Timpul.md

Actualitate 28 Decembrie 2009 | 14:12

Bucovineanul care ofera "o alta Romnie"

Gigi spune despre el ca „a inceput de jos”. Mai intai, a fost bagajist. Apoi a avansat putin si a ajuns curier, iar mai tarziu - receptioner. In acea vreme a urmat o serie de cursuri de management la Bucuresti, dupa care a facut si Facultatea de Turism si Servicii din Suceava. La 32 de ani a ajuns directorul unui hotel , dar a renuntat la functie in scurt timp.

„Am stat doi ani, dupa care, putin dezamagit de anumite lucruri, ca nu puteam sa-mi fac meseria cum as fi vrut eu, sa fac turism adevarat, am plecat si atunci m-am hotarat sa fiu pe cont propriu, sa lucrez pentru mine”, isi aminteste Gigi Traciu.

Si cum nu avea prea multi bani, singura solutie era sa isi deschida o mica agentie de turism in Suceava. Avea deja ceva experienta: „Cand lucram ca receptioner, in fiecare zi in tura libera faceam circuite la manastiri cu turisti. In Suceava, in perioada aia, dupa ‘90, agentiile nu organizau excursii la manastiri. Turistii veneau si intrebau. Si eu aveam o masina a mea si atunci plecam, faceam tururi cu ei la manastiri”.

"Multi prieteni imi reprosau ca renunt la postul de director"

Treptat, a invatat si meseria de ghid: „Nu gaseai carti, atunci dupa revolutie, care sa-ti explice istoricul manastirii sau despre picturi”. Multe lucruri le-a aflat de la maicile si calugarii de la manastiri: „Ei imi povesteau istoria, despre fresca, despre anumite simboluri pe care nu le gasesti in carti. Iar pe altele le-am descoperit cu timpul, cu turistii, pentru ca ei tot timpul vedeau ceva si ma intrebau si atunci si eu ii intrebam pe cei de la manastire”.

A inceput cu circuite pe la manastirile din judetul Suceava, iar apoi a diversificat felul calatoriilor cu tururi prin Neamt, Maramures, Transilvania, Bucovina de Nord (zona Cernautiului) si Basarabia.

„Multi prieteni imi reprosau si nu intelegeau cum renunt la postul de director, ca totusi esti pe o anumita treapta profesionala, si cum am plecat efectiv inapoi: sofer, ghid, de fapt eram eu singur angajatul meu, faceam si pe ghidul si pe soferul, si nu intelegeau de ce am lasat unele avantaje. Si le-am explicat ca eu sunt seful meu si, ca sa fiu sincer,pe langa faptul ca aveam si o satisfactie materiala, aveam si una profesionala, adica imi placea ceea ce faceam, eram multumit cand vedeam turistii incantati. Cred ca putini oameni in lumea asta fac ceea ce le place si au si un venit bun”.

Chiar si acum, fostul director este ghid si sofer pentru turistii sai. In general, turistii pe care el ii plimba prin Bucovina vin din tari mai indepartate si calatoresc in grupuri mici: Japonia, Australia, Canada. De obicei, tururile sunt de o zi, doua, dar uneori, la cerere, Gigi organizeaza si tururi de cinci zile in toata Romania.

I-a invatat pe malaezieni sa se dea cu sacul pe zapada

Ghidul spune ca le ofera turistilor servicii personalizate: are mai mereu gratarul in masina si le pregateste masa: „Cand vrem sa schimbam ambientul, atunci facem gratar, luam masa pe malul apei”.

Alteori ii duce la manastiri si ii cazeaza acolo. Spaniolii care innoptasera la o manastire din zona Neamtului au fost mirati cand au gasit pe masa la micul dejun, in afara de produsele de post, si o sticla cu tuica si una cu vin: „Dimineata, pe langa toate bunatatile: ciuperci, rosii, cartofi si tot felul de legume care erau acolo, pe masa erau o sticla cu vin si o carafa cu tuica. La care ei uimiti: „Cum dimineata, la micul dejun?” Si zic, da asa, putin, ca sa ai energie toata ziua. Dar au fost incantati”, povesteste Gigi.

