Timpul.md

Sănătate 17 Aprilie 2020 | 14:22

Bolnav de plictiseala: Sindromul Boreout

Lipsa unei activitati sau plictiseala ne pot imbolnavi pe termen lung. Cei afectati de sindromul Boreout au impresia ca sunt extrem de ocupati. Pare absurd, dar nu este. De regula, ziua fiecaruia este plina de activitati: de la programul normal de lucru, la sedinte, intalniri cu prietenii, cumparaturi si sport. Cei cu copii sunt chiar mai ocupati: lectii, activitati recreative cu cei mici, ingrijire si multe altele. Insa primavara aceasta tocmai experimentam o decelerare. Home Office, poate un volum de munca redus, canapea in locul iesirilor in oras, yoga in locul salii de fitness, convorbiri telefonice cu familia si prietenii in locul intalnirilor. Avem ceva mai mult timp liber pentru noi insine, avem ocazia sa ne tragem putin sufletul si sa reflectam.

"Lancezeala linistitoare o cunoastem numai din filozofie. In viata de zi cu zi, rar ne lasam gandurile sa rataceasca", spune psihologul pe probleme economice Jelena Becker. Cativa poeti si ganditori au facut aceasta constatare. Voltaire descria plictiseala in secolul al 18-lea ca fiind unul dintre cei mai mari dusmani ai omului.



De fapt, plictiseala n-are o reputatie buna nici in ziua de azi. Mereu exista cate ceva de facut. Suntem mereu ocupati, atat la serviciu, cat si in timpul nostru liber. Muncim atat de mult, uneori pana la extenuare, incat unii ajung sa primeasca diagnosticul "Burnout".

Insa exista si extrema cealalta. Si plictiseala ne poate imbolnavi, mai ales daca o traim zi de zi la locul de munca. Sindromul Boreout este fratele cel mic al Burnout-ului.

Burnout vs. Boreout

Incepem cu o scurta digresiune pentru a intelege relatia intre cele doua afectiuni. Sindromul Burnout se instaleaza in urma stresului continuu si a suprasolicitarii la locul de munca. Factorii care declanseaza afectiunea si simptomele difera de la un individ la altul. Comun este doar sentimentul de extenuare fizica si cel al unui gol sufletesc.

Termenul a fost vehiculat pentru prima oara in anii 70, la vremea aceea mai ales in legatura cu meseria de infirmier. Un articol de specialitate a aparut abia in 1998 in publicatia "Psihologie aplicata si preventiva".

Psihosociologul Christina Maslach de la Universitatea din California descria sindromul ca fiind o reactie la factorii de stres permanent din profesie. Organizatia Mondiala a Sanatatii nu a clasificat nici pana in ziua de azi Burnout-ul ca fiind o boala, fiindca o definitie clara a acestei afectiuni nu a fost inca stabilita. De-a lungul timpului au fost raportate numeroase simptome care indica anumite tulburari de natura psihica. Delimitarea acestor simptome de o afectiune psihica este, insa, foarte dificila si nici nu poate fi aplicata o schema de tratament standard. In cazurile usoare, terapia vizeaza in primul rand combaterea stresului, gestionarea timpului, tehnici de relaxare. Cazurile mai complicate necesita psihoterapie.

S-ar putea sa fie un cuvant cunoscut multora. Si astfel ajungem la subiect: sindromul Boreout. Termenul a fost mentionat pentru prima oara in 2007. Peter Werder si Philippe Rothlin, ambii consilieri pe probleme economice, sunt cei care l-au creat si definit. Potrivit lor, Boreout ar fi compus din trei elemente: lipsa solicitarii la locul de munca, dezinteresul si plictiseala. "Cine nu este solicitat si stimulat permanent la serviciu, incepe sa se plictiseasca. Cine se plictiseste constant, incepe sa-si piarda interesul fata de meserie", scriu autorii Werder si Rothlin.

La fel ca in cazul sindromului Burnout, persoanele pot fi coplesite de sentimentul de tristete, pot fi afectate de depresie, insomnii, tinnitus, devin predispuse la infectii, au tulburari gastro-intestinale, dureri de cap sau ameteli.



Paradoxul acestui sindrom este ca, drept urmare a suferintei sale, pacientul continua sa-si faca de lucru la serviciu, sa para extrem de ocupat. In analiza sa "Boreout - Biografia lipsei de solicitare si a plictiselii", sociologul vienez Elisabeth Prammer vorbeste despre strategiile comportamentale ale persoanelor afectate. De exemplu, ceea ce Prammer numeste "strategia gentii cu documente". Pacientul afectat le spune tuturor cat este de stresat. In asa-numita strategie "Commitment", persoana simuleaza identificarea cu compania in care lucreaza, isi prelungeste inutil prezenta la locul de munca, planifica sedinte la ore nepotrivite, etc.

"Busy bee": Salvarea aparentelor


De ce incearca acesti oameni sa para suprasolicitati? Fiindca nu sunt constienti de suferinta lor. Si fiindca, la fel ca in cazul sindromului Burnout, specialistilor le este greu sa-i incadreze la vreo categorie de afectiuni in lipsa unor criterii internationale clare privind diagnosticarea pacientilor. In plus, multi se adreseaza psihologilor, care abia in timpul terapiei, dupa ce analizeaza simptomele, pot pune diagnosticul corect. Pe de o parte, acesti oameni se tem sa se lege prea mult de locul de munca. Pe de alta, le e teama si sa-si paraseasca postul, nu in ultimul rand din ratiuni financiare, a constatat Prammer. Ca atare, acestia demisioneaza in adancul sufletului lor. Care este deznodamantul, explica Werder si Rothlin: "Lipsa activitatii pe termen indelungat la locul de munca nu este nici mai mult, nici mai putin decat un cosmar."

Cu timpul, a simula ca esti foarte ocupat poate deveni extenuant si apare sentimentul de profunda nemultumire. "Provocarea si recunoasterea lipsesc", mentioneaza autorii.

Cum stiu daca sufar de Boreout?

Werder si Rothlin propun, in cartea lor, o serie de intrebari in scopul autotestarii. "Daca ati raspuns afirmativ la mai mult de 4 intrebari, suferiti de Boreout sau sunteti pe cale s-o faceti", spun autorii. Iata si intrebarile:

Folositi plictiseala!

Ce este de facut daca va simtiti amenintat? "Mai intai incercati sa va dati seama ce se petrece cu dumneavoastra", recomanda Jelena Becker. Conform teoriei autodeterminarii (Richard M. Ryan & Edward L. Deci), motivatia unui anumit comportament depinde de masura in care pot fi satisfacute cele trei nevoi psihologice fundamentale ale individului: competenta, relationare si autonomie.



"In viata de zi cu zi suntem atat de ocupati incat nu avem timp sa ne gandim si la motivatia intrinseca, dar in subconstient se petrec multe", explica Becker. Insa a recunoaste ca exista o problema este important si reprezinta sansa aparitiei unor noi idei, a unei schimbari majore. Cei care nu reusesc singuri, pot apela la specialist.

In acelasi timp, avertizeaza Jelena Becker, intra in sarcina antreprenorilor si a sefilor sa recunoasca potentialul fiecarui angajat si sa-l imbine cu valorile firmei. Altfel spus, dialogul cu angajatii ar trebui intensificat. Factorii de decizie ar trebui sa incerce sa afle obiectivele personale ale fiecarui subordonat.

Si Prammer considera ca, in multe cazuri, politica unei companii privind personalul duce la aparitia sindromului Boreout in randul multor angajati. Descrierea joburilor este prea pretentioasa. Din cauza ca provocarea lipseste, multi ajung sa fie dezamagiti si "demisioneaza" in interior. "Pentru ce imi pun la bataie experienta si energia? Acesta este aspectul care face diferenta", conchide Jelena Becker.

ziare.com

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus