Timpul.md

Bună Dimineața 5 Iulie 2017 | 06:43

Boala incurabilă care face ravagii printre moldoveni

Observ o dorință obsesivă a moldovenilor de a ajunge șefi, de a merge peste capetele altora și de a-și demonstra superioritatea. Nu contează cui și ce ordine trebuie să dea, important e să aibă oameni în subordine care să le îndeplinească indicațiile. Cel mai mult mă amuză faptul că anume cei care se plâng că angajatorul are o atitudine înjositoare față de ei, la rândul lor, când ajung în funcții de conducere, se comportă cu subalternii la fel sau mai al dracului. Dorința de a fi nacealnic s-a transformat într-o boală incurabilă în rândul moldovenilor... din păcate.

Puțini rămân cu picioarele pe pământ atunci când obțin putere. Din păcate o bună parte își creează impresii față de cei din jur în funcție de posturile pe care le ocupă și banii pe care-i au.  

Am avut ocazia să văd aceeași persoană în două ipostaze: atunci când ascultă și îndeplinește sarcinile șefului și atunci când el ordonă cuiva să facă anumite lucruri. Ai impresia că sunt doi oameni absolut diferiți. Unul care stă cu coada între picioare și dă umil din cap în fața angajatorului și altul umflat în pene și cu aere de zeu care dictează altora ce și cum să facă. La noi mulți șefi nu sunt lideri, dar sunt niște frustrați care în loc să construiască o echipă productivă și să asigure o atmosferă sănătoasă în colectiv, ei instaurează dictatură și omoară fiecare sămânță de entuziasm care apare în rândul angajaților. Unii atât de mult se vor șefi, că nici nu conștientizează când e timpul să facă loc celor din tânăra generație, celor care ar aduce un suflu nou în echipă. Iată așa, unii lideri autoproclamați sortesc pieirii companii, instituții de învățământ sau chiar partide politice.

Spune-i omului că-i oferi birou personal și o echipă pe care s-o coordoneze și imediat o să înceapă să-i curgă saliva. Unii percep biroul ca pe un templu dumnezeiesc și echipa ca pe o turmă de oi pe care pot s-o biciuiască și s-o mâne acolo unde le poftește sufletul. Nu se gândesc dacă sunt potriviți pentru funcție sau dacă au abilitățile necesare să conducă o echipă – majoritatea acceptă promovarea în funcție fără să stea mult pe gânduri.

Capacitatea de analiză este extrem de importantă, iar dacă persoana nu este suficient de autocritică riscă să-și ia pe umeri sarcini pe care ulterior să nu le poată duce. Sunt oameni care fac o muncă foarte bună fiind coordonați de cineva, iar când sunt avansați într-un post de conducere nu-și pot îndeplini obligațiunile pentru că acest lucru implică mai mult decât o bună pregătire în domeniu.

Nu întâmplător se spune că dacă vrei să vezi adevărata față a omului, dă-i bani și putere. La mulți, funcțiile de conducere li se ridică la cap, se cred atotputernici și consideră că așa va fi toată viața. Pe naiba, de obicei influența se pierde odată cu plecarea din funcție, dar oamenii cu care ai lucrat rămân. Prin urmare, dacă în timpul „domniei” ai avut o atitudine bădărănească față de cei din jur, în timpurile grele, cel mai probabil, o să te trezești singur, fără bani, fără putere și fără demnitate.

Pe un om nu-l face funcția pe care o ocupă, nici echipa pe care o coordonează și nici măcar banii pe care-i are în bancă, dar atitudinea sa față de oamenii de rând, atunci când are putere și influență. Respectul nu poate fi impus, respectul trebuie câștigat!  

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus