea cu ce ma ocup eu. Am zis: matematica se face cu pixul si cartea, iar activitatea mea din prezent – cu gandirea si harletul. Ma ajuta si sotia, si fiul. Comercializez, in special, puieti. Toamna am avut clienti multi, care mi-au cumparat sute de arbusti. Azi tinerii nu mai vor sa lucreze pamantul. Din acest motiv, avem sate unde nu ai cu cine vorbi. Scolile trebuie sa aiba trei-patru hectare de teren ca sa invatam copiii a munci, si nu a fura, sa dezradacinam aceasta mentalitate sovietica”, zice Constantin Sainsus.

Businessmanul anului viseaza la modelul olandez in agricultura

Nicolae Cotorobai a fost declarat businessmanul anului 2008 in raionul Ialoveni. 1500 de hectare de pamant arendeaza el de la 1200 detinatori de cote. Creste grau, orz, floarea-soarelui, rosii, castraveti, varza, ardei dulci, struguri si mere. Sase ani a cultivat sfecla de zahar. Ne povesteste cu multa tristete despre aceasta afacere nerentabila in RM. Nicolae Cotorobai viseaza la modelul olandez in agricultura, unde toate tranzactiile se realizeaza prin internet si statul ofera ingrasaminte si dotatii substantiale agricultorilor.

„Sunt mereu in pierdere, in cei 38 de ani de activitate in agricultura, o situatie mai grea nu am vazut. Am datorii permanent, de unde sa-mi dea statul dotatii, daca e moarta industria? Cumpar motorina si piesele de schimb la preturi exagerate. Am 150 de angajati care au lefuri mici, pe cand acum doi ani aveam in subordine aproape trei sute de oameni!”. Nicolae Cotorobai candideaza pe listele PLDM la scrutinul pentru parlamentare si spera ca o guvernare competenta ar putea schimba situatia in agricultura.

Vin de care beau cosmonautii

Un atu al localitatii este ca va fi inclusa intr-un traseu turistic care va trece prin Ialoveni si prin vecinatate. Bordeiul turcilor din padure, locul pe unde au trecut acum sute de ani paganii, constituie loc de atractie turistica. La urma urmei, Razeni este si un simbol pentru toti romanii, unde s-au nascut Inculet si Pelivan, unde mai traiesc urmasii acestor mari personalitati. Indubitabil, ar putea deveni una dintre cele mai vizitate localitati de turisti, nu numai de Voronin, Tarlev si Lupu, pe care nu i-au deranjat nici macar drumurile infundate de acolo.

„Avem oameni care se ocupa cu diverse mestesugarii, doua iazuri pline cu peste, peisaje naturale deosebite, o gospodarie silvica, doua biserici…”. Oamenii mai sunt mandri de faptul ca anume din viile lor de pe dealul dinspre Carbuna se producea un vin pe care il consumau toti cosmonautii sovietici. „Nu era comisie unionala care sa nu vina pe la noi si sa nu coboare in beciul fabricii noastre de vinuri. La noi nu e mai rau decat la Milestii Mici”, sustine viceprimarita Teodora Rosca.

Banca Razeni, redeschisa dupa 1910

Gheorghe Gurau este seful ONG-ului „Inform Razeni”, un centru de informare si consultanta. Acolo localnicii pot afla despre tot ce le pofteste inima – cum sa semene, cum sa vanda pamant, despre traficul de oameni etc. Asociatia colaboreaza cu Federatia fermierilor, cu Centrul „Contact” si alte ONG-uri, dl Gurau recomandandu-le consatenilor sai specialisti din capitala, in functie de problemele pe care le au. „Am format o asociatie de economie si de imprumut ce ofera credite pentru agricultura, consum, constructii si chiar pentru nunti. De fapt, suntem banca satului nostru. Elaboram proiecte si astfel obtinem finantare din strainatate. Primul imprumut acordat unei persoane e de doua mii de lei si suntem niste concurenti seriosi bancilor in comisioane”, sustine Gheorghe Gurau. Oamenii au revenit la vechea denumire – Banca populara „Furnica-Razeni” – din 1910, si sunt tare mandri ca ar putea sa se descurce nu mai rau decat strabunii lor. Deocamdata, in comuna circula 1 milion 600 de mii de lei imprumuturi.

„Ca urmare a distrugerii spirituale, razenenii sunt cam pasivi in ceea ce priveste implicarea in rezolvarea problemelor localitatii. Si in aceasta campanie electorala oamenii se simt inselati. Speram ca, odata cu trecerea anilor, cei plecati din sat sa revina cu o alta mentalitate, deoarece doar ei ar putea sa-si reinvie satul. O alta generatie va consolida o echipa in sat si colhozul va disparea si din mintea omului”, este convins Gheorghe Gurau.

Optimisti si primitori

La Razeni, speranta nu moare niciodata. Nicio palma de pamant liber nu gasesti. Tinerii solicita in permanenta locuri pentru case. Chiar si in aceste vremuri grele, razenenii joaca nunti de le merge vestea prin toata republica. De Hramul comunei, te simti ca in sanul lui Avram printre acesti oameni primitori. Mai exista speranta in bine pentru fiecare, altfel nu ar fi urmasii unor oamenii care au facut Marea Unire. Grupul etnofolcloric „Razeneanca” ne reaminteste de traditiile noastre populare care vor dainui mereu in localitatea „asezata de Stefan cel Mare”, la hotarul dintre judetele Lapusna si Tighina.

Criza rurala in viziunea demografului
„Chiar daca suntem cea mai ruralizata tara din Europa, starea de lucruri din acest spatiu este departe de a fi apreciata ca normala. Numarul localitatilor este in continua scadere. De la mijlocul secolului XX pana in prezent au disparut peste trei sute de sate, fie ca au fost comasate, fie ca au disparut prin prisma de prioritati. La recensamantul din 2004 au fost inregistrate doar 1470 localitati rurale in raport cu 1859 la recensamantul din 1959. Avem 309 localitati rurale cu populatie sub o mie de persoane, 232 cu populatie sub cinci sute de locuitori, 83 sub 200 persoane, 44 de localitati cu populatie sub o suta de persoane 28 localitati sub 50 de persoane, iar inca 28 doar numai cu 10-25 persoane.
Zilnic populatia rurala se reduce numeric cu 15-18 persoane. Satul este la finele celui de-al doilea deceniu de depopulare, a devenit o periferie la care se fac referinte de la ocazie la ocazie. Intram intr-o stare de vid a existentei rurale sau in criza rurala”, a mentionat Valeriu Sainsus, dr. conf. ASEM.

 Autor: Angelina Olaru