„Chiar am avut niste francezi la un moment dat, eram pe la manastiri, si au exclamat: „C’est une autre Roumanie”, adica „e o alta Romanie” pe care o vad ei in zona noastra. Si in marea lor majoritate, spun ca e ceva deosebit, ce nu gasesc in alta parte”, spune Gigi Traciu. Intr-un an a avut turisti din Malaezia, pe care i-a plimbat timp de 11 zile prin tara. Copiii lor nu vazusera niciodata zapada pana atunci, asa ca ajunsi la Balea Lac, Gigi i-a invatat sa se dea cu sacul: „Din Bucuresti am urcat, am facut zona Neamtului, Bucovina, Maramures, am coborat in Transilvalina, Sibiu, Sighisoara, pe Transfagarasan si am ajuns sus la Balea Lac. Si era undeva in iunie. Si era o zapada de patru metri: au fost asa de incantati ca au zis ramanem pe loc, ramanem in noaptea asta aici. Nu si-au inchipuit, in luna iunie sa gasesti o zapada asa, de patru metri. Am trecut cu masina prin tunel de zapada”.

Olandezii imbratisau capitele de fan

Chiar si dupa multi ani, Gigi primeste mesaje de la fostii sai clienti: „Sunt incantat cand primesc de sarbatori, ca acuma. Primesc scrisori de Craciun, de Anul Nou, ceea ce inseamna ca daca ei isi aduc aminte de cineva dintr-o tara cum e Romania, care na, poate multi nici nu o stiu unde e pe harta, asta imi da mie impresia ca au ramas cu ceva deosebit”.

Odata, in drum spre Maramures, turistii olandezi pe care ii avea in masina i-au zis sa opreasca sa vada fanul mai de-aproape. „Am oprit, s-au dat jos si au imbratisat capita aia. Au zis ca la ei totul se strange cu masina in niste baloturi, ei nu mai vad la uscat acele capite”.

„Cei mai multi turisti care vin la noi vin cu gandul (si citesc ei undeva) ca in Romania poti sa te intorci cu 50 de ani inapoi. Japonezii mi-au zis: am inteles ca aici la dumneavoastra putem sa ne intoarcem in timp cu 50 de ani. Acele capite de fan, acei cai, acele carute sau care cu boi pe care inca le mai vezi prin Bucovina si Maramures, asta ii incanta extraordinar", povesteste Gigi.

Dudele pentru japonezi: "acele fructe libere care cresc pe marginea drumului"

Alta activitate mai putin obisnuita pentru turisti este culegerea fructelor de la marginea drumului: „De exemplu, cand urc la Sucevita, ii duc cand este sezonul sa culeaga ei fragi. In drum spre Arbore, de exemplu, sunt dude. In drum spre Putna, in luna mai, ii duc la cirese, sunt acele cirese frumoase si ne dam jos sa gustam. Si foarte multi intreaba: cum, e voie, nu-i impusca nimeni. Si le spun ca nu, ca sunt pe marginea drumului si sunt pusi pentru oameni. Ei nu inteleg chestia asta, la ei nu mai exista asa ceva, totul este privat. Chiar tin minte ca un japonez mi-a trimis o vedere, mi-a desenat o duda si mi-a scris „acele fructe libere care cresc pe marginea drumului” si mi-a desenat o duda ca nu stia cum sa-i mai zica. Pastrez felicitarea lui cu duda”.

Satul Ciocanesti din Maramures este un loc in care Gigi ii duce pe vizitatori pentru a simti pulsul vietii satului: „Mergem in casa la o batrana care are 90 de ani, e foarte activa si batrana ne prezinta tot ce are ea in casa, totul e lucrat de mana. Si ea explica. Are un sifonier, un dulap de haine si deschide jumatate de dulap si spune: haine din astea au si evreii, si nemtii, si americanii. Dar deschide cealalta jumatate si are costume populare: dar din astea, zice ea, au numai bucovinenii”.

Femeia e iute, ii cheama in bucatarie si ii serveste cu mere coapte la tava, presarate cu zahar, sau scoate mere din sac si le ofera turistilor.

Hainele duse la valtoare ca sa fie spalate i-au intrigat pe cativa straini ajunsi in Maramures: „Era acea valtoare in care oamenii isi spalau toalele, dar si acele sumane din lana din Maramures, groase. Si chiar erau intinse la uscat acolo. Si nu era nimeni, era liniste. Si zic: domne, da’ hainele ale cui sunt? La care eu am glumit si am zis: ei, pai fiecare isi spala, le lasa aici, cand vine urmatorul, le spala, le ia pe alea uscate si le lasa pe ale lui si tot asa”. Turistii au crezut povestea pret de cateva momente, minunandu-se cat de corecti sunt oamenii din partea locului, pana cand li s-a explicat ca era o gluma.

Gigi spune ca acum nu s-ar mai putea intoarce la munca de birou. La un moment dat i s-a propus sa predea la Facultatea de Turism din Suceava, insa nu a acceptat: „Nu pot, nu e genul meu. Prefer sa practic turismul decat sa-l spun, sa-l predau. Sunt genul practician mai degraba”.

Sursa: Evenimentul Zilei

 

 

  • Un articol de:

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus