Timpul.md

Editorial 11 August 2012 | 09:00

Bătălia pentru simboluri

Există la Chişinău o discuţie publică despre simboluri, discuţie care este manipulată, ca orice altă dezbatere care implică elemente de identitate. 

Simboluri ale voievodatului medieval al Moldovei sunt folosite greşit sau cu rea intenţie. Bineînţeles, nu are cum să existe o lege care să pedepsească astfel de fapte - şi nici nu ar fi ceva recomandat într-o societate care susţine libertatea de exprimare. În acelaşi timp, confuziile create intenţionat ar trebui cumva îndepărtate pentru a nu-şi produce efectele.

Simbolurile medievale sunt supuse regulilor ştiinţei heraldice, ceea ce lasă puţin loc de îndoială. În ceea ce priveşte vechile voievodate româneşti, trebuie spus că ele făceau pe deplin parte din civilizaţia feudală europeană, iar regulile heraldice erau respectate. De exemplu, familiile domnitoare - Basarabii din Valahia şi Muşatinii din Moldova - aveau propriile steme, separate de stemele ţărilor. Basarabii aveau ca stemă de familie un scut despicat, cu patru fascii de aur pe câmp verde în dreapta, jumătatea din stânga fiind de aur. Cunoaştem cromatica stemei de familii a Basarabilor de pe nasturii tunicii din mormântul voievodului Vladislav Vlaicu de la Curtea de Argeş, iar această cromatică era extrem de importantă în epoca medievală. Câmpul fasciat este un element al stemei regilor Ungariei, doar că monarhii de la Budapesta aveau fasciile de argint cu roşu. Faptul că voievozii Valahiei aveau în stema personală aur a fost interpretat ca o manifestare simbolică de ieşire de sub dominaţia maghiară: vasalul nu putea avea în stemă culori superioare celor din stema suzeranului.

Stema Muşatinilor este mai bogată: scutul este împărţit în patru, primul cartier poartă o cruce dublă treflată, al doilea două fascii de aur pe câmp verde (element comun cu stema Basarabilor), al treilea cartier două flori de crin afrontate, iar cel de-al patrulea trei roze de aur pe câmp verde. Stema descrisă mai sus a fost stema personală a voievodului Ştefan cel Mare şi este redată în mai multe reprezentări, inclusiv într-un armorial contemporan german. Din nou trebuie subliniat că în stema monarhului moldovean apare un element comun cu stema regelui maghiar. Istoria şi documentele o spun limpede: voievozii principatelor române erau vasali ai regilor Ungariei sau Poloniei - în conformitate cu dreptul medieval european, iar asta nu scade cu nimic importanţa lor. La fel, nu este niciun secret că fondarea voievodatelor Valahiei şi Moldovei a fost făcută sub influenţa regatului maghiar, iar acest lucru este vizibil şi în elementele simbolice, cum sunt cele heraldice.

În epoca contemporană sunt puţini cei care cunosc regulile heraldicii şi faptul că prezenţa unui element comun în stemă reprezintă o legătură - fie de înrudire, fie de suzeranitate. La Chişinău unele simboluri medievale sunt aruncate pe bannere şi prezentate ca fiind elemente simbolice tradiţionale ale statalităţii moldoveneşti. Bourul este prezentat drept stema lui Ştefan cel Mare, când în realitate voievodul avea stema familiei, ca orice nobil european. Despre stemele de „pretenţie”, prin care un stat actual îşi exprimă aspiraţiile teritoriale prin intermediul unor simboluri medievale, voi vorbi într-un articol viitor.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus